Drumul către pierzanie – Originile celui de-al III-lea război mondial 5/5

Războiul împotriva terorii (War on Terror) și imperialismul excedentar

În 2000, Pentagonul a difuzat un document intitulat Joint Vision 2020, care evidenția un proiect pentru obținerea a ceea ce era numit, “Full Spectrum Dominance,” care urma să fie schița planurilor Departamentului Apărării pentru viitor. “Full-spectrum dominance înseamnă abilitatea forțelor SUA, operând singure sau împreună cu aliații lor, de a înfrânge orice adversar și de a controla orice situație întâlnită în teatrele de operațiuni militare.” Raportul “îndeamnă la full-spectrum dominance pornind de la toate tipurile de conflicte, de la război nuclear la războaie convenționale majore, până la conflicte la scară redusă. De asemenea se referă și la situații amorfe precum menținerea păcii și operațiuni non-combatante de ajutorare umanitară.” Mai mult, “dezvoltarea unei rețele globale de informații va furniza mediul pentru superioritatea decizională.”[37]

Așa cum explică Ellen Wood, “Dominația fără granițe a economiei globale și numeroasele state care o administrează, necesită acțiuni militare fără un sfârșit în materie de obiective sau timp.”[38] Mai mult, “Dominația imperialistă în economia capitalistă globală necesită o balanță delicată și contradictorie între suprimarea competiției și menținerea condițiilor în economiile competitoare care generează piețe și profit. Aceasta este una dintre contradicțiile fundamentale ale noii ordini mondiale.”[39]

După evenimentele 9/11, “doctrina Bush” a fost stabilirea a ceea ce a fost numit “dreptul unilateral și exclusiv de a lansa un atac de prevenire, la orice moment, oriunde, liber de orice tratat internațional, pentru asigurarea că forțele noastre sunt puternice suficient să convingă orice potențial adversar să renunțe la acumularea de armament în speranța de a depăși sau egala puterea Statelor Unite.”[40]

NATO a efectuat prima invazie terestră din istoria sa, în octombrie 2001, odată cu invadarea și ocupația Afganistanului. Războiul afgan a fost de fapt, plănuit anterior evenimentelor 9/11, odată cu căderea afacerii între companiile occidentale și guvernul Taliban pentru construirea unei conducte de petrol. Războiul în sine a fost plănuit în vara lui 2001, cu planurile operaționale urmând să demareze până la mijlocul lui octombrie.[41]

Afganistanul este extrem de semnificativ în termeni geopolitici, deoarece, “Transportându-se toți combustibilii fosili din bazinul Caspic prin Rusia sau Azerbaidjan s-ar mări controlul politic și economic al Rusiei asupra republicilor din Asia Centrală, care este exact lucrul pe care Occidentul încearcă să-l prevină în ultimul deceniu. Pomparea acestuia prin Iran ar îmbogăți un regim pe care SUA încearcă să-l izoleze. Trimiterea acestuia prin China, tocmai opusul oricăror considerații strategice, ar fi extrem de costisitoare. Dar, conductele prin Afganistan ar permite SUA să-și urmărească scopurile de ‘diversificare a furnizării de energie’ și de a penetra unele dintre cele mai profitabile piețe.”[42]

Așa cum San Francisco Chronicle preciza, la două săptămâni după atacurile de la 9/11, “Dincolo de determinarea americană de a lovi autorii atacurilor din 11 septembrie, dincolo de posibilitatea unor lupte de durată, care să producă victime civile în lunile și anii ce vor urma, mizele ascunse ale războiului împotriva terorismului pot fi exprimate într-un singur cuvânt: petrol.” Ziarul continua, “Harta sanctuarelor teroriste și a țintelor din Orientul Mijlociu și Asia Centrală este de asemenea, într-un grad extraordinar, o hartă a principalelor resurse energetice ale lumii în secolul XXI. Apărarea acestor resurse energetice – mai degrabă decât o simplă confruntare între Islam și Vest – va fi principalul punct inflamabil al conflictelor din deceniile care vor veni.”

Printre statele importante unde există o fuziune între terorism și rezerve de gaze și petrol de importanță vitală pentru Statele Unite și Occident se numără Arabia Saudită, Libia, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Iran, Irak, Egipt, Sudan, Algeria, Turkmenistan, Kazahstan, Azerbaidjan, Cecenia, Georgia și estul Turciei. Mai important, “această regiune deține mai mult de 65% din producția mondiala de petrol și gaze naturale.” Mai mult, “Este inevitabil ca războiul împotriva terorismului va fi văzut de mulți ca un război în numele americanilor de la Chevron, ExxonMobil și Arco; al francezilor de la TotalFinaElf; British Petroleum; Royal Dutch Shell și alți giganti multinaționali, care dețin sute de miliarde de dolari în investiții în regiune.”[43]

Nu este un secret faptul că războiul din Irak a fost legat de petrol. În vara anului 2001, Dick Cheney a convocat așa-numita Energy Task Force, care consta într-o serie de întruniri secrete în care era determinată politica energetică a SUA. La întâlniri și prin alte mijloace de comunicare, Cheney și ajutoarele sale s-au întâlnit cu reprezentanți de top de la Shell Oil, British Petroleum (BP), Exxon Mobil, Chevron, Conoco și Chevron.[44] La întâlnirea care avut loc înainte de 9/11 și înainte să existe vreo mențiune despre un război cu Irakul, documente despre câmpuri petrolifere irakiene, conducte, rafinării și terminale au fost prezentate și discutate, precum și “documente despre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite cu hărți detaliate ale fiecărei țări, prezentând câmpurile petrolifere, conductele, rafinăriile și depozitele terminale.”[45] Atât Royal Dutch Shell cât și British Petroleum au obținut după aceea contracte majore de exploatare a câmpurilor petrolifere irakiene.[46]

Războiul împotriva Irakului, la fel ca și cel din Afganistan, au servit în special intereselor americane, și într-un spectru mai larg, intereselor imperialiste occidentale în regiune. În particular, războaiele au intenționat să elimine sau să înfrâneze puterile regionale, precum și pentru instalarea unui număr de baze militare în regiune, stabilind ferm o prezență imperialistă. Scopul acestei acțiuni este în principal îndreptat împotriva celorlalți jucători regionali, respectiv încercuirea Rusiei și Chinei și amenințându-le accesul la rezervele de gaze și petrol din regiune. Iranul este acum înconjurat, cu Irakul de o parte și Afganistanul de cealaltă.

Concluzii

Prima parte a acestui eseu evidențiază strategia imperialistă SUA-NATO pentru aplicarea unei Noi Ordini Mondiale, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice în 1991. Scopul principal l-a constituit învăluirea Rusiei și a Chinei și prevenirea apariției unei noi super-puteri. Statele Unite urmau să devină un hegemon imperialist, servind interesele financiare internaționale pentru impunerea Noii Ordini Mondiale. Următoarea parte a eseului va examina “revoluțiile colorate” din Europa Răsăriteană și Asia Centrală, continuarea politicii SUA și NATO de înfrânare a Rusiei și Chinei precum și controlarea în același timp a rezervelor majore de gaze naturale și a rutelor de transport. “Revoluțiile colorate” au constituit o forță esențială în cadrul strategiei geopolitice imperialiste, iar analizarea acestora este fundamentală pentru înțelegerea Noii Ordini Mondiale.

* Note:

[37] Jim Garamone, Joint Vision 2020 Emphasizes Full-spectrum Dominance. American Forces Press Service: June 2, 2000:
http://www.defenselink.mil/news/newsarticle.aspx?id=45289

[38] Ellen Wood, Empire of Capital. Verso, 2003: page 144

[39] Ellen Wood, Empire of Capital. Verso, 2003: page 157

[40] Ellen Wood, Empire of Capital. Verso, 2003: page 160

[41] Andrew G. Marshall, Origins of Afghan War. Geopolitical Monitor: September 14, 2008:
http://www.geopoliticalmonitor.com/content/backgrounders/2008-09-14/origins-of-the-afghan-war/

[42] George Monbiot, America’s pipe dream. The Guardian: October 23, 2001:
http://www.guardian.co.uk/world/2001/oct/23/afghanistan.terrorism11

[43] Frank Viviano, Energy future rides on U.S. war. San Francisco Chronicle: September 26, 2001:
http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?file=/chronicle/archive/2001/09/26/MN70983.DTL

[44] Dana Milbank and Justin Blum, Document Says Oil Chiefs Met With Cheney Task Force. Washington Post: November 16, 2005:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/11/15/AR2005111501842_pf.html

[45] Judicial Watch, CHENEY ENERGY TASK FORCE DOCUMENTS FEATURE MAP OF IRAQI OILFIELDS. Commerce Department: July 17, 2003: http://www.judicialwatch.org/printer_iraqi-oilfield-pr.shtml

[46] TERRY MACALISTER, Criticism as Shell signs $4bn Iraq oil deal. Mail and Guardian: September 30, 2008: http://www.mg.co.za/article/2008-09-30-criticism-as-shell-signs-4bn-iraq-oil-deal

Al-Jazeera, BP group wins Irak oil contract. Al Jazeera Online: June 30, 2009: http://english.aljazeera.net/news/middleeast/2009/06/200963093615637434.html


* Sursa: Global Research

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: