America bate tobele războiului. Din nou

Șeful apărării americane, Robert Gates, a afirmat sâmbătă că este îngrijorat de progresele Chinei privind tehnologia stealth. Acesta s-a deplasat în acest week-end în China, pentru a discuta cu liderii militari chinezi. Gates spera ca aceste convorbiri vor duce către o mai mare deschidere și reducerea necesității dezvoltării unor sisteme secrete de armament. Gates considera că, deși există întrebări legate de capacitatea stealth a aparatului, chinezii au dezvoltat avionul mai repede decât au apreciat agențiile americane de informații.

Apariția informaților despre așa-zisul avion stealth chinez J-20 (foarte asemănător ca formă cu defunctul proiect sovietic YAK-141) a coincis cu declarația publică a amiralului Robert Willard, precum racheta anti-portavion chineză a ajuns în faza finală de dezvoltare. Iar cum China va începe (probabil) să-și construiască propriul portavion, acest lucru i-a determinat pe analiștii militari americani să ia foc.

Umbrele anului 1939 sunt aici din nou,” a scris generalul retras de aviație Thomas G. McInerney într-un eseu pentru Fox News, afirmând că viitorul avion american F-35 nu se va putea compara cu J-20 — care momentan există doar în niște fotografii neclare. Singurul răspuns la stoparea dominației aeriene chineze? “Suplimentarea fondurilor pentru 12 F-22 în bugetul pe 2011 […] și menținerea acestei atitudini pentru contracararea rapidei dezvoltări a amenințării chineze.” McInerney, care are 73 de ani, este ori senil ori prost informat ori rău-intenționat.

Viceamiralul Jack Dorsett a adăugat niscaiva paie pe foc, săptămâna trecută, adăugând că, deși dezvoltarea rachetei anti-navă chineze DF-21D (o modificare a rachetei balistice DF-21) este îngrijorătoare, tot așa sunt și progresele Chinei în domeniul laserelor, sistemelor de bruiaj electronic, a războiului cibernetic și a tehnologiilor spațiale.

Toate acestea au stârnit o replică îngâmfată din partea ziarului chinezesc de limbă engleză Global Times, care afirma într-un editorial că, “Este atât firesc, cât și nefiresc, ca SUA să fie îngrijorată de dezvoltarea de către China de noi arme. Majoritatea puterilor doresc ca superioritatea lor să dureze veșnic. China se dezvoltă rapid, iar avansul militar al SUA asupra Chinei se reduce inevitabil.” Aha! Se pare că le place mult chinezilor faptul că unii americani sunt pe cale să facă un atac de panică. Totuși, cam mulți cowboy înfierbântați de cealaltă parte a Atlanticului.

Myanmar intenționează să fabrice arme nucleare

Una dintre ultimele dezvăluiri din cadrul telegramelor ambasadelor americane, publicate de către WikiLeaks, este aceea că guvernul din Myanmar (fosta Birmanie) este implicat într-o posibilă demarare a unui program clandestin de construcție a rachetelor balistice și nucleare. Telegrama, publicată joi 9 decembrie, detaliază construirea unor amplasamente subterane în zonele de junglă, cu ajutorul unor specialiști nord-coreeni.

Mai precis, o telegramă descrie un amplasament la Minbu, un oraș din zona central-vestică a țării. Se afirmă că în zonă au fost instalate rachete sol-aer, pentru a apăra o amenajare subterană din beton armat, izolată de 152 de metri de pământ între tavanul instalației și vârful dealului de deasupra. Junta aflată la conducere a negat anterior că urmărește fabricarea de arme nucleare, precum și acuzațiile că ar face asta în cooperare cu Coreea de Nord.

O altă telegramă, publicată tot în ziua de joi, descrie frustrarea crescândă a aliatului cheie al Birmaniei, China, datorată ritmului prea lent al reformării statului de către guvernul militar. O telegramă, datând din 2008, detaliază comentariile unui oficial chinez care afirma că junta birmaneză trebuie să facă „pași curajoși” pentru reducerea sărăciei în Myanmar. Oficialul a părut să meargă chiar până la a sugera că este necesară reconcilierea națională între juntă și mișcările pro-democrație, conduse de către Aung Sang Suu Kyi.

Cu toate acestea, aceste materiale dezvăluite de către Wikileaks, nu aduc informații noi, cu privire la încercările Myanmar-ului de a obține arme nucleare cu ajutorul Coreei de Nord. Secretarul de stat american, Hilary Clinton, a avertizat despre existența unor astfel de legături în 2009, iar Democratic Voice of Burma (o organizație media cu sediul în Norvegia) afirmă de mai mulți ani că o astfel de relație a fost stabilită. Totuși, detaliile concrete oferite de telegrame, furnizează o nouă și o tulburătoare claritate imaginii de ansamblu.

Faptul că astfel de activități au loc nu constituie un lucru șocant. Lecția învățată din timpul războiului din Golf din 1991 a fost că, dacă deții arme nucleare, Statele Unite nu te vor invada. Invadarea Irakului în 2003 a subliniat acest lucru pentru multe regimuri din Orientul Mijlociu și Asia.

Această desfășurare recentă se datorează, în parte, eșecului politicii de neproliferare din anii 1990 și 2000, precum și direcției greșite a politicii externe a SUA. Dezvoltarea de noi arme nucleare de către actualele puteri nucleare, constituie un punct de nemulțumire continuă pentru puterile non-nucleare. O listă parțială a erorilor tactice ale Statelor Unite cuprinde retragerea din cadrul acordului cu Coreea de Nord, ignorarea ofertei Iranului de denuclearizare în schimbul accesului în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (vezi Iranul și WTO), acceptarea cooperării nucleare cu India (țară nesemnatară a Pactului de Neproliferare Nucleară) și retragerea din Tratatul ABM din 1972.

În schimb, s-ar putea ca Republica Populară Chineză să poată furniza suficientă stabilitate și, în caz de nevoie, presiune față de aliații săi, altfel state izolate pe plan internațional, pentru a inversa această tendință dezastruoasă. Dezvăluirea irităriii Chinei față de Myanmar reflectă dezvăluirile anterioare ale frustrării Beijing-ului în legătură cu regimul de la Pyongyang. China face presiuni asupra acestor state să renunțe la ambițiile lor belicoase, fiind motivată de nevoia de stabilitate internațională, care să acționeze ca un zid de protecție pentru eventualele conflicte interne. Pentru că dacă populația este nemulțumită, atunci China are probleme. Iar, atâta vreme cât China continuă să vândă și să-și mărească producția, chinezul de rând este (aproape) fericit.

X-37B a revenit pe Terra. Scopul misiunii: secret

După 225 de zile pe orbită, misteriosul vehicul spațial X-37B al Forțelor Aeriene ale SUA a aterizat pe Terra, vineri, la ora 1;16 am, ora locală, la baza aeriană Vandenberg din California. A fost a doua reintrare în atmosferă și aterizare complet automate din istoria zborurilor spațiale. Primii au fost sovieticii cu prototipul lor Buran, în 1988.
Șeful programului, lt. col. Troy Giese, spune că „aterizarea de astăzi constituie punctul culminant al unei misiuni reușite,” care a „îndeplinit toate obiectivele.” În schimb, Forțele Aeriene nu au oferit detalii în ce anume a constat misiunea. Pentru o perioadă, personalul din cadrul armatei a pretins că nu știe nici când va reveni X-37B pe Pământ.

Putând transporta o încărcătură de doar 227 kg, robotul de 8,9 metri ar putea avea la bord senzori sau chiar arme. Manevrabilitatea acestuia – mai mulți radio-amatori au urmărit X-37B făcând patru schimbări majore de orbită – înseamnă că s-ar putea strecura și deturna sateliții altor națiuni. Sau ar putea fi doar un laborator spațial, așa cum insistă Forțele Aeriene.

Îmi mențin afirmația inițială că misiunea aparatului este de a testa noi senzori sau echipament pentru sateliți,” spune Brian Weeden de la Secure World Foundation. Aceasta consideră că X-37B nu este un bombardier spațial sau ucigaș de sateliți.

Un lucru este clar: povestea lui X-37B abia a început. Forțele Aeriene au comandat Boeing un al doilea aparat, care va intra în serviciu în primăvara următoare.

Sursa: Wired.

Un război asimetric

O creștere a violențelor paramilitare evidențiază dificultățile întâmpinate de statele lumii în controlarea mișcărilor insurgente. Incidentele au loc de la zone de conflict familiare (Bagdad și Yemen), până la zone neașteptate (Kampala) și rute comerciale (atacul asupra petrolierului M. Star). Acest lucru survine într-un moment în care Statele Unite întâmpină probleme serioase în Afganistan și se retrag treptat din Irak – ambele situații fiind însă umbrite de calendarul electoral intern, în care se apropie alegerile din 2010 (mid-term) și 2012 (prezidențiale).

O parte importantă a calculelor Washingtonului o constituie faptul că sentimentele populare și constrângerile economice fac ca implicările militare în străinătate, noi sau upgradate, să fie greu de realizat prin voință politică – chiar în aceste momente în care există un buget militar uriaș și un apetit inepuizabil de a-l folosi. Un rezultat al acestei combinații între prudența politică și continuarea acțiunilor militare este escaladarea căutării de noi metode de a purta războiul cu „telecomanda.”

Acest lucru poate însemna unități ale forțelor speciale operând în spatele scenei și o intensificare a utilizării dronelor înarmate. Rezultatul per ansamblu este o deplasare către „războiul din umbră,” în care Statele Unite efectuează operațiuni în mai multe țări din Asia și Africa.

Noua generație de drone

Dezvoltarea dronelor avansate constituie una dintre cele mai active zone ale cercetării și dezvoltării de armament, cu accentul pus acum pe drone stealth care să poată zbura nedetectate deasupra țărilor cu apărare antiaeriană relativ avansată. Un astfel de sistem este RQ-170, desfășurat în acest moment într-o formă mai degrabă pentru misiuni de recunoaștere decât pentru operațiuni de atac, fiind folosit în Afganistan. Această dronă, sugerează un raport recent dintr-o publicație militară americană, ar putea fi capabilă să acționeze neobservată în zona frontierei iraniene și pakistaneze cu Afganistanul. Citește în continuare

Taiwanul anunță dezvoltarea unei nave anti-portavion


Taiwanul a dezvăluit primele imagini ale unei corvete purtătoare de rachete high-tech, proiectată special pentru a contracara amenințarea reprezentată de intenția Chinei de a construi un portavion.
O imagine computerizată a corvetei de 1.000 de tone, care a fost păstrată ferită de ochii publicului, a fost afișată la muzeul militar din Taipei, condus de ministerul apărării.
Vasul va fi capabil de o viteză de croazieră de până la 55 km/h și va deține tehnologii care-l vor ajuta să evite detectarea de către radar.
Marina speră să înarmeze corveta cu racheta de producție autohtonă Hsiungfeng III, o rachetă supersonică navă-navă. Muzeul militar nu a furnizat vreun detaliu, iar ministrul apărării a refuzat orice comentariu asupra subiectului.
Informațiile survin după ce șeful Biroului Național de Securitate a Taiwanului, Tsai Teh-sheng, a declarat în fața parlamentului în noiembrie 2009 că China a început construirea primului său portavion.
Analiștii militari din Taiwan se așteaptă ca China să aibă nevoie de cel puțin zece ani pentru a construi primul portavion complet operațional. Dar, aceștia avertizează că odată ce portavionul chinez va fi gata, va avea un impact strategic important în regiune.
Legăturile dintre China și Taiwan s-au îmbunătățit semnificativ după ce Ma Ying-jeou a devenit președintele insulei în 2008; acesta afirmând că dorește adoptarea unei politici non-agresive față de China.
Dar, China continuă să considere Taiwanul ca parte a teritoriului său în așteptarea reunificării, cu forța dacă este necesar, deși insula se auto-guvernează din 1949, după sfârșitul războiului civil. Citește în continuare

Rise of the machines


Imagine: Metal Storm Limited
China Lake, amplasat la marginea desertului Mojave din California, a fost scena unei demonstrații de armament futuristic. Cum temperaturile ajung la 43°C, aerul este cald, uscat și plin de nisip, mediul este ideal pentru testarea unei arme care ar putea să fie folosită pe viitor în Afganistan.
Metal Storm a testat un sistem de armament FireStorm de 40mm cu patru țevi și 24 de proiectile montat pe un iRobot 710 Warrior, vehicul autonom (fără echipaj uman), destinat controlului mulțimilor și eliberării drumurilor de demonstranți.
În film se observă cum proiectilele lovesc ținta cu precizie producând un nor de gaz iritant, în timp ce sabotul din plastic care protejează fiecare doză fragilă se sparge și cade fără a produce un impact grav.

Munca noastră cu iRobot începând cu 2007 a fost extrem de productivă pentru Metal Storm deoarece ne-a permis să demonstrăm eficiența sistemului FireStorm,” a declarat un oficial al companiei.

Sistemul AEGIS supus la teste


Lockheed Martin, împreună cu U.S. Navy, au efectuat cu succes exercițiul naval Combat System Ship Qualification Trials (CSSQT) pentru Aegis Combat System instalat la bordul navelor marinelor americane și spaniole.
Exercițiul a avut loc în apropiere de Pt. Mugu, California și a implicat distrugătoarele americane USS Dewey (DDG 105) și USS Wayne E Meyer (DDG 108) alături de fregata spaniolă Álvaro de Bazán (F-101).
În timpul CSSQT, sistemele Aegis au fost evaluate pentru a se vedea cât de pregătite sunt în cazul unei lupte împotriva unor ținte aflate la suprafață, submersibile sau aeriene. Au fost simulate situații de genul atacurilor electronice și s-a efectuat o testare a fluxurilor de date și a capacităților de apărare aeriană.

Contribuția partenerilor noștri Navantia, Indra, RYMSA, Sainsel și a altor companii spaniole a constituit un factor decisiv pentru succesul programului fregatelor spaniole din clasa F-100, la fel ca și sprijinul flotei internaționale echipate cu sisteme Aegis,” a declarat un oficial de la Lockheed Martin.

Aegis Weapon System include radarul SPY-1, cel mai avansat radar al U.S Navy. Atunci când este combinat cu MK 41 Vertical Launching System, este capabil să lanseze rachete pentru orice tip de misiune și în orice condiții meteorologice.

Aegis Weapon System este în acest moment amplasat la bordul a mai mult de 90 de nave în lume și planificat pentru cel puțin alte 14. În afara Statelor Unite, Aegis este o armă aleasă de state ca Australia, Japonia, Coreea de Sud, Norvegia și Spania.

Sursa: Spacewar.com