Fidel Castro: Originile războiului 2/2

Conceptul Prompt Global Strike are scopul menținerii monopolului SUA în sfera militară și a adâncirii abisului dintre aceasta și restul lumii. Combinată cu desfășurarea scutului anti-rachetă, care se presupune că va menține SUA imună la lovituri punitive din parte Rusiei și Chinei, inițiativa Prompt Global Strike va transforma Washingtonul într-un dictator global al erei moderne.”
În esență, noua doctrină nucleară a SUA este un element al noii strategii de securitate americană, care poate fi descrisă mai adecvat drept o strategie a impunității totale. Statele Unite își măresc bugetul militar, utilizează NATO pe post de jandarm global și planifică exerciții real-life în Iran pentru a testa eficiența inițiativei Prompt Global Strike în practică. În același timp, Washingtonul vorbește despre o lume liberă de arme nucleare.”
În esență, Barack Obama încearcă să amăgească lumea vorbind despre o omenire liberă de arme nucleare, care vor fi înlocuite de alte arme extrem de distructive, ideale pentru a teroriza alte state și pentru atingerea obiectivului noii strategii a impunității totale.
Yankeii cred că atacul asupra Iranului este foarte aproape. Uniunea Europeană este așteptată să anunțe noi sancțiuni împotriva Iranului pe 26 iulie.[ Și a făcut-o: BBC – EU tightens sanctions over Iran nuclear programme – n.trad.]
Ultima întâlnire 5+1 a avut loc pe 2 iulie, după care președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a afirmat că țara sa „nu va reveni la negocierile de la sfârșitul lunii august cu participarea Braziliei și Turciei.”
Un oficial de rang înalt al UE a declarat că „nici Brazilia, nici Turcia nu vor fi invitate să ia parte la convorbiri, cel puțin nu la acest nivel.”
Ministrul de externe iranian Manouchehr Mottaki a declarat că el este în favoarea sfidării sancțiunilor internaționale și continuarea programului de îmbogățire a uraniului.”
De joi, 5 iulie, în fața reiterării europenilor că vor promova măsuri adiționale împotriva Iranului, această țară a răspuns că nu va mai negocia până în septembrie.
În fiecare zi, posibilitățile de depășire a obstacolelor insurmontabile se reduc și mai mult.
Ceea ce se va întâmpla este atât de evident încât poate fi prevăzut aproape exact.

Cât despre mine, trebuie să-mi fac autocritica; am comis o eroare afirmând pe 27 iunie că războiul va izbucni joi, vineri sau cel mai târziu sâmbătă. Se știa deja că navele de război israeliene se îndreptau către obiectiv, alături de fortele navale ale yankeilor. Ordinul de percheziționare a navelor comerciale iraniene fusese dat deja.

Totuși, nu am realizat că mai era un pas de făcut: confirmarea negării permisiunii de inspectare a flotei sale comerciale din partea Iranului. În analizarea limbajului supărător al Consiliului de Securitate, privind impunerea sancțiunilor asupra acelei țări, nu am observat acel detaliu care revela întregul efect al ordinului de inspecție. Era singurul lucru care lipsea.
Perioada de 60 de zile oferită de Consiliul de Securitate pe 9 iunie, pentru a primi informații în conformitate cu rezoluția, expiră pe 8 august.
Dar, ceva cu adevărat lamentabil s-a întâmplat. Lucram la ultimul material asupra subiectului delicat, redactat de Ministerul Afacerilor Externe din Cuba, iar respectivul document nu conținea două paragrafe cheie – ultimele două rezoluții sus-menționate – care afirmau textual:
Cerem în 90 de zile un raport de la directorul general al IAEA asupra chestiunii dacă Iranul a demonstrat în totalitate și a confirmat suspendarea tuturor activităților menționate în rezoluția 1737 (2006), precum și a procesului de urmare de către Iran a tuturor pașilor ceruți de comisia de conducere IAEA și de alte dispoziții ale rezoluțiilor 1737 (2006), 1747 (2007), 1803 (2008) și de această rezoluție, către comisia de conducere IAEA și în paralel către Consiliul de Securitate pentru aprecierea acestora;”
Afirmăm că se vor reconsidera acțiunile Iranului prin prisma raportului menționat în paragraful 36 de mai sus, ce va fi formulat în 90 de zile și:
(a) că se va suspenda implementarea măsurilor dacă și atâta timp cât Iranul își suspendă toate activitățile de îmbogățire și reprocesare, inclusiv cercetarea și dezvoltarea, verificate întocmai de IAEA, pentru a permite negocieri de bună credință spre a ajunge la un rezultat acceptabil mutual;
(b) că se vor încheia măsurile specificate în paragrafele 3, 4, 5, 6, 7 și 12 ale rezoluției 1737 (2006), precum și în paragrafele 2, 4, 5, 6 și 7 ale rezoluției 1747 (2007), paragrafele 3, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 din rezoluția 1803 (2008), precum și în paragrafele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 22, 23 și 24 de mai sus, imediat ce se va determina, urmând recepționării raportului menționat în paragraful de mai sus, că Iranul și-a îndeplinit în totalitate obligațiile sale conform rezoluților legate de acest fapt ale Consiliului de Securitate și că a întrunit cerințele comisiei de conducere IAEA, confirmate astfel de comisia de conducere IAEA;
(c) că, în eventualitatea în care raportul va arăta că Iranul nu s-a conformat rezoluțiilor 1737 (2006), 1747 (2007), 1803 (2008) și acestei rezoluții, va adopta alte măsuri corespunzătoare conform articolului 41 din capitolul VII al Cartei ONU, pentru a convinge Iranul să se supună acestor rezoluții și cerințelor IAEA și subliniază că decizii suplimentare vor fi cerute dacă astfel de măsuri adiționale vor fi necesare
…”

Un compañero de la minister, după o muncă exhaustivă de mai multe ore făcând fotocopii ale tuturor acestor documente, a adormit. Nerăbdarea mea de a obține informații și schimbul de opinii asupra acestor subiecte delicate au făcut posibilă descoperirea acestei omisiuni.
Din punctul meu de vedere, Statele Unite și aliații din NATO și-au spus ultimul cuvânt. Două state puternice cu autoritate și prestigiu nu și-au exercitat dreptul de veto asupra perfidei rezoluții ONU. [Rusia și China – n.trad.]
Era singura posibilitate de a câștiga timp pentru căutarea unei formule de salvare a păcii, un obiectiv care le-ar fi adus acestora mai multă autoritate pentru a continua să lupte pentru asta.
Astăzi, totul atârnă de un fir de ață.
Principala mea intenție a fost să avertizez opinia publică internațională despre ceea ce se întâmplă.
În parte, mi-am îndeplinit obiectivul, observând ce se întâmplă, ca un lider politic care, de mulți ani, s-a confruntat cu imperiul, cu blocadele sale și crimele sale indescriptibile. Dar nu fac asta din răzbunare.
Nu voi ezita, chiar dacă există riscul de a-mi compromite modesta mea autoritate morală.
Voi continua să scriu reflecții [esp: reflexiones] asupra subiectului. Vor mai fi câteva după asta, pentru a continua aprofundarea subiectului în iulie și august, dacă nu cumva are loc vreun incident care să declanșeze armele letale îndreptate unul împotriva celuilalt.
Mi-au plăcut foarte mult jocurile finale ale Cupei Mondiale la fotbal și partidele de volei în care echipa noastră se îndreaptă către șefia grupei sale din Liga Mondială [World League] a acelui sport.

Fidel Castro Ruz
Julio 11 de 2010
8 y 14 p.m.

Partea I

* Tradus și adaptat de aici: granma.cu
* Versiunea în spaniolă: http://www.granma.cubaweb.cu/secciones/ref-fidel/art204.html

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. […] Articol publicat în două părți, la datele de 22 iulie și 27 iulie 2010, pe Vox Clamantis in […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: