Psihopații care ne conduc 1/3

Patocrația este un concept care oferă un răspuns plauzibil la o întrebare rămasă fără răspuns: De ce, indiferent câtă bunăvoință există în lume, sunt atâtea războaie, atâta suferință și nedreptate? Pare să nu conteze deloc ce plan creativ, ideologie, religie sau filosofie inventează mințile strălucite, absolut nimic nu se îmbunătățește. Încă din zorii civilizației, acest șablon se repetă la nesfârșit.

Răspunsul este acela că civilizația, așa cum o știm, este în mare parte creația unor psihopați. Toate civilizațiile, inclusiv a noastră, au fost edificate pe sclavie și pe genocid. Psihopații au jucat un rol disproporționat în dezvoltarea civilizației, deoarece aceștia au recurs la minciună, crimă, înșelăciune, furt, tortură, manipulare și în general au provocat mari suferințe celorlalte ființe umane fără să simtă vreo remușcare, pentru a-și îndeplini obiectivele de a domina supra celorlalți. Inventatorul civilizației – primul lider tribal care a reușit cu succes să spele creierele unei armate de asasini controlați – era mai mult ca sigur un psihopat. De la acea descoperire spectaculoasă, psihopații s-au bucurat de un avantaj semnificativ față de non-psihopați, în lupta pentru putere din cadrul ierarhiilor civilizațiilor – mai ales a ierarhiilor militare.

În spatele aparentei nebunii a istoriei contemporane se află nebunia concretă a psihopaților, care s-au zbătut să-și mențină puterea lor disproporționată. Pe măsură ce puterea lor a devenit tot mai amenințată, psihopații au devenit tot mai disperați. Suntem martorii apoteozei lumii elitelor – suprapunerea organizațiilor criminale care se furișează deasupra societății obișnuite și a legilor, la fel cum se furișează lumea interlopă pe sub acestea.

În ultimii 50 de ani, psihopații au obținut controlul absolut asupra majorității guvernelor lumii. Acest lucru poate fi ușor observat, privind la exemplele numeroase ale politicienilor moderni din România, și nu numai, care efectuează acțiuni ilegale și nimeni nu este preocupat de pedepsirea acestora. Toate scandalurile politice recente, și care ar fi trebuit să doboare un guvern adevărat, nu sunt altceva decât niște farse interpretate pentru opinia publică, pentru a o distrage și a o face să creadă că democrația încă funcționează.

Unul dintre factorii principali, care trebuie luați în considerare cu privire la modul în care o societate poate fi preluată de către un grup de devianți patologici, este acela că singura limitare a psihopaților este participarea indivizilor susceptibili în cadrul acelei societăți. În cartea sa, „Political Ponerology,” Andrej Lobaczewski estimează că aproximativ 6% din populația respectivă va fi formată din devianți (1% psihopați și 5% suferind de alte deficiențe patologice). Psihopatul absolut se află în centrul aceste rețele, iar ceilalți constituie primul rând al sistemului de control al psihopatului.

Următorul rând, al unui astfel de sistem, este compus din indivizi care au fost născuți normali, dar care au fost expuși pe termen lung la material psihopatic, prin intermediul influențelor familiale sau sociale, sau care, datorită slăbiciunilor psihice au ales să îndeplinească cererile psihopaților pentru propriile lor scopuri egoiste. Din punct de vedere numeric, acest grup constituie aproximativ 12% din populația unei țări, în condiții normale.

Așadar, aproximativ 18% din populația unei țări este activă în cadrul creării și impunerii unei patocrații. Grupul de 6% constituie nobilimea patocrației, iar grupul de 12% formează noua burghezie, a cărei situație economică este cea mai avantajoasă.

Atunci când înțelegi adevărata natura a influenței societății psihopatice, fără conștiință, fără emoții, egoistă, rece și calculată și lipsită de orice standarde morale sau etice, ești îngrozit, dar în același timp lucrurile încep să capete sens. Societatea noastră a devenit și mai crudă datorită faptului că oamenii care o conduc și care dau exemplu sunt cruzi – efectiv nu au conștiință. Desigur, pot izbucni în plâns în public, dar acesta este doar un semn al patologiei.

Psihopații clinici se bucură de un avantaj chiar și în competițiile non-violente, pentru a avansa în cadrul ierarhiei sociale. Deoarece pot minți fără remușcări, psihopații pot spune întotdeauna ceea ce trebuie, pentru a obține ce doresc. De exemplu, la tribunal, psihopații pot rosti minciuni fără să clipească, în timp ce rivalii lor sănătoși sunt handicapați de predispoziția emoțională de a rămâne la o distanță rezonabilă de adevăr. Prea des, judecătorul sau juriul își imaginează că adevărul trebuie să fie undeva la mijloc, și iau decizii care îi favorizează pe psihopați. La fel ca judecătorii sau jurații procedează și cei aflați la conducere și care iau decizii cu privire la promovarea în cadrul companiilor, a armatei sau a guvernului. Rezultatul este că, în mod inevitabil, toate straturile superioare ale societății devin înțesate cu psihopați. Deoarece psihopații nu au vreo limită în ceea ce privește acțiunile lor, cei aflați la conducere sunt, în general, patologici. Nu este puterea cea care corupe, ci indivizii corupți caută să obțină puterea.

VA URMA
Partea a II-a
Partea a III-a

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. […] cu responsabilitatea noastră a tuturor, în jurul căreia putem crea o societate durabilă. Partea I Partea a […]

  2. […] Articol publicat în trei părți, la datele de 24 octombrie, 27 octombrie și 31 octombrie 2010, pe Vox Clamatis in […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: