Miracolul Focului Sfânt de la Ierusalim

Secțiunea „Creștinism și știință” a întâlnirii educaționale desfășurată pe 17 februarie 2009, la Moscova, s-a pronunțat în privința rezultatelor experimentului științific efectuat de savanți ruși în duminica Paștilor în anul 2008, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Șeful ramurii Institutului pentru Energie Atomică Kurchatov, doctorul în fizică și matematică Andrei Volkov, a vorbit despre încercarea sa de a măsura undele radio lungi de joasă frecvență în biserica din Ierusalim, în timpul coborârii anuale a Focului Sfânt.
Savantul rus a folosit echipamente speciale pentru a face măsurători în biserică timp de șase ore și jumătate, în așteptarea focului, luându-i apoi câteva luni pentru descifrarea datelor obținute.
Volkov consideră „miracol absolut” diferența între indicii înregistrați în ziua coborârii focului și cei din ziua anterioară. Pe lângă asta, potrivit acestuia, analiza crăpăturilor din coloanele aflate la intrarea în biserică, l-au făcut să creadă cu adevărat că acestea nu puteau să apară, decât în urma unor descărcări electrice.
Potrivit lui Volkov, colegul său, expert în mecanica dezintegrării, Evgheni Morozov, crede același lucru. Deși consideră că „măsurătorile efectuate o singură dată, nu sunt evidente din punct de vedere științific,” Volkov a declarat că își asumă întreaga responsabilitate în privința rezultatelor și este gata să-și prezinte concluziile.
Cu toate acestea, dacă mă veți întreba ca om de știință, dacă a fost ceva acolo (un miracol) sau nu, vă voi spune că nu știu,” a mai spus Volkov.
Focul Sfânt apare la mormântul Lui Isus de multe secole, cu puțin timp înaintea Paștilor ortodoxe. Creștinii ortodocși sunt convinși că miracolul Focului Sfânt dovedește adevărul credinței ortodoxe. Credincioșii cred că apariția focului dezaprobă orice viziune ateistă. [Tradus și adaptat de aici]
Cu toate acestea, suspiciunile vor continua, atâta vreme cât Patriarhia Ierusalimului nu va permite montarea unei camere de luat vederi, care să surprindă momentul coborârii focului, în interiorul mormântului.
Astfel acuzațiile cu privire la utilizarea fosforului alb (care, într-o anumită concentrație,se auto-aprinde în contact cu oxigenul din aer), nu pot fi combătute doar prin vorbe.

Reclame

Dr. Azakov și puțul spre Iad din Siberia

Un prieten mi-a recomandat un film care conținea, printre altele o referire la Youtube și niște înregistrări care prezentau, chipurile, sunete captate din Iad.
Curios din fire am aprofundat problema și iată peste ce am dat:
Povestea a fost transmisă în trei episoade dintr-un program al Trinity Broadcasting Network, la începutul anului 1989. Trinity a publicat, de asemenea, un articol pe internet, în care se susținea că povestea a fost tradusă din ziarul finlandez Ammennusastia (inexistent). Povestea implică o echipă de geologi sovietici, care în 1960, au forat un puț, adânc de 14,4 kilometri, în pământ, pentru a studia crusta Terrei. La un moment dat viteza forezei a crescut brusc, geologii presupunând că a întâlnit un spațiu gol. Au întrerupt forajul, au măsurat temperatura, și apoi au coborât niște microfoane în gaură. Ceea ce au auzit i-a înspăimântat peste măsură. Liderul proiectului, dr. Azakov ar fi declarat: „Centrul Pământului este gol!…Temperaturi de peste 1000 de grade Celsius au fost înregistrate…am putut auzi mii, poate milioane de suflete torturate urlând în agonie. Informațiile pe care le-am adunat sunt atât de surprinzătoare, încât, sincer, ne temem de ceea ce am putea găsi acolo„. Se spune că peste jumătate dintre oamenii de știință au refuzat să mai participe la proiect. Un articol dintr-un alt ziar finlandez a mai adăugat și alte detalii: „ Un gaz incandescent a izbucnit din puț. Apoi o creatură strălucitoare cu aripi ca de liliac a ieșit din gaură, strigând în rusește: am izbândit!„. Contactat ulterior, autorul acestui din urmă articol, a recunoscut că a fabricat povestea cu „liliacul din Iad„. Biblical Archaeology Review a publicat istoria „Puțului spre Iad„, cu intenția de amuzament. Și-au închipuit că povestea, fiind atât de ridicolă, nu va fi crezută de nimeni. Dar mulți dintre cititorii lor au crezut-o. Bineînțeles nu exista niciun puț către Iad și nici strigătele celor damnați. Cu toate acestea, există o înregistrare online, care pretinde că ar conține țipetele locuitorilor din Iad.
Trinity plasa acțiunea în Peninsula Kola, dar poveștile ulterioare o mută în Siberia. Într-adevăr, în Peninsula Kola (conform Scientific American‘), savanții sovietici au forat un puț adânc de 12 kilometri în 1984, dar ceea ce au găsit au fost doar formațiuni minerale rare, pungi de gaze și apă; precum și o temperatură de aproximativ 180 de grade Celsius (deci nu de peste 1000!).
Deci s-ar părea că este un alt „mit urban„, cum ar spune americanii. Sunetele din „Iad” le puteți asculta mai jos.
Bibliografie:
Buhler, Rich – „Scientists Discover Hell in Siberia”-Christianity Today.16 July 1990(pag. 28-29)
Video:

Articol preluat de pe un alt blog al meu La Lumière est passagère et l’obscurité est éternelle.

© 2009 Zalmoxys32