O alianță împotriva naturii (?)

Ziarul New York Times a publicat pe 23 ianuarie un articol intitulat „In Japan, U.S. Losing Diplomatic Ground to China.”
Iată primele trei paragrafe din acesta:

TOKYO – Când secretarul [american] Robert M. Gates a vizitat Japonia în octombrie, nu mult după alegerile istorice de acolo, a făcut presiuni pentru un acord de amplasare a unei baze militare, care a determinat media japoneză să-l considere un bătăuș.

Diferența între acea vizită și primirea prietenoasă pe care o delegație la înalt nivel japoneză a primit-o două luni după aceea în China, rivalul istoric al Japoniei, nu putea fi reliefată mai clar.

Extrem de zâmbitorul președinte chinez Hu Jintao a făcut fotografii individuale cu mai mult de o sută de vizitatori japonezi, dând răbdător mâinile cu fiecare dintre aceștia într-o expunere impresionantă de diplomație.”

Cu câteva zile în urmă un înalt oficial japonez a declarat că Japonia și China ar trebui să formeze o „alianță asiatică.” Informația fost ignorată deliberat de mijloacele de informare în masă americane, deși aceasta constituie cea mai importantă direcție geo-strategică luată de conducătorii chinezi de la începutul creșterii fenomenale a puterii lor militare de după masacrul din piața Tiananmen din 1989.

Așadar, China s-ar putea să nu fie singură în lupta ei împotriva țărilor libere din Vest. Japonia este gata să se alăture Chinei într-o „alianță asiatică.”

Japonia? Japonia a ocupat Manciuria în 1931. În 1937, Japonia a invadat China în al doilea război sino-japonez (1937-1945). Pe 7 decembrie 1941, baza navală americană de la Pearl Harbor a fost atacată de Japonia, care a declarat război Statelor Unite, Marii Britanii și Olandei!

Cum poate Japonia să ajute China în războiul pentru dominația asupra lumii? În niciun caz prin contribuția fortelor sale militare. Dar, Japonia a produs 13 laureați ai Premiului Nobel, majoritatea în domeniile chimiei și fizicii. Unele dintre cele mai importante domenii în care Japonia excelează la nivel global sunt electronica, robotica, optica și semiconductorii. Pe scurt, know-how-ul japonez privind tehnologiile avansate pot constitui o contribuție importantă pentru China.

În doar 20 de ani, între 1989 și 2009, China a devenit o putere militară care este posibil să fi ajuns din urmă SUA, tehnologic vorbind.
Cine putea să prezică faptul că Japonia, un inamic tradițional al Chinei, ar putea căuta un parteneriat strategic „asiatic” cu aceasta?

O țară precum Republica Populară Chineză este, din punct de vedere politic, un stat neo-sclavagist, în care fiecare cetățean este un sclav fizic, dar și spiritual. Ca rezultat, nu numai că Republica Populară Chineză este un stat de sclavi, ci și o mare putere militară, cu o populație de 1,335 miliarde. O eventuală alianță asiatică va fi un pericol la adresa Occidentului. Așa cum s-a exprimat extrem de plastic generalul Chi Haotian (ministrul apărării naționale între 1993 și 2003), în cazul unui război cu Statele Unite, între 1/3 și 2/3 din populația acesteia va fi anihilată de către armata invadatoare, iar proprietățile lor vor fi transferate chinezilor care vor fi noii „imigranți” în fosta SUA.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: