Jocul transparent al „mogulilor”

Scurt istoric:
Sorin Ovidiu Vântu a declarat la Realitatea TV, că în 2004 s-a întâlnit, într-o parcare din Tâncăbeşti, cu Traian Băsescu, discutându-se despre sprijin pentru ca acesta să câştige alegerile. [Sursa]
Întâlnirea a fost recunoscută de Traian Băsescu, mai puțin amplasarea acesteia. [„Băsescu: M-am întâlnit cu Vântu, dar nu într-o parcare, relaţia noastră e alterată” – Sursa]
Așadar, relația este alterată; ceea ce înseamnă că a existat o relație anterioară, cel puțin una amiabilă, dacă nu reciproc avantajoasă.
Unde minte Traian Băsescu? Minte atunci când spune că vizitele lui la Grivco din 8 iunie 2004 (ora 19), 9 iunie 2004 (ora 18) și 21 iunie 2004 (ora 9.30) au fost transparente.” [Sursa]

Ce avem aici? O serie de întâlniri secrete între Traian Băsescu, adversar declarat al „mogulilor,” și mogulii cu pricina. Despre întâlnirea cu Vântu, lucrurile sunt clare: a avut loc pentru discutarea unei strategii de câștigare a alegerilor. Care a fost târgul dintre cei doi, știu numai aceștia. Amândoi sunt destul de rezervați, atunci când sunt întrebați despre acea întâlnire. Singurul lucru cert este că, o astfel de întâlnire a avut loc. Probabil, nu a fost și singura.
Dacă despre SOV, a cărui întâlnire cu TB a avut loc în circumstanțe mai puțin cunoscute, nu se poate afirma cu certitudine că a înregistrat acea întâlnire, cu totul altfel stau lucrurile cu Voiculescu. Întâlnirea a avut loc pe teritoriul acestuia. Probabil că, TB a fost filmat din toate unghiurile și i-a fost înregistrat fiecare strop de sudoare. De ce nu oferă publicului acea înregistrare mogulul? Fie și cu fragmentele compromițătoare, pentru propria persoană, cenzurate. Pentru că îmi vine greu să cred că o astfel de înregistrare nu există, având în vedere experiența anterioară a mogulului. Mai ales dacă TB a venit cu „căciula în mână,” așa cum s-a exprimat Voiculescu. Sau o păstrează cumva pentru negocierea anumitor favoruri?
Nu mai cred demult tot ceea ce se spune la Realitatea și Antene. Nu trebuie să îmi spună niște posturi de televiziune că guvernul PDL și acoliții acestora sunt niște otrepe. Acest lucru se vede cu ochiul liber. Însă, nici adversarii lor politici nu sunt îngerași. Toți au fost la putere și s-au dovedit a fi la fel. Se întâmplă, ca acum, lucrurile să fie mult mai evidente, datorită prăbușirii așa-zisei economii a României. Cum sunt tot mai putini bani de furat, puterea a fost nevoită să-și umple buzunarele pe seama populației. Din acest motiv, această guvernare pare a fi cea mai sinistră de până acum.
Ceea ce este foarte trist, este faptul că nu avem presă liberă în această țară. Toată media acționează la comanda clanurilor politico-mafiote. Citirea presei a devenit o activitate periculoasă pentru propriul intelect. Există un mare pericol de intoxicare.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Absolut de acord cu ce spuneti … De multa vreme ma intreb de ce nu invatam sa gindim cu propriile noastre creiere si ne lasam manipulati de unii si de altii … Sunt atit de multe lucruri care se vad cu ochiul liber, nu trebuie „traduse” sau „interpretate” de altii ca sa le putem intelege si judeca ! Trist este ca mai ales tinerii cad prada manipularii, si preiau automat sloganuri aruncate pe piata de politicieni. Sa fie lipsa de educatie si de cultura care se adinceste pe zi ce trece ?

    In ceea ce priveste sacrificatii crizei … se pare ca ei ramin in continuare cei care n-au puterea sa se apere sau a caror voce nu prea se poate face auzita: pensionari, mame cu copii mici, someri, persoane cu dizabilitati, etc. sau cei care prin natura meseriei ar trebui sa asigure forta unei natiuni: medicii si dascalii. Ati auzit cumva ca acea categorie de oameni care au facut averi de sute de milioane de euro de la buget prin mijloace absolut discutabile ar fi fost impozitati suplimentari pentru a ajuta tara sa iasa din criza ? In afara de acel penibil „fond de solidaritate” propus si care se pare ca a si fost facut uitat, cu ce se „sacrifica” politicienii nostri in aceasta criza din care intram si iesim dupa cum dicteaza interesele lor?

  2. Suspectez că întrebările puse sunt retorice, nu-i așa?

    • Sunt retorice, din pacate … Cum ne-am putea face auziti de cei care ar trebui sa ne auda ? Cu cit trece timpul, cu atit este mai acuta senzatia de „vox clamantis in deserto”. Sarmana libertate a cuvintului in tara surzilor !

  3. […] * Articol publicat la data de 1 decembrie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto. […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: