Răspuns unei iredentiste pe nume „Katrina”

Recent o persoană auto-intitulată „Katrina”, m-a îndemnat să mai pun mâna pe carte, ca să aflu că Transilvania a aparținut Ungariei până la 1918. Și asta pentru că l-am numit „iredentist” pe „pastorulTokes Laszlo într-un comentariu pe blogul Roxanei Iordache. Nu cred că d’şoara „Katrina” a citit măcar un sfert din cărțile citite de mine. Pentru documentarea dânsei îi recomand cărțile de mai jos și îi urez lectură plăcută. Și după asta mai vorbim despre Transilvania, despre rasa fino-ugrică și legitimitatea pretențiilor unor venetici ajunși în Europa din stepele Mongoliei.
DEX : IREDENTÍSM s.n. Mişcare politică naţionalist-şovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaţionalii lor sunt în minoritate. [Explicație apărută în „Dicționar de neologisme,” Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986]
Ca să înțeleagă şi urmașii Idei ce înseamnă iredentismul ăsta.
Bibliografie pentru „Katrina”:
1. Makkai Ladislas, Histoire de Transylvanie, Paris, 1946;
2. Pascu Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-II, Cluj-Napoca, 1972-1979;
3. Köpeczi Béla, Kurze Geschichte Siebenbürgens (Scurtă istorie a Istoriei Transilvaniei), Budapest, 1990;
4.Philippide Alexandru, Originea românilor, vol. I-II, Iaşi, 1923-1927;
5. Klein Karl Kurt, Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsätze zur Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen (Colecţie de eseuri privind cercetarea lingvistică şi a colonizării germanilor din Transilvania), München, 1963;
6. Györffy György, Az Árpad-kori Magyarország történeti földrajza (Geografia istoriei Ungariei arpadiene), vol. I-III, Budapest, 1963-1987;
7. Giurescu C. Constantin, Transilvania în istoria poporului român, Bucureşti, 1967;
8. Popa Radu, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970;
9. Göckenjahn Hansgerd, Hilfsvölker und Grenzwächter im mittelalterlichen Ungarn (Popoare auxiliare şi paznici de frontieră în Ungaria medievală), Wiesbaden, 1972;
10. Drăganu Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticii, Bucureşti, 1933;
11. Craig Cornish Louis, Transylvania, the Land Beyond the Forest, 1947
12. Nägler Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1981;
13. Horedt Kurt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit (Transilvania în epoca romană târzie), Bukarest, 1982;
14. Horedt Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter (Transilvania în evul mediu timpuriu), Bonn, 1986;
15. Popa Radu, La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988;
16. Mályusz Elemér, Az erdély magyar társadalom a középkorban (Societatea maghiară în evul mediu), Budapest, 1988;
17. Lupaş Ioan, Voievodatul Transilvaniei în sec. XII şi XIII, în: Academia Română. Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III, Tom. XVIII, Bucureşti, 1936-1937;
18. Kristó Gyula, Die Entstehung der Komitatsorganisation unter Stephan dem Heiligen (Apariţia organizării comitatelor sub Ştefan cel Sfânt), în Setlement and Society in Hungary, vol. I, Budapest, 1990;
19. Armbruster Adolf, Der Donau-Karpatenraum in den Mittel- und Westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie (Spaţiul carpato-danubian în izvoarele Europei centrale şi occidentale din secolele X-XVI. O imagologie istoriografică), Köln, Wien, 1990;
20. Pop Ioan-Aurel, Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991;
21. Papacostea Şerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată şi Imperiul Mongol, Bucureşti, 1993;
22. Pop Ioan-Aurel, Observaţii privitoare la structura etnică şi confesională a Ungariei şi Transilvaniei medievale (secolele IX-XIV), în: Istoria României. Pagini transilvane (coord. Dan Berindei), Cluj-Napoca, 1994;
23. Pop Ioan-Aurel, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996;
24. Pop Ioan-Aurel, Voievodatul Transilvaniei şi părţile vestice în sec. XII-XVI, în: Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Stephen Fischer-Galaţi (coordonatori), O istorie a românilor, Cluj-Napoca, 1998;
25. Lukács Antal, Ţara Făgăraşului în Evul Mediu. Secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1999;
26. Busuioc-von Hasselbach Dan Nicolae, Ţara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. Mănăstirea cisterciană Cârţa, vol. I-II, Cluj-Napoca, 2000;
27. Madgearu Alexandru, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001;
28. Sălăgean Tudor, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregaţional, Cluj-Napoca, 2003;
29. Sălăgean Tudor, Mitu Melinda(coord.), Principele Ştefan Bocskai şi epoca sa, Cluj-Napoca, 2006;
30. Meteş Ştefan, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Bucureşti, 1971;
31. Prodan David, Transilvania şi iar Transilvania. Consideraţii istorice, Bucureşti, 1992;
32. Koch John T., Celtic Culture: A Historical Encyclopedia, ABC-CLIO, 2006;
33. Lázár István, Erdély rövid története, Budapest, Korvina, 1997;
34. Moga Ioan, Scrieri istorice, 1926-1946 (ediţia M. Dan şi A. Răduţiu), Cluj, 1973.

PS: Comentariul tău „Katrina” nu apare, așa cum nu vor apare nici alte comentarii injurioase sau care conțin atacuri la persoană. Asta pentru a nu oferi satisfacție minților înguste și perfide care parazitează blogosfera.
Și mai exact unde este Ungaria aici?Europa de SE 1600
Europa de Sud-Est 1600.

***Legături externe:
http://books.google.ro/books?id=jLfX1q3kJzgC&pg=RA1-PA302&lpg=RA1-PA302&dq=population+in+transilvania&source=bl&ots=tdWVE3qh6I&sig=HFV5eovyAXYtI3qAqMlqNcdmHBg&hl=ro&ei=THAsSvLwNJqPsAaj9dTbCQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7#PRA1-PA265,M1

© 2009 Zalmoxys32

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Ai greşit că i-ai făcut publicitate. Nu e o „d-şoară”, e un psihopat. Iar Tokes, între timp, e episcop. 🙂

    Evident că e un analfabetism să spună cineva că Transilvania a aparţinut Ungariei. Ungaria a aparţinut şi ea, la fel, unui imperiu.

    Referitor la definiţia iredentismului, cred că e deviată de la sensul originar, de revendicare legitimă (italiană). DEX-ul ăsta! 🙂

    P.S. Foarte mişto sloganul cu fii mai neamţ.

  2. Cine reprezintă România în Parlamentul Europei…

    Episcopul László Tőkés în 10 declaraţii

    1. „În România are loc împotriva minorităţii maghiare un proces de purificare etnică, la fel ca în Bosnia, doar că mijloacele folosite sunt mai subtile”. Această enormitate a fost lansată cu ocazia unei conferinţe de presă, în februarie 1993, la Washington, cu ocazia vizitei episcopului în Statele Unite. Cotidianul Washington Times a dedicat intoxicării lui László Tőkés un articol de patru coloane cu titlul de „Ethnical Cleansing in Transylvania”.

    2. „Trebuie să aducem la cunoştinţa întregii lumi faptul că în cursul celui de al doilea război mondial în România s au comis împotriva evreilor atrocităţi la fel de mari ca şi cele din Ungaria, doar că, până acum, s a reuşit în mod abil escamotarea datelor privind antisemitismul românesc.” Declaraţia a fost făcută la 6 martie 1994 în cadrul emisiunii „A Hét” Săptămâna a Televiziunii Ungare, în urma participării episcopului Tőkés , în Israel, în luna februarie a aceluiaşi an, la o reuniune pe tema reconcilierii dintre cultele creştine şi cultul mozaic.

    3. „Doar în urma presiunilor fizice sau psihice am semnat mai multe declaraţii, aşa cum au făcut alte sute şi sute de mii de oameni în România, dar ele nu au provocat nimănui nici un rău”, a afirmat László Tőkés într o conferinţă de presă ţinută la Timişoara la 15 decembrie 1994, ca răspuns la dezvăluirile făcute de săptămânalul Tinerama privind colaborarea sa cu Securitatea.
    „Declaraţia de la Timişoara a preşedintelui de onoare al U.D.M.R. este uluitoare. Este oare posibil ca fiind sluga diavolului să l serveşti şi pe Dumnezeu? Poţi să i serveşti pe oameni având o conştiinţă care trage cu urechea? Fară îndoială ca nu!”, replica într un pamflet deputatul UDMR Benedek Nagy care petrecuse mulţi ani în închisoare pentru a fi organizat o mişcare în sprijinul Revoluţiei Ungare din 1956. În urma presiunilor lui Tőkés, Nagy a fost marginalizat şi exclus din grupul parlamentar al UDMR pentru că difuzase pamfletul în Parlamentul României.

    4. „Se impune ca Washingtonul să fie mai sever cu Bucureştiul şi să nu renunţe la verificarea anuală a reînnoire clauzei pentru România.” Declaraţia a fost făcută Agenţiei Ungare de Presă (MTI), cu ocazia unei vizitei lui Tőkés în SUA la începutul lunii mai 1995. Episcopul a mai spus MTI că „la Departamentul de Stat se constatată în continuare o anumită aversiune în ceea ce priveşte conceptul de autonomie etnică”.

    5. „În Ungaria se manifestă tulburări de conştiinţă naţională la cel mai înalt nivel. Maghiarii de peste hotare au ajuns să fie trataţi ca cetăţeni de a doua categorie nu numai în locurile natale, ci şi în Ungaria. (…) E nevoie de o strategie naţională de integrare a întregii maghiarimi în naţiunea ungară”. Declaraţie făcută la Congresul Uniunii Mondiale a Ungurilor ţinut la Budapesta în iunie 1996.

    6. „Nu este vorba de tratat, ci despre întărirea bunelor relaţii bilaterale dintre cei care conduc Ungaria şi cei care asupresc minoritatea maghiară din România”. Afirmaţie susţinută László Tőkés în emisiunea „Szó van rólla” a Televiziunii Ungare din data de 24 iunie 1996. Prezent în emisiune, ministrului de externe László Kovács a replicat că „teza este de aberantă şi de neacceptat”.

    7. „Refuzându-i comunităţii maghiare drepturile colective şi diversele forme de autonomie, actualul guvern român doreşte în mod pervers să o lipsească de posibilităţile de autodeterminare internă”, a susţinut Tőkés într o scrisoare adresată Consiliului Reprezentanţilor Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, întrunit la Gheorgheni în septembrie 1996.

    8. „Tot ceea ce nouă maghiarilor ni se smulge cu forţa poate fi redobândit, dar la ceea ce renunţăm noi înşine este bun pierdut”, a proclamat episcopul László Tőkés în „slujba ecumenică” ţinută împotriva semnării la Timişoara, la 16 noiembrie 1996, a Tratatului de bază dintre România şi Ungaria.
    În acelaşi timp, mass-media ungare relatau că Occidentul salută încheierea tratatului şi redau mesajele Departamentului de Stat al SUA, ale lui Jacques Chirac, preşedintele Franţei, Daniel Tarschys, secretarul general al Consiliului Europei, Leni Fischer, preşedintele Adunării parlamentare a Consiliului Europei, Javier Solana, secretarul general al NATO şi Klaus Kinkel, ministrul german de externe.

    9. „În mod cinic şi revoltător, Guvernul de la Budapesta îi favorizează cei care fac parte din aşa numita aripă moderată a UDMR şi îi sprijină din umbră pentru a i marginaliza pe cei care sunt adepţii autonomiei”, Declaraţie făcută la o conferinţă de presă a Uniunii Mondiale a Ungurilor ţinută în decembrie 1996 la Budapesta. Episcopul a criticat şi presa ungară pentru că „nu simte ca pe o cauză proprie soarta minorităţilor maghiare din ţările vecine Ungariei.”

    10. „Cine poate nega că de 80 de ani în România are loc o purificare etnică spirituală?”, s a întrebat retoric László Tőkés, reluînd mai vechea sa marotă, cu ocazia vizitei la Târgu Mureş, la 14 septembrie 1997, a lui Viktor Orbán, preşedintele Fidesz. Episcopul a mai susţinut că în condiţiile în care minoritatea maghiară din România numără două milioane de persoane (?!), iar alte doar câteva zeci de mii, „egalitarismul între minorităţi este de a dreptul înjositor”.

    Această declaraţie nu închide un cerc vicios, declaraţiile antiromâneşti ale lui Tőkés continuând pe o spirală care pare să nu mai aibă sfârşit. Nu este lipsită de interes informaţia că, la începutul anului 1994, Sinodul Mondial Reformat de la Geneva a calificat drept „iredentistă” iniţiativa episcopului reformat László Tőkés privind reînfiinţarea unui Sinod Universal Ungar care să reunească bisericile reformate maghiare din „Bazinul Carpatic”.
    Dorin Suciu
    NB – e un text scris în iunie 1998, doar titlul e actual. Poate ar trebui spicuite şi adăugate şi declaraţiile ulterioare. DS

  3. Dragă Zalmoxys, ți-am descoperit prea târziu blogul, dar mai bine prea târziu decât niciodată!
    La noi, cei din Papua-Noua Guinee, nu avem bloguri, nu avem partide, nici sindicate, nu avem nici măcar un președinte ca Băsescul. Nici nu știu ce ne-a înrăit așa de tare că am ajuns să ne mâncăm semenii, ca și voi, de altfel.
    Aș vrea să-ți spun doar că stră-strămoșii popii Tokes nu au venit din Mongolia, ci tot de prin Asia, din stepele din nord-estul munților Urali. Simțindu-se discriminați prin acele locuri, au coborât până în nordul mării Aral, de unde au ajuns în nordul mării Caspice, pe Volga. N-o mai lungesc… Povestea este ca in anii 896, triburile fino-ugrice au ajuns in cimpia Pannoniei. Acolo au gasit o tabla indicatoare. Pe acesta scria romaneste „Spre Finlanda”. Ăi de au stiut să citescă au plecat spre Finlanda. Cine nu, a ramas acolo, să-și îndeplinească misiunea civilizator-culturalizatoare asupra neamurilor din jur.
    Altfel, blogul e foarte mișto.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: