De ce tac sindicatele?

Marea grevă anunțată de sindicatele bugetarilor a eșuat lamentabil. Care să fie oare motivele? Nici măcar după legiferarea tăierilor salariale mișcarea sindicală nu a dat semne de trezire din letargie. Desigur, unul dintre motive a fost și separarea inteligentă [sau de nevoie – lipsa mijloacelor legale] a bugetarilor propriu-ziși de angajații companiilor și regiilor autonome de stat. Adică, ultimilor li s-a indus ideea că vor scăpa de diminuările salariale. Și este posibil să scape, dar nu vor scăpa în schimb de restructurări. Se pare că divide et impera a funcționat încă odată. Dar, oare există și un motiv ascuns de ochii publicului pentru această tăcere a sindicatelor? Cu puține excepții [Marius Nistor și poate Bogdan Hossu] sindicaliști – altădată extrem de guralivi – au dispărut brusc, sub o cortină a tăcerii. Unii dintre aceștia au fost atacați puternic de presa portocalie și chiar de cea a mogulului Dinu Patriciu [ambivalent ca întotdeauna], fiind acuzați că sindicatele sunt organizate pe legături de tip mafiot. Alții au fost acuzați de corupție și afaceri cu statul. Toți aceștia au tăcut pe neașteptate.
Recent, una dintre antenele mele mi-a dezvăluit un scenariu incredibil, în care instituții ale statului se comportă precum mafia siciliană. Și, odată cu aceasta, motivul ascuns al tăcerii unora dintre liderii de sindicat. [Ca o paranteză, precizez că pe respectivul l-am suspectat întotdeauna că ar fi membru sub acoperire al unui serviciu secret; multe din informațiile sale confirmându-se ulterior; informații de natură sensibilă]
Concret, individul mi-a spus că unii sindicaliști de frunte ai țării, unii extrem de apropiați de PSD, au fost vizitați de persoane care pretindeau că sunt membrii unui serviciu de informații autohton. La aceste întâlniri, sindicaliștii au fost amenințați cu dosare DNA, cu rezilierea unor contracte pe care sindicatele le au cu societățile respective sau – mult mai grav – cu dispariția subită a unor membri ai familiei. Mai precis, unora li s-au arătat imagini ale copiilor spunându-li-se că „Știm unde învață fiica/fiul tău. Nu cred că ai vrea să dispară într-o zi fără urmă de la școală sau de la joacă, nu-i așa?” Halucinant! Unde naiba trăim? Nivelul de încredere al sursei care mi-a dezvăluit aceste informații este undeva la 85-90%. Această informație, coroborată cu afacerile știute și neștiute ale liderilor de sindicat, completează imaginea unui tablou repugnant, al unei țări putrede, în care cei care dețin puterea pot să facă absolut orice și să scape nepedepsiți. Această țară seamănă tot mai mult cu o țărișoară de prin America Latină a anilor ’70-’80.
Sigur, dacă trăim într-un astfel de stat, cineva se poate întreba atunci cum de am curajul să dezvălui așa ceva. O fac deoarece nivelul scăzut de audiență al acestui blog nu reprezintă o amenințare pentru structurile mafiote care guvernează România. Totuși, dacă nu voi mai posta brusc sau blogul va fi șters, atunci m-am înșelat.
*

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: