Cheltuielile fricii 1/2

Cheltuielile militare globale se ridică la $1,5 trilioane în cheltuieli anuale la prețurile curente pentru anul 2009 și sunt în creștere în ultimii ani.

Cheltuielile militare globale 1988-2009

Rezumând o serie de detalii din capitolul 5 al documentului 2010 Year Book on Armaments, Disarmament and International Security for 2008 al Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI):

* Cheltuielile militare globale în 2009 au atins $1,531 trilioane;
* Aceasta reprezintă o creștere de 6% în termeni reali față de 2008 și de 49% față de anul 2000;
* Aceasta corespunde unui procent de 2,7% din PIB-ul mondial, adică aproximativ $225 pentru fiecare persoană din lume;
* Statele Unite, cu bugetul său masiv de cheltuieli, este principalul factor determinant al tendinței mondiale actuale, iar cheltuielile sale militare se ridică la aproape jumătate din totalul mondial, la nivelul de 46,5% din cheltuielile globale.

SIPRI a comentat în trecut creșterea concentrării cheltuielilor militare, adică faptul că un număr redus de țări cheltuie cei mai mulți bani. Această tendință a continuat și în anul 2009. De exemplu:

* 15 țări cu cele mai mari cheltuieli reprezintă peste 82% din total;
* Statele Unite dețin 46,5% din totalul mondial, urmate de China (6,6%), Franța (4,2%), Marea Britanie (3,8%) și Rusia (3,5%).

Distribuția globală a cheltuielilor militare în 2009

Cheltuielile militare sunt concentrate în America de Nord, Europa și în Asia:

Cheltuielile militare regionale

Cheltuieli în creștere înaintea și chiar în timpul crizei economice globale

Criza globală financiară și economică a determinat multe națiuni să-și reducă cheltuielile publice (lovind deseori sectoarele care nu sunt responsabile pentru criză), dar cheltuielile militare au crescut. Cum se justifică acest lucru?
Trebuie remarcat faptul că înainte de criză, multe țări se bucurau fie de creștere economică, fie de accesul mult prea ușor la creditare, fără a ști ce urmează să se întâmple.
O combinație de factori explică creșterea cheltuielilor militare din ultimii ani, înaintea crizei economice:

* Obiectivele de politică externă
* Amenințări reale sau posibile
* Conflicte armate și operațiuni de menținere a păcii
* Disponibilitatea resurselor economice

Ultimul punct se referă la țări cu o dezvoltare rapidă, precum Cina și India, care au înregistrat un boom economic în ultimii ani. În plus, prețurile ridicate și în continuă creștere pentru minerale și combustibili fosili (cel puțin până recent) au permis unor țări să cheltuiască mai mulți bani pentru armată.
China, pentru prima oară, a ajuns pe locul 2 în lume la cheltuieli militare în anul 2008.
Dar, chiar și în anul 2008, în zorii crizei financiare și cu toate tăierile de cheltuieli guvernamentale, armatele lumii au cheltuit mai mult. Cum se justifică acest lucru? SIPRI oferă o serie de observații:
Statele Unite au condus creșterea cheltuielilor militare, dar nu au fost singure în această cursă. Dintre țările pentru care există date disponibile, 65% și-au mărit cheltuielile militare în 2009. Creșterea a fost mai pronunțată în cadrul economiilor mari, atât dezvoltate cât și în curs de dezvoltare: 16 dintre statele G20 au înregistrat o creștere a cheltuielilor militare în termeni reali în 2009.”[— Sam Perlo-Freeman, Olawale Ismail and Carina Solmirano, Military Expenditure PDF formatted document, Chapter 5, SPIRI Yearbook, June 2010, p.1]

Totuși, există o serie de nuanțe, care pot explica asta, afirmă SIPRI:

* Unele națiuni, precum China și India nu au înregistrat scădere economică ci s-au bucurat de o creștere substanțială
* Majoritatea țărilor dezvoltate și-au mărit cheltuielile publice pentru a lupta cu recesiunea prin stimularea economiei. Cheltuielile militare au urmat și ele această tendință generală de creștere a cheltuielilor publice.
* Interesele geopolitice și strategice pentru menținerea puterii: “creșterea cheltuielilor militare pentru SUA, singura superputere, precum și pentru celelalte puteri majore sau în devenire ca Brazilia, China, Rusia și India, pare să reprezinte o alegere strategică în cadrul obiectivului pe termen lung al acestora de obținere sau menținere a influentei globale și regionale; obiectiv la care nu pot renunța, nici măcar în momentele economice dificile”, adaugă SIPRI.

Prin contrast, “atunci când vine vorba de țări mici – fără astfel de ambiții și, mai important, fără resursele necesare pentru a susține astfel de deficite bugetare ridicate — multe au redus cheltuielile militare în 2009, mai ales în Europa Centrala și Răsăriteană.” (Perlo-Freeman, Ismail and Solmirano, p.1 – 2)

Resursele naturale au alimentat cheltuielile militare și importurile de armament în țările în curs de dezvoltare. Creșterea prețurilor petrolului înseamnă venituri mai mari pentru țările exportatoare.
În raportul din 2006, SIPRI remarca faptul ca Algeria, Azerbaidjan, Rusia și Arabia Saudita au putut să-și mărească cheltuielile militare datorită creșterii veniturilor obținute de pe urma petrolului și gazelor naturale.
De asemenea, “China și India demonstrează o creștere susținută a cheltuielilor militare și contribuie la creșterea cheltuielilor militare globale. În termeni absoluți, cheltuielile curente ale acestora constituie doar o fracțiune din cele ale Statelor Unite. Creșterea cheltuielilor acestora este legată strict de creșterea economică.”

Creșterea cheltuielilor militare, 2000-2009, țări selectate

Cheltuieli pentru pace vs. cheltuieli pentru război

Într-un raport similar din 2004, SIPRI observa că, “Există o diferență uriașă între sumele pe care țările lumii sunt dispuse să le aloce pentru cheltuielile militare, pentru asigurarea securității și menținerea statutului de puteri globale sau regionale, pe de o parte, și sumele pentru reducerea sărăciei și promovarea dezvoltării economice, pe de altă parte.”

Într-adevăr, comparați cheltuielile militare cu bugetul alocat ONU:

ONU și toate agențiile sale cheltuie aproximativ $30 miliarde pe an, adică aproximativ $4 pentru fiecare locuitor al lumii. Aceasta este o sumă foarte mică, prin comparație cu bugetele majorității guvernelor și reprezintă mai puțin de 3% din cheltuielile militare globale. Totuși, de aproximativ două decenii, ONU a întâmpinat dificultăți financiare și a fost forțată să reducă sau să anuleze programe importante în toate regiunile, chiar dacă au apărut probleme noi. Multe state membre nu și-au plătit obligațiile și și-au redus donațiile la fondurile ONU. La data de 31 octombrie 2009, datoriile țărilor membre depășeau $829 milioane, Statele Unite datorând 93% din această sumă.”[— UN Financial Crisis, Global Policy Forum]

Într-o perioadă de criză economică, companii gigant din domeniul apărării, precum Boeing, EADS, Finmeccanica sau Northrop Grumman se bucură de o creștere substanțială a veniturilor provenite de la țările care își măresc cheltuielile militare.
Aproximativ $2.4 trilioane sau 4.4% din economia globală sunt „dependente de violență,” potrivit Global Peace Index, cu referire la „industriile care crează sau administrează violența” – sau industria apărării
.” [— Jorn Madslien, The purchasing power of peace, BBC, June 3, 2009]

Global Peace Index încearcă să cuantifice valoarea păcii și să clasifice țările pe baza a 20 de indicatori, folosind atât date cantitative, cât și calitative, dintr-o varietate de surse. Iată un clasament sumar al ultimului lor raport:

Global Peace Index

(Țările aflate pe primele locuri în indexul global al păcii erau Noua Zeelandă, Danemarca, Norvegia, Islanda, Austria, Suedia, Japonia, Canada, Finlanda și Slovenia.)

VA URMA

Anunțuri

Un răspuns

  1. […] Articol publicat în două părți, la datele de 16 septembrie și 21 septembrie 2010, pe Vox Clamatis in […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: