Clasa conducătoare globală: miliardarii 3/3

Cum să devii miliardar

Cunoștințele, competențele tehnice și antreprenoriale și cunoașterea mecanismelor piețelor de capital au jucat un rol aproape inexistent în evoluția miliardarilor din China, Rusia sau America Latină, mult mai importante fiind legăturile dintre politic și economic în fiecare etapă de acumulare a averii.

În cele mai multe cazuri au existat trei etape:

1. În timpul etapei inițiale „dirijată” de dezvoltare, actualii miliardari au organizat activități de „lobby” și au mituit oficialii pentru contracte guvernamentale, excepții de la plata taxelor, subvenții și protecție față de competitorii străini. Pomenile statului au fost capetele de pod sau punctul de decolare pentru statutul de miliardar în timpul fazei subsecvente neo-liberale.

2. Perioada neo-liberală a furnizat ce mai bună oportunitate pentru obținerea de active ale statului la prețuri mult sub valoarea lor reală. Privatizările, deși, descrise ca ‘tranzacții de piață‘, au fost de fapt vânzări politice în mai multe sensuri: referitor la preț, la selectarea cumpărătorilor, la mita oferită vânzătorilor și la promovarea unei agende ideologice. Acumularea averilor a rezultat din vânzarea băncilor, companiilor din domeniile resurselor energetice și minerale, telecomunicațiilor și transporturilor și din asumarea de către stat a datoriilor private. Aceasta a reprezentat faza de avânt de la statutul de milionar către cel de miliardar. Acest lucru s-a întâmplat în America Latină și în Europa de Est, mai ales în Rusia, cu ajutorul corupției.

3. În timpul celei de-a treia faze (cea actuală) miliardarii și-au consolidat și și-au extins imperiile prin intermediul fuziunilor, achizițiilor, a altor privatizări și a extinderii către piețele externe. Monopolurile private asupra telefoniei mobile, telecomunicații și a altor utilități ‘publice‘ au adăugat miliarde la concentrările inițiale. Unii milionari au devenit miliardari prin vânzarea întreprinderilor profitabile recent achiziționate către capitalul străin.

Atât în America Latină cât și în Rusia, miliardarii au pus mâna pe cele mai profitabile bunuri ale statului sub egida regimurilor neo-liberale (regimurile Salinas-Zedillo în Mexic, Collor-Cardoso în Brazilia, Elțîn în Rusia) și și-au consolidat și extins imperiile sub conducerea unor regimuri așa-zis ‘reformiste‘ (Putin în Rusia, Lula în Brazilia și Fox în Mexic). În restul Americii Latine (Chile, Columbia și Argentina) miliardarii au rezultat datorită acțiunilor regimurilor dictatoriale și a loviturilor de stat, care au distrus mișcările socio-politice și au demarat procesul de privatizare. Acest proces a fost promovat și mai intens de către regimurile subsecvente de dreapta și de ‘centru-dreapta‘.

Ceea ce s-a demonstrat în mod repetat atât în Rusia cât și în America Latină este ca un factor cheie în propășirea miliardarilor au fost privatizările masive și denaționalizările subsecvente ale întreprinderilor publice profitabile.
Dacă adăugăm la concentrarea în mâinile unei elite a $216,6 miliarde, cele $990 miliarde luate ca împrumut de la băncile străine și cele $1.000 miliarde (un trilion) obținute prin profituri, subvenții și spălări de bani din ultima decadă și jumătate, avem un cadru adecvat pentru înțelegerea motivului pentru care America Latină continuă să aibă 2/3 din populație trăind în condiții improprii.

Toate acestea au fost posibile cu sprijinul masiv al Statelor Unite, care prin FMI și Banca Mondială au coordonat privatizările din America Latină și Europa de Est. Instrucțiunile primite au fost clare: privatizați, deregulați și denaționalizați înainte de negocierea vreunui împrumut.

Au fost corporațiile multinaționale și băncile din Statele Unite și Europa Occidentală cele care au cumpărat ori s-au asociat cu miliardarii în devenire din America Latină și Europa de Est și care au profitat de împrumuturile contractate de regimurile corupte din aceste țări. Miliardarii din aceste țări sărace sunt un produs al politicilor americane anticomuniste și a furtului grandios al întreprinderilor publice.

Aceste țări sunt mai degrabă cleptocrații decât ‘economii în dezvoltare‘, având în vedere că nu ‘piața liberă‘ ci puterea politică a fost cea care a dictat politicile economice.
Țările care au produs miliardari pe bandă rulantă într-un timp foarte scurt sunt dominate de sărăcie și niveluri de trai sub limita decenței. Apariția miliardarilor a dus la distrugerea societății civile, la slăbirea solidarității sociale și a legislației din domeniul protecției sociale, a sistemului public de pensii, a sănătății publice și a educației.
Perioada celui mai mare declin a standardelor de viață în America Latină și Rusia coincide cu dezmembrarea economiilor acestora. Între 1980-2004, America Latină, mai precis Brazilia, Argentina și Mexic, au stagnat la 0% până la 1% creștere economică. Rusia a înregistrat o scădere de 50% a PIB-ului între 1990-1996, iar nivelul de trai a scăzut cu 80% pentru toată lumea, cu excepția prădătorilor și a anturajului gangsteresc a acestora.

