Cheltuielile fricii 2/2

Cheltuielile militare ale SUA

Statele Unite este fără îndoială cea mai mare putere militară a lumii. Valoarea cheltuielilor sale militare constituie principiul determinant al cheltuielilor militare globale. În general, cheltuielile militare americane au fost în creștere. Creșterile recente sunt atribuite așa-numitului War on Terror și invaziilor din Afganistan și Irak, dar bugetul militar american se găsea în creștere și înainte de acestea.

De exemplu, Christopher Hellman, un expert în domeniul analizei bugetului militar observa în „The Runaway Military Budget: An Analysis,” (Friends Committee on National Legislation, March 2006, no. 705, p. 3) că cheltuielile militare au fost în creștere încă din 1998, dacă nu mai devreme.

Laicie Olson, de la Center for Arms Control furnizează cifre în această privință începând din 2001 până la proiecțiile bugetare pentru 2011, arătate aici:

Cheltuielile militare ale SUA începând din 2001

* Declinul observat pe grafic se datorează reducerii intensității conflictului din Irak și redesfășurării din Afganistan.
* Cifrele pentru 2011 sunt preliminare și nu includ programele pentru armele nucleare.

De ce sunt cifrele de mai sus referitoare la cheltuielile SUA mult mai mari decât cele anunțate pentru buget de către Departamentul Apărării?
Din nefericire, cifrele bugetului pot fi puțin încurcate. De exemplu, bugetul pentru un an fiscal cere ca sumele privind cheltuielile militare ale SUA să nu includă cifrele pentru misiuni de luptă (care sunt suplimentare, fiind cerute și aprobate separat de către Congres). Bugetul pentru armele nucleare cade în sarcina Departamentului Energiei, iar pentru anul 2010 a fost de aproximativ $25 miliarde.
Costul războiului (Irak și Afghanistan) a fost unul ridicat în timpul administrației Bush. Christopher Hellman și Travis Sharp observă, cu referire la cheltuielile pentru anul fiscal 2010 prevăzute de Pentagon, faptul că “Congresul a aprobat deja aproape $700 miliarde în fonduri suplimentare pentru operațiunile din Irak și Afganistan și o sumă de $126 miliarde pentru anul fiscal 2008 se află încă pe masa Senatului și Camerei Reprezentanților.”

Mai mult, alte costuri precum îngrijirea veteranilor, pregătirea militară și operațiunile secrete s-ar putea afla în subordinea altor departamente și ar putea beneficia de sume separate. Oricum, prin comparație cu restul lumii, cifrele bugetului militar american sunt “uluitoare.”

Cheltuielile militare ale SUA vs. restul lumii

Folosind datele de la SIPRI privind cheltuielile militare, coroborate cu cifrele de la Center for Arm Control, putem observa următorul grafic:

Distribuția globală a cheltuielilor militare în 2009

Comentând cu privire la datele anterioare, Chris Hellman, observa că atunci când sunt ajustate cu inflația și însumate cu cheltuielile pentru armele nucleare, sumele cheltuite de Pentagon pentru anul 2007 depășesc media cheltuită în timpul Războiului Rece, pentru o armată care este cu o treime mai mică decât acum ceva mai mult de un deceniu.
În general, comparativ cu nivelurile din timpul Războiului Rece, sumele cheltuite pentru bugetele militare de către majoritatea națiunilor s-au redus. De exemplu, cheltuielile militare globale au scăzut de la $1,2 trilioane în 1985 la $809 miliarde în 1998, deși din 2005 au crescut din nou la peste $1 trilioane. Cheltuielile Statelor Unite, până în 2009, au fost mai reduse față de era Războiului Rece, dar au fost totuși aproape de acel nivel.

Bugetul militar al SUA vs. alte priorități ale SUA

Suporterii cheltuielilor militare americane ridicate argumentează deseori ca utilizarea dolarului SUA pentru calcul nu este o măsură corectă, ci în schimb cheltuielile ar trebui raportate la PIB, iar cifrele oferite pierd din vedere faptul că SUA furnizează stabilitate globală cu cheltuielile sale ridicate și permite altor națiuni să evite astfel de cheltuieli ridicate.
Cu toate că majoritatea celor afirmate mai sus sunt despre cheltuielile SUA, acestea sunt relevante și pentru alte națiuni.
Ar trebui să fie cheltuielile militare legate de PIB?

Chris Hellman argumentează că PIB-ul nu este o metodă potrivită de a măsura necesarul sumelor ce trebuie alocate bugetului militar al SUA:

Legarea cheltuielilor militare de PIB este un argument folosit frecvent de către suporterii bugetelor militare ridicate. Comparând cheltuielile militare (sau orice alte cheltuieli) cu PIB-ul obții răspunsul la întrebarea cât de mare este povara pusă de astfel de cheltuieli asupra economiei americane, dar nu afli nimic despre cum afectează contribuabilii americani acest buget militar de $440 miliarde. Economia SUA poate suporta cheltuieli militare ridicate, dar întrebarea este acum dacă acest nivel curent al cheltuielilor militare este necesar și dacă aceste fonduri sunt folosite pentru prioritățile adecvate. Mai mult, astfel de comparații sunt făcute numai când economia este sănătoasă. Este improbabil faptul ca persoanele care susțin că bugetul militar să fie o anumită parte din PIB vor continua să facă asta atunci când economia este în recesiune, iar cheltuielile militare vor fi tăiate drastic.” [— Chris Hellman, „The Runaway Military Budget: An Analysis,” Friends Committee on National Legislation, March 2006, no. 705, p. 3]

De când Hellman a scris cele de mai sus, a apărut criza financiara globală, care a pornit din SUA și s-a răspândit în întreaga lume. Hellman ar putea fi surprins de faptul că există și astăzi propuneri serioase de legare a cheltuielilor militare de PIB. Chiar în 2010, unii senatori și reprezentanți americani au introdus propuneri, cerând ca 4% din PIB să fie alocat bugetului militar (fără a include sumele „suplimentare” pentru război).

Cheltuielile militare ale SUA ajută alte țări să nu cheltuie sume mari pentru apărare?

Unii afirmă că nivelul ridicat al cheltuielilor SUA permite altor națiuni să cheltuiască mai puțin. Dar această viziune pare să schimbe ordinea evenimentelor istorice:

* În timpul Războiului Rece cheltuielile militare ridicate erau ceva obișnuit în lume.
* Cheltuielile au fost reduse de către unele țări europene și asiatice la sfârșitul Războiului Rece, nu pentru că națiunile s-au simțit protejate de către SUA, ci deoarece au perceput faptul că amenințarea globală datorată Războiului Rece s-a diminuat și pur și simplu aceste cheltuieli ridicate nu mai erau necesare; globalizarea comerțului trebuia să vestească apariția unei noi ere a păcii.
* Numai Statele Unite, singura superputere globală rămasă, au menținut un buget mare pentru armată. Mulți au afirmat că acest fapt s-a datorat dorinței de întărire a poziției de singură superputere și că a fost „complexul militaro-industrial” american cel care a convins publicul larg să mențină aceste cheltuieli.
Imperiile din trecut și-au justificat poziția ca fiind benefică pentru lume. Statele Unite nu fac excepție.

Cu toate acestea, dacă această hegemonie globală și stabilitate chiar înseamnă stabilitate, pace și prosperitate pentru întreaga lume (sau pentru cea mai mare parte a acesteia) este un fapt subiectiv.
Așa cum arată indexul global al păcii din prima parte, cheltuielile militare uriașe nu au dus la obținerea păcii globale.
Din ce în ce mai multe țări puternice au urmărit o serie de politici care au contribuit la adâncirea sărăciei și, uneori, chiar la răsturnarea unor democrații funcționale în favoarea unor dictaturi sau a unor democrații mai „maleabile.” De exemplu, Osama Bin Laden a făcut parte dintr-o grupare de militanți islamiști pregătiți și finanțați de SUA să lupte împotriva Uniunii Sovietice. Bineînțeles, astăzi acești extremiști își asumă tot meritul pentru înfrângerea sovieticilor din Afganistan, fără să recunoască faptul că aceasta nu ar fi fost posibilă fără „Marele Satan,” fostul prieten devenit inamic.

Pentru cei care sperau că lumea își va reduce cheltuielile militare, SIPRI avertizează că “în vreme ce invadarea Irakului a servit poate ca un exemplu pentru alte state cu arme de distrugere în masă, ar putea avea efectul invers, unele țări sporindu-și arsenalurile, aceasta fiind singura cale pentru a preveni schimbarea cu forța a regimului.”

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. As fi curioasa sa aflu ce cred cei care sint impotriva cheltuierii atitor bani pe armata cum are trebui cheltuiti banii? Ar trebui mai mult dat la programele sociale??

    Oameni care gindesc ca statul nu ar terbui sa cheltuie pentru apararea nationala nu stiu care este rolul guvernului. Guvernul este obligat sa cheltuie ca sa-si tina cetatenii in siguranta. Nu este obligat sa ofere pensii, asigurare medicala, si alte servicii sociale.

    Asa ca oameni ca astia isi pierd credibilitatea cind isi deschid gura.

  2. […] Articol publicat în două părți, la datele de 16 septembrie și 21 septembrie 2010, pe Vox Clamatis in […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: