Abuz la Ministerul Transporturilor

Antenele mele – și nu mă refer la cele ale lui Felix – mi-au adus la cunoștință niște informații tulburătoare. Se pare că domnul Radu Berceanu, distinsul ministru al transporturilor, a dat ordin subordonaților săi să strângă donații pentru sinistrați. Probabil, dintr-un exces de zel, aceștia au hotărât să colecteze donațiile cu ajutorul amenințărilor gen „donați, sau avem noi grijă de voi.” Asta sau așa li s-a ordonat de către domnul ministru, punându-li-se în vedere colectarea unei anumite sume, prin orice mijloace. Ceea ce trebuia să fie un act benevol a devenit ceva trivial. Sursele mele mi-au confirmat că, de pildă, la Registrul Auto Român, colectarea donațiilor s-a făcut sub amenințare directă cu concedierea, în caz de refuz. Sumele colectate cu forța de la angajați au fost între 300 și 500 RON, în funcție de venit. Un lucru care arată clar că aceste donații sunt dubioase este participarea masivă a angajaților RAR la această colectă, de aproape 100%. Chiar așa de solidari sunt românii? Mă îndoiesc. O altă companie donatoare este Metrorex. Aici, sumele impuse angajaților sunt între 50 și 400 RON. Precizez că sursele mele sunt oameni de încredere 100%, neavând motive să mintă, iar cel puțin una este dispusă să declare presei, sub protecția anonimatului [deh…represaliile], faptul că s-au exercitat presiuni pentru efectuarea donațiilor. Presiunile s-au făcut prin intermediul șefilor de subunități (șefi de secție, ingineri șamd), care au indicat angajaților că ar fi mai bine să doneze, că dacă nu… Cum tocmai a fost anunțat un program de restructurare a companiilor deținute de Ministerul Transporturilor, este ușor de imaginat argumentul voalat folosit de aceștia pentru convingere. Parcă donația trebuia să fie un act voluntar, nu?
Iată ce declara Radu Berceanu: „Am făcut acest apel pentru ca cei care lucrează în cadrul instituțiilor și companiilor subordonate Ministerului Transporturilor să încerce să strângă niște sume de bani pentru a participa la efortul ministerului în vederea refacerea obiectivelor afectate de calamități„. El a subliniat că rezultatul acestui apel a fost prompt și „surprinzător de bun”[…] Sursa: Monitorulsv.ro
Sursele mele mi-au indicat că, cel puțin la alte două companii ale MTI, CNADNR și Romatsa, au fost utilizate aceleași tactici de intimidare pentru donarea sumelor necesare.
Mai mult, o parte din donații vor fi folosite „și pentru refacerea infrastructurii care a fost afectată în urma ultimelor inundații.” Adică, ați ghicit! – vor ajunge la clientela politică.

Cum și ministrul Adriean Videanu a anunțat că va colecta fonduri de la companiile aflate în subordinea Ministerului Economiei, apare întrebarea dacă nu cumva și acolo donațiile au fost strânse în același mod. Se pare că domnul Videanu știa deja [la fel ca Berceanu!] cam ce sumă va strânge, înainte să înceapă campania de donații, așa cum scria Gândul: „Optsprezece firme au decis, în urma unor discuții și cu sindicatele, să se implice financiar în refacerea caselor, gospodăriilor celor afectați de acest dezastru care sunt inundațiile, atât din contribuțiile salariaților, cât și a resurselor proprii ale acestor companii. Nivelul acestor contribuții este de 7-8-10 milioane euro. Mulțumesc pe această cale sindicatelor pentru solidaritatea de care au dat dovadă.” Sursa: Gândul.ro
Cum și aici au fot anunțate restructurări este ușor de imaginat metodele folosite pentru convingerea angajaților să doneze. Din nou, atât de darnici au devenit românii oare? Cred că și aici putem vorbi despre presiuni. Cât despre motivul pentru care tac sindicatele, nu numai cele din cadrul companiilor subordonate MTI și MECMA, asta o voi dezvălui în articolul următor.

Anunțuri

Un răspuns

  1. Confirm informatiile din acest articol.Intr-adevar, sumele sugerate ca fiind din categoria ” donatiilor” sunt mari, fiecare salariat trebuind sa doneze un procent fix din leafa. Problemele au aparut atunci cand oamenii au intrebat despre destinatia acestor bani, despre fondul in care se colecteaza. Mai mult, au existat salariati care au prezentat dispozitii de plata de la banci prin care depusesera sume onorabile in conturile de solidaritate deschise si li s-a spus ca „alea-s cu alta treaba”. Asadar, de cand si cine ne poate impune metoda prin care sa ajutam pe cei care au nevoie? Daca am depus, impreuna cu familia mea, o suma de bani intr-un cont deschis de unul dintre posturile de televiziune, de ce nu e acceptata donatia ca atare? E musai sa mai dau si la Berceanu? Parca plateam taxa de drum pentru intretinerea infrastructurii, nu? Poate ne ajuta presa sa primim raspunsuri.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: