Care este rolul băncilor?

De a face legătura între cei care economisesc și cei care se împrumută. În teorie, băncile ajută la menținerea circulației banilor și oferă o oarecare stabilitate… Nu râdeți.

Ce au devenit? Case de pariuri. Băncile mari au profitat de absența unor instrumente de regularizare a activității bancare și au intrat în zona activităților profit-ridicat, risc-ridicat, întreprinse în general de speculatori. Mânate de lăcomie și de febra pieței libere, băncile au jucat pe piețele internaționale, folosind „instrumente” financiare complexe noi pe care nu le înțelegeau, fără a avea vreo idee cui împrumută banii de fapt. Prin statut, băncile le este permis să împrumute sume mai mari de câteva ori față de banii depozitați în ele de cei strângători. Iluzia stabilității este menținută numai pentru că are sprijinul statului. Cu toate acestea, jucătorii mai agresivi (precum Northern Rock din Marea Britanie) au dus „inovația” către extreme amețitoare, împrumutând sume uriașe față de depozitele deținute. Nebunia a încurajat datoriile, a alimentat consumismul și a obținut profituri imense pentru acționari și directori. Unele bănci (ca RBS în Marea Britanie sau Citicorp în SUA) au crescut exponențial, cumpărând altele, inclusiv bănci de investiții. Astăzi, îngropate sub munți de credite neperformante, multe bănci au înghețat creditarea și au devenit un fel de cerșetori agresivi. Prea mari ca să li se permită să cadă, băncile sunt salvate de guverne folosindu-se… banii contribuabililor, sub forma taxelor care vor trebui plătite de aceștia pe viitor. Dar în loc să reia creditarea băncile par să strângă miliardele de dolari primite ca ajutor de la stat. Pariorul a devenit Scrooge.

Trebuie să fie așa? Nu. Societățile tradiționale de economisire sau băncile mutuale de economii sunt încă deținute de clienții lor (și nu de către acționari). Acestea sunt mai restrictive în metodele de obținere a fondurilor și trebuie să păstreze o oarecare balanță între împrumuturi și depozite. Băncile etice operează și ele mai prudent față de marii jucători, evitând speculațiile riscante și piețele internaționale. Pe lângă asta, aproximativ 170 de milioane de oameni din 96 de țări ale lumii sunt astăzi membri ai unor uniuni de creditare – asociații mutuale de tip cooperatist sau „bănci populare” care deseori sunt fondate în zone unde oamenii obțin greu credite.

Ce s-ar putea face? Până și organizațiile bancherilor recunosc acum că sectorul lor are nevoie de reguli mai stricte. Reforma radicală este posibilă. Toate activitățile speculative care se știe că provoacă instabilitate trebuie interzise; alte forme ar putea fi taxate. Băncile ar putea fi forțate să devină transparente și să răspundă pentru acțiunile lor. Conducerea unei bănci, care este de utilitate publică, constituie un privilegiu; abuzul ar trebui pedepsit sever. Băncile pasează riscurile către public în timp ce păstrează profiturile private, iar când au nevoie de ajutor apelează la stat – naționalizarea lor a pune capăt acestui fenomen. Băncile au datoria de a servi funcția de creditare în moduri care îndeplinesc cerințele societății în care le este permis să opereze. Dacă bancherii consideră că acest lucru este incompatibil cu ideea de bancă comercială ar trebui să privească exemplul Grameen Bank din Bangladesh, care oferă micro-credite unor oameni considerați prea săraci pentru a fi creditați de sistemul „normal.” Rata de achitare a clienților Grameen este exemplară. Similar, uniunile de credit îi împrumută pe cei care au cea mai mare nevoie. Această formă existentă de bănci populare ar trebui întărită și încurajată. Mărimea băncilor ar trebui limitată astfel încât nimănui să nu-i fie permis să ajungă „prea mare ca să cadă.” Separarea între băncile de retail și băncile de investiții ar trebui reintrodusă. De asemenea este nevoie de reglementarea activităților bancare la nivel internațional.
O alternativă la băncile comerciale o constituie băncile islamice – care nu percep dobândă (interzisă conform legii Sharia). Băncile islamice nu investesc însă în afaceri cu alcool, jocuri de noroc sau pornografie, iar profiturile sau pierderile sunt împărțite între creditor și debitor.

* Extras tradus și adaptat din „People First Economics„, pag.65 Naked Emperors – Vanessa Baird.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: