• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.319 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

Consens ruso-american?

Iranul se apropie de momentul în care va deține, în principiu, potențialul de a crea arme nucleare.”
Acestea au fost cuvintele președintelui rus Dmitri Medvedev, de acum câteva zile, un personaj care nu face, de obicei, declarații prețioase. Cuvinte precum „se apropie momentul” în care Iranul va avea „potențialul,” care „în principiu” ar putea fi utilizat pentru „a crea arme nucleare,” sunt suficient de explicite pentru a stârni panică în privința programului nuclear iranian.
Iran Nearing Nuclear Bombs, Russia Warns” este titlul periculos folosit de BBC. Iar Reuters anunța că “Russia says Iran close to nuclear weapons.” În acest moment ar putea fi folositor să vă întoarceți la primul alineat al articolului și să recitiți citatul desprins din declarația lui Medvedev.
Statele Unite aplaudă acest comentariu, ca fiind o „replică puternică” din partea Rusiei împotriva Iranului. Dar ce înseamnă asta cu adevărat? Pe scurt, foarte puțin.
Programul nuclear civil iranian se află în „pragul” obținerii capacității de fabricare a armelor nucleare, dar acest lucru este valabil și pentru Japonia, Canada sau pentru orice altă țară care deține un program nuclear civil funcțional și care nu are planuri de construire a unor arme atomice.
Într-adevăr, Iranul „se apropie” de momentul deținerii armelor nucleare, dar asta numai în cazul în care această țară ar avea intenția de a obține astfel de arme, intenție negată vehement de autoritățile de la Teheran. Dar cine-l mai crede pe Ahmadinejad? Totuși, IAEA a confirmat, în mod repetat, faptul că uraniul folosit în reactoarele iraniene nu este îmbogățit până la nivelul necesar pentru armele nucleare și că nicio cantitate de uraniu nu este deturnată pentru alt scop decât cel civil. Pe cine să credem, atunci? Pe IAEA sau pe Statele Unite, care au atacat Irakul fiind „sigure” că acesta deține arme nucleare și biologice? Dacă stabilim o legătură, însă, între aceste informații și gestul Iranului de acum o lună, de a interzice accesul a doi inspectori IAEA în țară, nu poate decât să ne treacă un fior rece pe șira spinării. Ne apropiem de un nou război și, eventual, de al treilea război mondial? Un atac asupra Iranului ar fi deosebit de periculos, așa cum am mai subliniat și altădată. Din varii motive.
Însă, care-i treaba cu declarația lui Medvedev? Au ajuns Statele Unite și Rusia la un acord tacit de a permite un atac, fie el israelian sau american, asupra Iranului? Gestul lui Medvedev este cu atât mai bizar cu cât vine după povestea nostimă cu spionii ruși. Dar, această chestiune rămâne să fie clarificată doar de acțiunile viitoare.

13 iulie

Ziua de 13 iulie în istorie:
100 Î.Ch. – Se naște Iulius Caesar, dictator al republicii Romane (decedat în 44 Î.Ch.).
1174 – William I al Scoției este capturat la Alnwick de către forțele loiale regelui Henry al II-lea al Angliei.
1558 – Are loc bătălia de la Gravelines, când trupele spaniole conduse de contele Lamoral de Egmont înfrâng forțele franceze ale mareșalului Paul de Thermes.
1573 – Războiul de 80 de Ani: Rebelii olandezi din orașul Haarlem se predau forțelor spaniole, după un asediu de șapte luni.
1643 – Are loc bătălia de la Roundway Down, când trupele regaliste, conduse de Henry Wilmot, 1st Earl of Rochester, obțin o victorie zdrobitoare asupra forțelor parlamentare ale lui Sir William Waller.
1793Charlotte Corday îl asasinează pe Jean-Paul Marat, revoluționar francez (născut în 1743).
1794 – Are loc bătălia de la Vosges, între armatele franceze și, respectiv, cele prusace și austriece.
1878 – Se încheie Congresul de la Berlin, al cărui tratat final retrasează harta Balcanilor, stabilind independența Serbiei, Muntenegrului și României, precum și autonomia Bulgariei față de Imperiul Otoman.
1940 – Se naște Patrick Stewart, actor englez.
1941 – Populația muntenegreană se revoltă împotriva puterilor Axei.
1942 – Se naște Harrison Ford, actor american.
1954 – Moare Frida Kahlo, pictoriță mexicană (născută în 1907).
1985 – Vicepreședintele Statelor Unite George H.W. Bush devine președinte interimar în ziua în care Ronald Reagan s-a operat de polipi la colon.
1995Masacrul de la Srebrenica: Secțiunea centrală a coloanei bosniace reușește să scape din zona ambuscadei sârbe și ajunge la Kamenica în jurul orelor 11:00, regrupându-se și adunând răniții. Căpitanul Ejub Golić și Batalionul Independent se întorc către Hajdučko Groblje pentru a-i ajuta pe răniți. Câțiva supraviețuitori ai secțiunii din spate, care reușiseră să traverseze șoseaua la nord sau la vest de Kamenica, se alătură secțiunii centrale a coloanei. Treimea frontală a coloanei, care deja părăsise dealul Kamenica la ora la care a avut loc ambuscada, s-a îndreptat către muntele Udrć, traversând șoseaua principală, apoi luând-o către râul Jadar. Aceștia au ajuns la poalele muntelui în dimineața zilei de joi, 13 iulie, regrupându-se. Inițial, s-a luat decizia ca 300 de soldați ARBiH să fie trimiși înapoi, să încerce să spargă blocada sârbă. Când au apărut informații că secțiunea centrală a coloanei a reușit să traverseze drumul la Konjević Polje, acest plan a fost abandonat. Aproximativ 1.000 de bărbați au reușit să ajungă la Udrć în acea noapte.
Armata Republicii Srpska (VRS) a luat cei mai mulți prizonieri pe 13 iulie, în zona drumului Bratunac-Konjević Polje. Este imposibil de stabilit o cifră precisă, dar declarațiile martorilor descriu că punctele de adunare au fost câmpul de lângă Sandići, depozitele agricole de la Kravica, școala de la Konjević Polje, terenul de fotbal de la Nova Kasaba, satul Lolići și școala din satul Luke. Câteva mii de oameni au fost adunați împreună pe câmpul de lângă Sandići și pe terenul de fotbal de la Nova Kasaba, unde au fost percheziționați și împărțiți în grupuri mai mici. Într-o casetă video înregistrată de jurnalistul sârb Zoran Petrović, un soldat sârb a declarat că cel puțin 3-4.000 de oameni s-au predat în zona drumului Bratunac-Konjević Polje. În după-amiaza zilei de 13 iulie, numărul total a crescut la 6.000, conform comunicațiilor radio sârbe interceptate. În ziua următoare, maiorul olandez Franken primea aceeași cifră de la colonelul Radislav Janković din cadrul armatei sârbe. Mulți prizonieri au fost observați și de către convoaiele cu refugiați, de femeile și copiii care treceau cu autobuzele, în drumul către Kladanj.
La o oră după ce evacuarea femeilor din Potočari s-a încheiat, Corpurile Drina au adus autobuzele în zona în care erau ținuți bărbații. Colonelul Krsmanović, care pe 12 iulie comandase autobuzele pentru evacuare, a ordonat ca cei 700 de bărbați din Sandići să fie adunați, iar soldații care-i păzeau i-au obligat să arunce tot ceea ce aveau asupra lor și să predea obiectele de valoare. În timpul după-amiezii, grupul din Sandići a fost vizitat de Ratko Mladić, care le-a spus că nu li se va face vreun rău și că vor fi tratați ca prizonieri de război, fiind apoi schimbați pentru alți prizonieri, precum și că familiile lor vor fi escortate în siguranță la Tuzla. Unii dintre acești bărbați au fost transportați către Bratunac și alte zone, în timp ce alții au mărșăluit pe jos către depozitele din Kravica. Bărbații adunați pe terenul de fotbal din Nova Kasaba au fost forțați să își predea bunurile personale. Și aceștia sunt vizitați de Ratko Mladić în timpul după-amiezii de 13 iulie; cu această ocazie Mladić îi anunță că autoritățile bosniace din Tuzla nu-i doresc și că vor fi duși în alte zone. Bărbații din Nova Kasaba sunt încărcați în autobuze și camioane și sunt duși la Bratunac și în alte zone.
Bărbații bosniaci care au fost separați de femei, copii și bătrâni la Potočari erau aproximativ 1.000 și au fost transportați la Bratunac, alăturându-se celor capturați din coloană. Aproape toți bărbații capturați după căderea orașului Srebrenica au fost executați. Unii au fost uciși individual sau în grupuri mici de către soldații care i-au capturat, iar alții au fost uciși în locurile unde au fost deținuți temporar. Cei mai mulți, însă, au fost uciși în execuții în masă atent orchestrate, începând cu ziua de 13 iulie 1995, în zona aflată la nord de Srebrenica.
Execuțiile în masă au urmat un scenariu bine-stabilit. Mai întâi, bărbații erau duși în școli sau depozite goale. După câteva ore de detenție, erau încărcați în autobuze sau camioane și duși într-un alt loc, pentru execuție. De obicei, locul execuției era amplasat în zone izolate. Forțele sârbe se asigurau, de multe ori, ca prizonierii să opună o rezistență minimă, legându-i la ochi sau cu mâinile la spate sau luându-le încălțămintea. Odată ajunși la locul execuției, bărbații erau dați jos din camioane în grupuri mici, aliniați și împușcați. Cei care supraviețuiau salvelor inițiale erau împușcați individual.
O execuție la scară redusă a avut loc înainte de miezul zilei de 13 iulie lângă râul Jadar. 17 oameni au fost transportați cu un autobuz către malurile râului Jadar, unde au fost aliniați și împușcați. Totuși, unul a reușit, după ce a fost lovit în șold de un glonț, să sară în râu și să scape.
Prima execuție masivă a avut loc în după-amiaza de 13 iulie, în valea râului Cerska, la vest de Konjevic Polje. Un martor, ascuns în pădure, a văzut două sau trei camioane, urmate de un vehicul blindat și un excavator îndreptându-se către Cerska. La scurt timp după asta, acesta a auzit împușcături vreme de aproximativ o jumătate de oră, văzând apoi vehiculul blindat deplasându-se în direcție opusă, dar nu și excavatorul. Muhamed Durakovic, translator ONU, probabil a trecut prin zona execuției mai târziu în acea zi. Acesta a raportat că a văzut cadavre aruncate într-un șanț lângă drum, unii bărbați fiind încă în viață.
Fotografiile aeriene și excavațiile ulterioare au confirmat prezența unui mormânt comun în apropierea acestei zone. Cadavrele – 150 la număr – au fost acoperite cu pământ mai târziu în acea zi. Ulterior s-a stabilit că toți erau bărbați cu vârste cuprinse între 14 și 50 de ani. Cu excepția trei dintre aceștia, toți erau îmbrăcați în haine civile, iar mulți aveau mâinile legate la spate. Nouă dintre aceștia au fost identificați ulterior, fiind într-adevăr pe lista persoanelor dispărute din Srebrenica.
Mai târziu în acea după-amiază de 13 iulie 1995, au avut loc alte execuții în cel mai mare depozit agricol din cele patru aflate la Kravica. Între 1.000 și 1.500 de bărbați au fost capturați lângă Sandići și deținuți pe pășunea de la Sandići. Aceștia au fost aduși la Kravica, fie cu autobuzul fie pe jos, distanța fiind de circa un kilometru. Un martor își reamintește că a văzut aproximativ 200 de bărbați, dezbrăcați până la mijloc și cu mâinile în aer, care erau forțați să alerge în direcția satului Kravica. O fotografie aeriană realizată la orele 14:00, în acea zi, arată două autobuze staționate în fața depozitelor.
În jurul orelor 18:00, când toți bărbații erau reținuți în interiorul depozitelor, soldații VRS au aruncat grenade și au deschis focul asupra acestora. Localnicii povestesc faptul că execuția în masă de la Kravica a fost neplanificată și a avut loc spontan, după ce una dintre ușile depozitului s-a deschis brusc.