România, țara fără intelectuali

M-am amuzat citind apelul domnului Emil Constantinescu către intelectuali. M-am amuzat și mai tare ascultându-l pe Traian Băsescu spunând că „școala românească scoate tâmpiți„. Dar cel mai mult am râs ascultând justificările domnului Gabriel Liiceanu privind sprijinul acordat lui Traian Băsescu. Liiceanu spune că susținerea acordată lui Băsescu, se datorează actului de condamnare a comunismului, nășit de președinte, punct. Altfel spus, unor vorbe goale.
Întrebarea care mi s-a născut în minte este „avem oare intelectuali în România?„. Și dacă avem, cine sunt ei? Aceștia, care îl susțin pe Traian Băsescu, vajnicul luptător împotriva comunismului? Aceștia, care considerau, în acel apel al intelectualilor către clasa politică, faptul că „Primului președinte român care dă semne că e dispus să aducă țara pe drumul pe care ar fi trebuit să se așeze în urmă cu 17 ani i se creează – și asta, culmea!, tocmai de către cei care au pus sistematic în pericol instituțiile democrației – un portret de infractor politic și de potențial dictator.„?
Mă îndoiesc. Dar ce este acela un intelectual? Este el doar un individ care a absolvit o facultate, așa cum spunea fiica președintelui? Evident că nu! Un intelectual ar trebui să fie acela care trezește masele din letargie, un om care prin vocea sa puternică ne arată drumul ce trebuie urmat; un om care să condamne puterea, atunci când aceasta nu mai reprezintă voința poporului; un om care, prin ținuta sa morală și civică, se ridică deasupra tuturor. Avem astfel de oameni în România? Eu nu îi văd și nici nu-i aud vorbind.
Din păcate, în România nu s-au născut încă un Gabriel Garcia Marquez sau Mario Vargas Llosa. Aveam și noi un intelectual, o voce care le acoperea pe celelalte, dar acum acesta a trecut în neant. Numele lui era Octavian Paler. Acum, intelectualii României sunt niște jalnice figuri gen Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, HR Patapievici, Mircea Cărtărescu sau Traian Ungureanu. Toți aceștia au fost sau sunt în continuare implicați politic. Un intelectual nu poate fi apropiat în niciun fel de vreun partid sau om politic. Pentru că, asta ar însemna însăși trădarea principiilor sale. Nu poți să susții acești oameni politici din România, niște infractori, care de douăzeci de ani nu fac altceva decât să fure banul public.
Dintre „intelectualii” României cel mai penibil mi se pare a fi HR Patapievici, care se „sacrifică„, după cum spunea Liiceanu, în fruntea Institutului Cultural Român. Aici, Patapievici a patronat niște mari „succesuri” precum expozițiile pornografice sau cele cu zvastici. Un om cu bun-simț ar fi demisionat de mult.
Așa că repet întrebarea: avem oare intelectuali în România? Dacă ne referim strict în sensul DEX-ului, atunci avem o grămadă. Dar dacă ne referim la intelectual ca fiind o persoană cu un înalt nivel cultural/științific, care are datoria morală de a se implica în viața publică și „se amestecă în treburile care nu-l privesc” (J.P. Sartre), refuzând alăturarea de orice sistem politic și aflându-se numai în slujba binelui, în virtutea unor principii și valori morale universale (adevăr, bine, frumos, dreptate), aflate deasupra oricăror structuri statale, religioase sau ideologice, atunci nu, nu avem așa ceva în România.

© 2009 Zalmoxys32

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. […] duce lipsă de intelectuali adevărați. Ce este un intelectual? Am abordat subiectul în “România țara fără intelectuali“, nu mai revin asupra lui. HR Patapievici este un om inteligent, nimic de spus, scrie frumos […]

  2. […] Articol publicat pe 21 iunie 2009, pe Vox Clamantis in Deserto. Din păcate, legătura referitoare la Gabriel Liiceanu nu mai duce nicaieri. S-ar părea că […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: