Amurgul creștinismului

Creștinismul este pe moarte. A fost odinioară bastionul civilizației Occidentale. Acum, creștinismul este în plină retragere în Vest, un vestigiu umil al fostei sale măreții.

Scandalul cu abuzurile sexuale răvășește Biserica Catolică, stropindu-l cu noroi chiar pe Papa Benedict al XVI-lea. Biserica Anglicană a fost eviscerată, pierzându-și membrii pe măsură ce sucombă în fața curentelor liberale ale hirotonirii femeilor și drepturilor pentru homosexuali. Multe denominații protestante își abandonează credința și zelul misionar, îmbrățișând tendințele la modă precum ecologismul și socialismul ca înlocuitoare ieftine pentru Evanghelia tradițională. Europa, străvechea fortăreață a Creștinătății, a fost transformată într-o cultură seculară neo-păgână. Pentru europeni, Dumnezeu a murit; El a fost înlocuit de omul materialist.
Valul secular a lovit de asemenea și America. Începând cu anii ’60, Statele Unite au fost victima revoluției sexuale care glorifica hedonismul și libertatea individului. Pornografia, avortul, homosexualitatea, promiscuitatea, epidemia SIDA, nașterile de copii în afara căsătoriei, creșterea ratei divorțului și dezmembrarea familiei tradiționale – acestea sunt fructele otrăvite ale filosofiei Playboy. Moralitatea MTV este la modă, cea a lui Iisus nu.

Războiul purtat de liberali împotriva Creștinătății a ajuns la un nou nivel periculos la limita totalitarismului de catifea. Recent, într-un orășel american din Iowa, Davenport, Vinerea Mare (Good Friday) a fost înlăturată din calendarul municipalității. Davenport Civil Rights Commission (Comisia pentru Drepturile Civile) a căutat să schimbe numele sărbătorii într-unul mai puțin „învrăjbitor” („divisive”) și mai ecumenic. Astfel, a fost trimisă o notificare către angajații municipalității în care se precizează că Vinerea Mare va fi cunoscută oficial de acum încolo ca „Spring Holiday.” Administrația orașului a considerat că sărbătorirea Vinerei Mari violează separația dintre biserică și stat.

Noi doar am făcut o recomandare ca numele să fie schimbat în altceva decât Vinerea Mare,” a declarat Tim Hart, șeful comisiei. „Constituția noastră cere separarea bisericii de stat. Davenport se consideră un oraș multicultural și datorită diverselor religii practicate și a originii etnice a locuitorilor, am sugerat schimbarea.”

După un adevărat scandal declanșat de creștinii ultragiați, consiliul orașului a hotărât să resusciteze numele de Vinerea Mare. Seculariștii multiculturali din Davenport au fost învinși – deocamdată.

Totuși, controversa este un semn de rău augur, stânga fiind hotărâtă să înlăture sărbătorile și simbolurile creștine din societatea americană. Liberalii sunt determinați să distrugă valorile creștine tradiționale și să-i trimită pe creștini în underground. Stânga americană urmează pașii regimurilor marxiste. Diferența constă în faptul că în loc să înlăture credința cu ajutorul armelor, aceștia folosesc mijloace ca hotărârile birocratice și propaganda mass-media.

Rezultatul este același. Creștinismul este epurat gradual din viața publică. Sărbătorirea Crăciunului a devenit ofensatoare. Urarea tradițională „Merry Christmas” este considerată acum incorectă politic, fiind recomandată cea de „happy holidays.” Cele zece porunci nu mai pot fi afișate în tribunale sau în școli. Rugăciunile au fost interzise în școlile publice. Creștinii sunt batjocoriți cu regularitate în filme și la televizor. Banii plătitorilor de taxe sunt utilizați pentru a subvenționa arta care Îl înfățișează pe Christos în posturi jignitoare. Producătorii de la Hollywood scot filme gen „Angels and Demons,” care portretizează Biserica Catolică drept o instituție represivă, sinistră și primitivă.

Bigotismul anti-creștin este cea mai nouă și la modă formă de discriminare. Este ușor pentru creștinofobii din Davenport să atace Vinerea Mare. Ce se poate întâmpla în cel mai rău caz? Câteva telefoane și e-mailuri supărate? Întâlniri în consiliul orășenesc? Poate niscaiva proteste publice? Dar, în final, comisarii progresivi realizează că nu plătesc un preț prea mare – de fapt ei vor fi celebrați de elitele liberale pentru idealurile lor luminate.
Aceleași standarde nu se aplică și în cazul Islamului. Multiculturalii din Davenport nu vor îndrăzni niciodată să înlăture, de pildă, Ramadanul din calendar și să-l redenumească „Luna postului,” din teama de nu-i supăra pe musulmani și de a declanșa o posibilă fatwa. Instinctul de auto-conservare și lașitatea îi împiedică pe așa-zișii liberali să atace anumite religii.

Creștinii sunt, în schimb, o țintă facilă. Aceștia nu cred în Jihad sau atacuri sinucigașe. Spre deosebire de radicalii islamiști, creștinii cred în domnia legii și în drepturile omului. Ei acceptă persecutarea ca parte din povara lor religioasă. Liberalii sunt perfect conștienți că religia creștină este una a păcii și, din acest motiv, nu se vor teme niciodată să o atace în mod sistematic.

Libertățile noastre fundamentale provin de la Dumnezeu, nu de la stat. Din acest motiv, drepturile individuale -la viață, libertate și proprietate – sunt bastioanele esențiale împotriva puterii guvernamentale: ceea ce a dat Dumnezeu omului, niciun om sau regim nu poate lua. Odată cu pierderea identității creștine, va veni inevitabil și pierderea libertății.
În cazul în care creștinii nu se vor trezi din apatie vor fi trimiși în catacombe încă o dată. Iar odată cu înfrângerea lor va lua sfârșit și democrația așa cum o știm. Creștinii trebuie să fie uniți și să lupte împotriva celei mai noi forme de bigotism și discriminare: Christofobia. Dreptul creștinilor de a-L accepta pe Christos nu este diferit de dreptul altora de a îmbrățișa un stil de viață pervers.

Și să nu credeți că nu se întâmplă și în România; ofensiva anti-creștină este pe val. Sindromul corectitudinii politice contaminează, încet, dar sigur, și societatea românească. Intoleranța la adresa creștinilor este promovată în același timp în care ni se cere toleranță față de alte categorii, precum homosexualii.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Urmeaza probabil o alta mare schisma. De la cea din 1054 a trecut ceva vreme

  2. […] * Articol publicat la data de 4 aprilie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto. […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: