• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.423 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

Digi Sport – sau cronica unui faliment anunțat

Să ne amintim cum a început totul :
Consorțiul Antena 1-RCS&RDS a câștigat licitația pentru drepturile TV ale meciurilor din Liga I pentru trei sezoane, 2008-2011, în schimbul unei sume de 102 milioane de euro.
„Contractul pe care Antena 1 îl are cu Asociația Românească pentru Măsurarea Audienței nu ne permite să facem cunoscute publicului audiențele decât în situația în care suntem lideri de audiență. Faptul că partidele au fost urmărite de puțini telespectatori este unul normal, din moment ce doar RCS preia aceste posturi GSP”, declara Cristina Severin, coordonator de presă la Antena 1, pentru ziarul Gardianul, în anul 2008.
Se pare că marketingul este o noțiune străină pentru conducătorii RCS&RDS. După problemele avute de GSP TV, aceștia au hotărât înființarea unui nou post de televiziune, Digi Sport. „Este un proiect ambițios, cu o viziune puțin diferită (…). Acest post de televiziune de nișă sportiv va fi 24 de ore din 24. La el vor avea acces toți abonații RCS&RDS. Vom avea și Digi Sport Plus, canalul alternativ care va încerca să nu văduvească niciun iubitor de sport de competițiile care se vor desfășura alternativ„, a spus Teo Avramescu, director Departament Sport Digi Sport. Digi Sport va transmite pe lângă meciurile din Liga I și meciuri din Anglia, Spania și Germania. De asemenea Moto-GP, NBA și ATP World Tour vor fi în direct pe acest post. Cheltuielile operaționale pentru lansarea televiziunii Digi Sport sunt de 1.409.840 euro (2009), 1.805.227 de euro (2010) și 1.522.497 de euro (2011), potrivit proiectului de licență depus de RCS&RDS la Consiliul Național al Audiovizualului.
Se pare că nu au învățat nimic din experiențele anilor trecuți. RCS&RDS a refuzat, cu obstinație, să încheie acorduri cu ceilalți operatori de televiziune (UPC, Boom, Dolce, Max TV, FocusSat etc.), pentru a prelua partidele din Liga I. Acest lucru a dus la audiențe foarte mici înregistrate de GSP TV, postul mergând în pierdere. Dar se pare că nu audiența a fost scopul patronului RCS&RDS, ci racolarea de noi abonați. O parte dintre suporterii Ligii I, care erau racordați la rețelele rivale au trecut la RCS&RDS sau Digi TV. Astfel, în timp ce Antena 1 umplea găurile din bugetul GSP TV, Zoltan Teszari câștiga noi clienți pentru compania sa.
Înaintea Digi Sport și alte televiziuni de nișă, ca Telesport sau Sport.ro, au încercat să facă bani din Liga I sau transmițând meciuri din Anglia, Spania, Italia sau Germania. Și aceste posturi erau recepționate în aproximativ 80% dintre locuințele cablate. Rezultatul îl cunoaștem cu toții. RCS&RDS încearcă să obțină profit cu niște posturi tv care sunt recepționate doar de, aproximativ, o treime dintre locuințele care au un televizor. Evident că rating-ul obținut de un post de nișă recepționat doar de circa 2,4 milioane (conform RCS&RDS) din cele 6,7 milioane de locuințe racordate la cablu sau satelit, nu poate acoperi cheltuielile.
Digi Sport va difuza opțiunile 3, 4 și 6 din Liga I, meciuri care vor face un rating care tinde către zero. Lunile iunie și iulie vor fi, practic, moarte din punct de vedere al audienței. La fel ianuarie și februarie, când Digi Sport va rămâne doar cu meciurile din Spania, Anglia și Italia. Digi Sport, la fel ca GSP TV, nu va face profit; este o chestiune legată de aritmetică. Atunci care este strategia? Tot vechea poveste cu atragerea clienților companiilor de cablu rivale? Înseamnă că numărul abonaților, atrași astfel, este destul de mare. Dacă nu, atunci este doar o ambiție a unui om care nu știe să piardă. Televiziunea comercială, nu este același lucru cu înființarea unei rețele de televiziune prin cablu. Poate că omul nu înțelege asta.
Și PS: recepționez și Digi Sport și GSP TV. Pentru curioși.

© 2009 Zalmoxys32

Legături externe:
* http://www.realitatea.net/liga-i-are-audiente-mici_579807.html
* http://www.adevarul.ro/articole/liga-lu-mitica-a-pierdut-audienta-si-publicitate.html

PS: Recent am observat că un dobitoc mi-a furat prin copy-paste acest articol, fără să menționeze sursa, atribuindu-l sieși. Dacă se întâmplă să-l găsiți pe blogul chirilabogdan.wordpress.com, să nu credeți că l-am copiat de la el. E viceversa.

Ateii – Ce anume îi mobilizează la luptă?

Ateismul este un concept care se referă la opinia despre existența divinității. În timp ce teismul se definește prin afirmarea acestei existențe, ateismul reprezintă fie absența credinței în existența divinității, fie negarea acestei existențe. Se disting două modele de ateism: ateismul pozitiv și ateismul negativ. În timp ce un ateu pozitiv afirmă inexistența divinității, un ateu negativ nu face decât să nu afirme existența sa. Absența credinței într-unul sau mai mulți zei rămâne principala definiție a ateismului, nefiind necesară negarea unei existențe care nu a fost dovedită.

Aceștia sunt ateii, pe scurt. Și totuși existența a numeroase site-uri, bloguri și literatură ateistă infirmă, parțial, cele spuse mai sus. Dan Barker, Theodore M. Drange, Richard Schoenig, Bertrand Russell și alte „icon”-uri ale curentului ateist se remarcă prin lucrări în care atacă, mai ales, creștinismul.
Unul dintre argumentele cele mai folosite, de către atei, este acela că Dumnezeu nu există și ei nu au astfel nevoie să aducă dovezi ale acestei inexistențe, dimpotrivă credincioșii trebuie să demonstreze această posibilă existență. Sunt atei care aduc argumente științifice, filosofice sau morale încercând să combată religia, dar mai există și unii atei fac și astfel de afirmații : „dacă Dumnezeu există, atunci să facă un pas în față și să spună răspicat ‘da, exist‘; și eventual să spună și ce număr de telefon am”. Acest pseudo-argument este însă pueril și duce dezbaterea creștinism-ateism la nivelul preșcolarilor. Un contraargument la același nivel ar putea fi următorul: să presupunem că eu sunt creștin și vorbesc în mintea mea foarte des cu Dumnezeu, iar El îmi răspunde. Dumnezeu îmi îndeplinește o parte dintre rugămințile mele, pe cele rezonabile. Cum poate dovedi un ateu că eu NU vorbesc cu Dumnezeu? Pentru asta, trebuie să dovedească ori că mint ori că sunt nebun. Ateul îmi va cere să-i demonstrez că Dumnezeu există, rugându-l să facă o minune. Dacă eu îl rog pe Dumnezeu să facă minunea respectivă iar El nu o face, ateul va spune „da, asta este dovada că nu există„. Dar dacă Dumnezeu nu dorește să se reveleze ateului, pentru că, fiind atotștiutor, El știe că ateul va ajunge în Iad, și chiar dacă El i s-ar revela asta nu ar schimba acest lucru? Ateul s-ar pocăi doar în aparență și ar continua, în mintea lui, să comită păcate, iar revelarea existenței lui Dumnezeu nu ar schimba nimic. Atunci, de ce să-i mai demonstreze Dumnezeu existența sa unui păcătos, condamnat de însăși sufletul său negru?
Dar întrebarea care se naște este: ce anume îi mână pe atei în demersurile lor? Unii răutăcioși ar spune că Satana, dar nu este cazul să fim răi. Pot să înțeleg ce îi determină pe credincioși să se manifeste așa cum o fac, dar nu și pe atei. Sunt pur și simplu un curent care reunește oameni cu scopuri asemănătoare? Ei se definesc astfel : „Ateismul nu este, în niciunul dintre sensurile posibile ale cuvântului, o religie. Dimpotrivă, el reprezintă libertatea față de orice religie…Ateismul nu este opusul creștinismului, ci absența teismului, a credinței în orice fel de zei.” Interesantă definire, dar extrem de departe de adevăr. Ateismul s-a remarcat prin atacurile sale consecvente la adresa creștinismului, a bisericii și în general asupra oricărei forme de religie organizată. Ce încearcă ateii să facă? Vor să trezească masele adormite de sub tirania religiei și să le ofere o viață mai ușoară? Constituie acțiunile ateilor un demers moralizator, o încercare de a face lumea un loc mai bun? Dacă oamenii își găsesc fericirea prin practicarea unei religii, de ce să încerci să le distrugi această fericire? Indiferent cât ar încerca ateii să se justifice, nu poate exista un argument moral pentru propaganda ateistă. Orice om are dreptul la opinie proprie, dar ateismul ar trebui să rămână la nivelul personal, nu să încerce să atragă prozeliți. Transformând curentul ateist într-o organizație al cărei scop devine promovarea unor idei și precepte morale, ateismul face tranziția către mișcările religioase sau mai bine zis non-religioase.

Paradoxul lui Epicur:
„(1)Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. (2)Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuși este rău. (3)Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai există rău în lume?”

(1) și (2) nu necesită niciun fel de argumentație. Dar (3) este o întrebare interesantă. Într-adevăr, dacă Dumnezeu este atotputernic și poate și vrea să oprească răul, de ce mai există rău pe lume? Un răspuns din perspectiva teistă nu poate ajunge la un rezultat mulțumitor, din punct de vedere rațional. Ateismul, însă, răspunde simplu: pentru că nu există Dumnezeu. Să vedem, oare atât de simplu este?
De ce permite Dumnezeu existența răului în lume? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să aflăm sursa răului. Este răul datorat oamenilor sau unor spirite malefice? Dacă răul este datorat oamenilor, atunci oamenii se nasc răi sau devin răi? De ce are omul această răutate prezentă în el? Această întrebare duce către o alta: de ce a creat Dumnezeu omul? Și o alta : de ce a creat Dumnezeu lumea sau Universul? Încercând să răspundem acestor întrebări, nu am face altceva decât să ne învârtim în jurul cozii. Poate că este un test din partea divinității. Astfel capătă înțeles interpretarea teistă. Răul există în lume pentru că unii oameni sunt răi, refuzând să accepte existența lui Dumnezeu. Argumentul că și unii oameni religioși comit acte de răutate nu este valid, respectivii fiind doar niște prefăcuți. Prezența răului în lume nu este opera lui Dumnezeu, ci a omului.

Și totuși nu am aflat răspunsul la întrebare: ce anume îi motivează pe atei în încercarea lor de a-i determina pe teiști să renunțe la religie?

© 2009 Zalmoxys32