Recenta creștere (2003-2007) a fost legată mai mult de creșterea extraordinară a prețurilor internaționale (la energie, metale și produse agricole) decât cu vreo dezvoltare pozitivă a economiilor dominate de miliardari. Creșterea numărului de miliardari nu este un semn al prosperității generale rezultată din ‘piața liberă‘, așa cum pretind analiștii economici occidentali; de fapt este produsul preluării ilicite a resurselor publice profitabile.

Ostilitatea miliardarilor și a Casei Albe față de președintele venezuelan Hugo Chavez este datorată acțiunilor acestuia de inversare a politicilor care au creat miliardarii și sărăcia în masă: Chavez renaționalizează resursele energetice, utilitățile publice și expropriază unele moșii imense. Chavez nu contestă numai hegemonia Statelor Unite în America Latină, ci întreg edificiul creat de FMI-Banca Mondială care a construit imperiile economice ale miliardarilor în America Latină, Rusia, China și altundeva.

Partea I
Partea a II-a

* Informațiile statistice provin de la forbes.com, worldbank.org și imf.org

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. citez:
    „Cum să devii miliardar

    Cunoștințele, competențele tehnice și antreprenoriale și cunoașterea mecanismelor piețelor de capital au jucat un rol aproape inexistent în evoluția miliardarilor din China, Rusia sau America Latină, mult mai importante fiind legăturile dintre politic și economic în fiecare etapă de acumulare a averii.”

    se potriveste ca nuca in perete cu restul analizei … dintre protagonisti, unul mare de tot, china, dispare din analiza … daca nu are legatura cu china, stat inca comunist care nu a privatizat nimic decat pajisti goale pe care sa construit miracolul economic chinez actual de ce il bagi la gramada cu restul turmei?

    • Pentru China nu a existat decât etapa 1, punct. Iar primul paragraf este valabil și în cazul Chinei : „Cunoștințele, competențele tehnice și antreprenoriale și cunoașterea mecanismelor piețelor de capital au jucat un rol aproape inexistent în evoluția miliardarilor din China[…]mult mai importante fiind legăturile dintre politic și economic[…]”
      Miracol economic chinez? Iată niște crâmpeie despre China și „miracolele” sale:
      https://zalmoxys32.wordpress.com/2010/06/20/gardianul-corupt-al-chinei-12/
      https://zalmoxys32.wordpress.com/2009/07/19/miracolul-chinezesc/

      • mai stăm de vorbă peste 30 de ani de miracol economic chinez și vom vedea cum vor evolua mahalalele din Guyang … pun pariu că mai bine ca cele din românia … democratică … sau ghetourile democratice negroide și musulmane din suburbiile parisului sau din pakistanizata anglie de peste 30 de ani ….

        nu îmi fac iluzii în ce constă miracolul ăsta … e tot vechea exploatare capitalistă a omului de către om descrisă atât de bine de marx & comp … dar parcă ei totuși merg pe un drum care duce spre mai bine, dacă se compară cum era până acum, în timp ce noi cu toată democrația o ducem din mai rău în mai rău ….

        plăgile dezvoltării industriale capitaliste sunt aceleași indiferent dacă sau format acum 100 de ani în SUA sau acum în china … aceleași simptome ale unui supraconsum intensiv de resurse, poluare industrială care de multe ori pare că scapă de sub control …

        în asta constă miracolul, revelația, faptul că democrația nu e o condiție necesară a prosperității … capitalismul se simte foarte confortabil și într-o dictatură comunistă, totalitară și nedemocratică, și culmea reușește să genereze mai multă prosperitate pentru cetățenii ei decât într-o democrație!!!!

        90% din ciumpalacii românași au acceptat schimbarea de regim din ’89 pentru că doreau să o ducă mai bine, marea majoritate nu aveau nici un fel de apetit pentru abureala cu democrația … vroiau să trăiască mai bine, să aibe mațul plin, să nu mai facă foamea … 1% probabil vroiau ăi democrație, ei sunt fraierii care au luat gloanțe în freză în ’89 și bâte pe spinare de la mineri în duminica orbului din ’90 …

  2. […] Clasa conducătoare globală: miliardarii 3/3 « Vox clamantis in deserto, pe iulie 17, 2010 la 06:08 cică: […]

  3. […] Articol publicat în trei părți, la datele de 29 iunie, 3 iulie și 7 iulie, pe Vox Clamantis in […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: