Cekiști sovietici, pumnul slav și declarația comună Medvedev-Ianukovici asupra Transnistriei

Președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, și omologul său ucrainean, Viktor Ianukovici, au emis o declarație comună asupra conflictului din Transnistria în timpul vizitei lui Medvedev de pe 17 mai la Kiev.(www.kremlin.ru).
Evenimentul a concis, accidental, cu celebrările prilejuite de aniversarea ministerului transnistrean de securitate (fosta filială a KGB) din Tiraspol [acum subordonat FSB-ului]. Propusă de partea rusă și acceptată, cu modificări minore, de partea ucraineană, declarația comună pare destinată menținerii impasului asupra negocierilor pentru o reglementare politică a conflictului din Transnistria.
Medvedev și Ianukovici “au subliniat rolul major stabilizator al trupelor de pace [rusești] existente.” Aceștia s-au declarat în favoarea “transformării acestora într-o operațiune de garantare a păcii sub egida OSCE, în contextul unei reglementări (politice) în Transnistria, la care suntem gata să participăm în mod activ.”

Inițial, Moscova ceruse ca reglementarea politică să fie sincronizată cu retragerea trupelor rusești; dar apoi și-a modificat cererile, pas cu pas. În loc ca trupele să fie retrase, Rusia vrea ca acestea să rămână, redenumite din trupe de menținere a păcii în trupe de garantare a păcii, până o reglementare politică va fi realizată. Moscova ar accepta o cosmetizare internațională a contingentului de trupe în schimbul legitimării acestora de către OSCE. Și va insista (cu Ucraina de mână) pe “participarea la aceasta în mod activ” astfel încât să minimalizeze participarea internațională într-un astfel de contingent.

Negocieri în formatul 5+2 (Rusia, Ucraina, OSCE, Statele Unite, Uniunea Europeană, Chișinău, și Tiraspol) au loc încă din martie 2006. Participanții occidentali și Moldova au cerut încă de atunci reluarea acestora fără precondiții. Declarația Medvedev-Ianukovici, însă, propune, la patru ani după asta “crearea unor precondiții” pentru reluarea negocierilor.
Principalele precondiții sunt refacerea încrederii între Moldova și Transnistria [tratate ca egale] și obținerea unor progrese în cadrul grupului de experți din cele două părți pe probleme economice și sociale, pentru ca negocierile să fie reluate. Aceste cerințe permit Tiraspolului și Moscovei să determine când și dacă sunt îndeplinite condițiile pentru negocierea unei reglementări politice.

Moscova a propus crearea unor grupuri de experți Chișinău-Tiraspol în 2008, pentru a deturna atenția de la reglementarea politică și retragerea trupelor către chestiuni de importanță minoră. Chișinăul a grăbit crearea acestor grupuri de experți, Tiraspolul a acceptat această nouă oportunitate pentru a trage de timp, iar Moscova nu și-a exercitat niciodată influența asupra Tiraspolului pentru a debloca lucrările acestor grupuri de experți.

Medvedev și Ianukovici au cerut “garantarea unui statut special al Transnistriei, pe baza respectării suveranității, integrității teritoriale și neutralității constituționale a Moldovei.”
Trei elemente din același paragraf, însă, nu se potrivesc cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a Moldovei. Mai întâi “garantarea” constituie cuvântul-cheie prin care Moscova înțelege menținerea trupelor sale pe teritoriul Moldovei. În al doilea rând, neutralitatea Moldovei este deturnată, dintr-o reglementare internă constituțională într-o condiție rusă (și acum ucraineană) pentru acceptarea unei reglementari politice, pe propriul teritoriu al Moldovei. Iar în al treilea rând, ambii președinți au cerut în același paragraf “formarea unui singur spațiu legal, economic și defensiv” în Moldova, insinuând crearea a două entități în acel spațiu. Insistând pe un statut de egalitate între Moldova și Transnistria în cadrul negocierilor, se asigură mijloacele obținerii a două entități, în locul reintegrării teritoriale în cadrul aceluiași stat.
Medvedev și Ianukovici consideră Rusia și Ucraina ca „țări garante” pentru reglementarea politică între Moldova și Transnistria. Pentru a accentua asta, aceștia folosesc acest termen de nu mai puțin de patru ori în declarația comună. Un statut de “garant” nu este recunoscut de vreo țară sau organizație internațională și este în mod explicit respins de Moldova.

Acest concept a fost inventat în 1997 de către ministrul de externe al Rusiei, Evgheni Primakov, care l-a oferit Rusiei și Ucrainei, astfel încât să excludă Occidentul din a deține un rol semnificativ în cadrul negocierilor pentru reglementarea acestui conflict. Președintele de atunci al Ucrainei, Leonid Kucima, a permis pasiv Rusiei să înainteze această strategie. Succesorul său, Viktor Iușcenko, a privit statutul de “garant” ca pe o chestiune de prestigiu pentru sine și a semnat o declarație comună cu președintele de atunci al Rusiei, Vladimir Putin, în aceste linii.
Medvedev și Ianukovici fac aluzie la memorandumul din 1997 al lui Primakov, atunci când cer observarea “înțelegerilor încheiate anterior” în declarația comună.

Tot pe 17 mai, Ministerul Securității Statului din Transnistria a sărbătorit a 18-a aniversare de la fondarea sa. Actualul ministru, gen. lt. Vladimir Antiufeev, a fondat instituția în 1992, când a sosit la Tiraspol, via Moscova, din Letonia. Antiufeev a condus unitatea de miliție rusă OMON din Riga și a fost implicat în represiunea violentă din 1991 împotriva mișcărilor de independență din Letonia și Lituania. Acesta acționează la ordinele Moscovei și în ziua de astăzi.
Adresându-se celor adunați la gala aniversarii de la Tiraspol, Antiufeev și liderul transnistrean Igor Smirnov au descris Transnistria ca fiind “pumnul slav de la granița vestică” [a Rusiei Mari], iar ministrul securității statului fiind un “succesor demn în buna tradiție a cekiștilor sovietici,” conform agenției oficiale de știri de la Tiraspol.

Sursa: http://www.jamestown.org/programs/edm/

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: