Decăderea imperiului american

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un nou imperiu a apărut pe scena istoriei: SUA. Asemenea imperiilor anterioare, sursa puterii SUA este dată de armată. Conform Pentagon-ului, 190.000 de militari ai SUA sunt desfășurați în 46 de țări și teritorii. Această concentrare masivă de trupe în afara SUA nu servește apărării acestui stat. Singurul scop al acestor trupe este acela de a asigura hegemonia asupra câtor mai multe națiuni, eventual, chiar asupra planetei.
După unele surse, SUA cheltuiesc, anual, aproximativ 250 miliarde $ pentru menținerea prezenței militare globale. Însă tocmai aceste cheltuieli enorme ar putea genera decăderea imperiului american. Tot mai multe voci, în SUA, se ridică împotriva complexului militaro-industrial ce o guvernează. Problemele sistemului de sănătate, cele legate de criza ipotecilor și mai nou de criza economică, cauzează nemulțumiri în rândul populației. Alegerea lui Barack Obama, văzut ca un salvator de unii naivi, nu a adus o schimbare majoră la nivelul politicii externe a SUA. De altfel acesta declara, într-un discurs ținut la National Defense University din Washington următoarele: „Now make no mistake, this nation will maintain our military dominance. We will have the strongest armed forces in the history of the world.” Mai necesită traducere?
America se află într-un declin fără precedent. Cheltuielile uriașe cu războiul din Irak, deficitul bugetar dezastruos, deficitul de cont curent și slăbiciunile economice interne au adus-o în pragul colapsului. Altfel spus SUA se află pe marginea falimentului. Predicțiile pentru anul 2010 estimează un deficit bugetar de 1,75 trilioane $.(!!!) Suma este atât de mare, încât va fi nevoie de mai multe generații de americani să plătească facturile.
Un alt război ineficient este și cel din Afganistan. Repetând erorile din trecut ale Marii Britanii și URSS-ului, SUA au încercat „pacificarea” Afganistanului folosind aceleași tactici militare funeste. Între 1849 și 1947 Marea Britanie a trimis, aproape în fiecare an, expediții împotriva triburilor Pashtun din zonă. Nu a reușit niciodată să dețină, efectiv, controlul asupra regiunii. În 1932 britanicii au folosit bombe cu gaz în Waziristan, omorând numeroși civili.
SUA, la fel ca britanicii, ucid civili, rezultatul fiind catalogat ca „victime colaterale„. Astfel, îi îndepărtează tocmai pe acei oameni pe care pretinde că se află acolo ca să-i salveze. Operațiunile militare din Afganistan și Pakistan au fost marcate de numeroase inadvertențe și erori ale serviciilor de spionaj. Contrar declarațiilor oficiale Pakistanul nu este aliatul SUA în acest război. Armata pakistaneză și serviciile sale secrete au avut un rol cheie, mai întâi, în pregătirea și finanțarea mujahedinilor (în timpul războiului cu URSS din anii ’80) și mai apoi a talibanilor. Pakistanul își urmărește propriile interese în Afganistan, ajutându-i pe insurgenții care luptă împotriva trupelor NATO și a guvernului afgan. Scopurile Pakistanului au inclus întotdeauna menținerea Afganistanului liber de influența Rusiei și Indiei (recrutând, pregătind și finanțând mujahedini și folosindu-i apoi în zone precum Kashmir) și înfrânarea radicalismului islamic în Afganistan (menținându-l astfel în afara Pakistanului.). Este iluzoriu să se creadă că musulmanii din Pakistan vor face vreodată front comun cu SUA, atâta vreme cât aceasta din urmă are ca parteneri strategici Israelul și India.
La fel ca URSS, care a pierdut 15.000 de militari în Afganistan, ducând un război inutil, și SUA vor pierde acest război. Neînțelegerea situației politice din această regiune, alimentează un război care reprezintă o pierdere de timp, de vieți și o risipă de resurse care afectează serios bugetul american.
În decursul istoriei, puține imperii au renunțat de bună-voie la dominioanele lor. Cel mai adesea acestea au refuzat să înțeleagă ce se întâmplă, agățându-se de puterea lor himerică. Cele mai recente exemple sunt imperiul britanic și cel sovietic. Dacă SUA nu vor învăța din aceste exemple, declinul imperiului american este predestinat.

© 2009 Zalmoxys32

Anunțuri

Un răspuns

  1. […] * Articol publicat pe data de 2 august 2009, pe Vox Clamantis in Deserto. […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: