Psihopații care ne conduc 3/3

De ce se tem psihopații că vor pierde controlul? Deoarece sunt amenințați de răspândirea informațiilor. Cea mai mare temere a unui psihopat este aceea de a fi descoperit.

Psihopații trec prin viață știind că sunt complet diferiți de ceilalți oameni. Undeva, adânc în subconștientul lor, aceștia știu că le lipsește ceva. Învață foarte repede să-și ascundă lipsa de empatie, în timp ce studiază cu atenție emoțiile celorlalți, astfel încât să poată imita normalitatea, în vreme ce-i manipulează pe normali cu sânge rece.

Astăzi, datorită noilor tehnologii informaționale, ne aflăm foarte aproape de demascarea psihopaților și de construirea unei noi societăți, de și pentru ființele umane sănătoase, o civilizație fără război, bazată pe adevăr și în care oamenii sănătoși să ajungă la putere. Deținem deja cunoștințele necesare pentru diagnosticarea personalității psihopatice. Deținem cunoștințele necesare pentru a demonta instituțiile în care psihopații prosperă – guvernul, parlamentul, marile corporații, armata, agențiile de informații și societățile secrete. Mai este nevoie doar răspândirea acestor cunoștințe și de stabilirea unei metode de a-i împiedica să ajungă la putere, cât mai repede posibil.

Până când informațiile despre ființele umane patologice nu ajung în atenția publicului larg, nu există vreo cale de a schimba această stare de fapt. Dacă doar jumătate dintre oamenii care se agită pentru adevăr și pentru oprirea războaielor sau pentru salvarea Pământului și-ar concentra eforturile în această direcție, expunându-i pe psihopați, am putea ajunge undeva.

Oare tocmai toleranța societății în privința comportamentului psihopatic este punctul slab al acesteia? Neîncrederea noastră în faptul că o persoană poate părea un lider inteligent și totuși să acționeze pentru interesele sale, lipsită de orice conștiință? Sau este vorba despre ignoranță?

Dacă publicul larg nu este conștient de existența unei categorii de oameni pe care-i percepem uneori drept oameni normali, care arată ca noi, muncesc cu noi, sunt prezenți în fiecare rasă, dar cărora le lipsește conștiința, cum poate publicul larg să le blocheze accesul către vârfurile ierarhiilor? Ignoranța generală în privința psihopatologiei ar putea aduce căderea civilizației. Stăm ca oile la tăiere, în timp ce elitele politico-corporatiste trimit armate formate din fiii și fiicele oamenilor sănătoși împotriva unor inamici fabricați, ca o metodă de a genera profituri uriașe, asmuțindu-ne unul împotriva celuilalt pentru hegemonia patologică.

Tocmai faptul că psihopații domină ierarhiile politice explică absența vreunui efect al demonstrațiilor pacifiste asupra deciziilor politice. Poate că este tipul să alegem altceva, în locul unor ierarhii distante, ca formă de guvernare.

Problema este că nu mai există lideri inspirați, iar în cadrul structurilor ierarhice nu pot fi găsiți astfel de oameni. Presupunerea că alegând un bărbat sau o femeie într-o funcție de conducere, acesta va vedea lumina și va deveni rațional/ă, schimbându-se și evoluând, pentru a lua decizii pline de compasiune, este o prostie, un vis copilăros. Continuând să visăm nu facem altceva decât să le facem jocul psihopaților.

Numai atunci când 75% din omenirea cu o conștiință sănătoasă va ajunge să înțeleagă că avem un prădător natural, un grup de oameni care trăiesc printre noi, care ne consideră victime sigure cu care să se hrănească pentru a-și atinge țelurile lor inumane, numai atunci vom întreprinde acțiunile necesare pentru a ne apăra umanitatea. Devianții psihologici trebuie îndepărtați din pozițiile de putere. Oamenii trebuie avertizați de faptul că există astfel de indivizi și trebuie învățați să-i depisteze și să le afle metodele de manipulare. Partea cea mai dificilă este că și noi trebuie să rezistăm tendințelor de a fi buni și miloși, tocmai pentru a nu deveni prada psihopaților.

Problema reală este că informațiile despre conducerea psihopatică au fost ascunse lumii. Oamenii nu au cunoștințele adecvate, nuanțate, pentru a face o schimbare de jos în sus. De cele mai multe ori în istorie, vechiul conducător psihopat a fost înlocuit cu altul nou, la fel de bolnav ca predecesorul său.

Sunt doar două lucruri care pot supune un psihopat:

1. Un psihopat mai mare.
2. Refuzul absolut, non-violent de a accepta controlul psihopatului, indiferent de consecințe.

Să alegem a doua cale! Dacă indivizii vor refuza pur și simplu să îndeplinească cerințele psihopaților, dacă oamenii nu-și vor mai plăti taxele, dacă soldații vor refuza să lupte, dacă angajații guvernamentali, sclavii corporatiști și gardienii închisorilor vor refuza să meargă la serviciu, dacă medicii vor refuza să-i trateze pe membrii elitei psihopatice și pe familiile acestora, întregul sistem s-ar opri.

Adevărata schimbare se întâmplă atunci când o persoană devine conștientă de prezența psihopatiei, cu toate detaliile sale insensibile. Având aceste cunoștințe, lumea va părea un loc complet diferit, în care acea persoană va trebui să acționeze total diferit de cum o făcuse până atunci. Distingerea diferențelor dintre calitățile umane și cele psihopatice începe cu responsabilitatea noastră a tuturor, în jurul căreia putem crea o societate nouă și durabilă.
Partea I
Partea a II-a

* Bibliografie:
1. Political Ponerology” de Andrzej Łobaczewski;
2. Without Conscience („Fără conștiință„) de Robert Hare;
3. The Mask of Sanity („Masca sănătății„) de Hervey Cleckley;
4. a href=”http://www.amazon.com/Snakes-Suits-When-Psychopaths-Work/dp/0060837721″ target=”_blank”>Snakes in Suits („Șerpi în costume„) de Robert Hare și Paul Babiak;
5. The Sociopath Next Door” („Sociopatul de alături„) de Martha Stout.

Traducere, adaptare și editare după „Pathocracy: Is Civilization the Creation of Psychopaths?” de Clinton Callahan.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. […] VA URMA Partea I Partea a III-a […]

  2. […] VA URMA Partea a II-a Partea a III-a […]

  3. […] Articol publicat în trei părți, la datele de 24 octombrie, 27 octombrie și 31 octombrie 2010, pe Vox Clamatis in […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: