• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.319 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

America bate tobele războiului. Din nou

Șeful apărării americane, Robert Gates, a afirmat sâmbătă că este îngrijorat de progresele Chinei privind tehnologia stealth. Acesta s-a deplasat în acest week-end în China, pentru a discuta cu liderii militari chinezi. Gates spera ca aceste convorbiri vor duce către o mai mare deschidere și reducerea necesității dezvoltării unor sisteme secrete de armament. Gates considera că, deși există întrebări legate de capacitatea stealth a aparatului, chinezii au dezvoltat avionul mai repede decât au apreciat agențiile americane de informații.

Apariția informaților despre așa-zisul avion stealth chinez J-20 (foarte asemănător ca formă cu defunctul proiect sovietic YAK-141) a coincis cu declarația publică a amiralului Robert Willard, precum racheta anti-portavion chineză a ajuns în faza finală de dezvoltare. Iar cum China va începe (probabil) să-și construiască propriul portavion, acest lucru i-a determinat pe analiștii militari americani să ia foc.

Umbrele anului 1939 sunt aici din nou,” a scris generalul retras de aviație Thomas G. McInerney într-un eseu pentru Fox News, afirmând că viitorul avion american F-35 nu se va putea compara cu J-20 — care momentan există doar în niște fotografii neclare. Singurul răspuns la stoparea dominației aeriene chineze? “Suplimentarea fondurilor pentru 12 F-22 în bugetul pe 2011 […] și menținerea acestei atitudini pentru contracararea rapidei dezvoltări a amenințării chineze.” McInerney, care are 73 de ani, este ori senil ori prost informat ori rău-intenționat.

Viceamiralul Jack Dorsett a adăugat niscaiva paie pe foc, săptămâna trecută, adăugând că, deși dezvoltarea rachetei anti-navă chineze DF-21D (o modificare a rachetei balistice DF-21) este îngrijorătoare, tot așa sunt și progresele Chinei în domeniul laserelor, sistemelor de bruiaj electronic, a războiului cibernetic și a tehnologiilor spațiale.

Toate acestea au stârnit o replică îngâmfată din partea ziarului chinezesc de limbă engleză Global Times, care afirma într-un editorial că, “Este atât firesc, cât și nefiresc, ca SUA să fie îngrijorată de dezvoltarea de către China de noi arme. Majoritatea puterilor doresc ca superioritatea lor să dureze veșnic. China se dezvoltă rapid, iar avansul militar al SUA asupra Chinei se reduce inevitabil.” Aha! Se pare că le place mult chinezilor faptul că unii americani sunt pe cale să facă un atac de panică. Totuși, cam mulți cowboy înfierbântați de cealaltă parte a Atlanticului.

Uriașul cu picioare de lut

Acest articol a fost scris de către un american care trăiește acum în Europa. Așa că, nu este opinia unui neavizat. Prea mulți români care trăiesc în America prezintă situația doar din punctul de vedere al faimoaselor de acum Tea Parties. Și nu fac decât să îngurgiteze, fără a mesteca, varianta capitalismului de succes american, spunându-ne că, doar cei care nu muncesc sunt săraci. Poate că, America a ajuns în această situație și datorită numărului miliardarilor de acolo (403 în America și doar 179 în Europa – fără Rusia și Turcia – date valabile pentru anul 2010). Poate că și asta ar trebui să dea de gândit.

Fiind un american expatriat, care trăiește în Uniunea Europeană, am început să văd America dintr-o perspectivă diferită.
Uniunea Europeană are o economie mai mare și mulți locuitori decât America. Cu toate că cheltuiește mai puțin – aproximativ 9% din PIB pe serviciile medicale, în timp ce Statele Unite cheltuiesc aproximativ 15% din PIB – Uniunea Europeană reușește să-și asigure medical aproape întreaga sa populație.
În Statele Unite există 59 de milioane de oameni neasigurați medical; 132 de milioane fără asigurare dentală; 60 de milioane fără concediu medical plătit; 40 de milioane trăind cu bonuri de masă (nu în înțelesul celor folosite în România, ci niște bonuri valorice pentru săraci – food stamp). Toată lumea din Uniunea Europeană are, de la naștere până la moarte, acces la serviciile medicale universale, prin lege. Legile prevăd, de asemenea, concediu medical plătit, concediu de odihnă anual plătit și concediu de maternitate plătit. Atunci când realizezi toate acestea, devine ușor de înțeles de ce mulți europeni cred că America a înnebunit.

Der Spiegel a avut o serie interesantă de articole, printre care și „A Superpower in Decline,” care încearcă să explice publicului german fenomenul ciudat de ascensiune a așa-numitelor Tea Party, fără ambiguitatea prezentă în media mainstream din SUA. Despre Tea Parties:

Pline de ură: „Tea Party, acel grup de alegători albi, mai în vârstă, care afirmă că își doresc țara înapoi, este furios. Glenn Beck de la Fox News, un alcoolic în recuperare, care îl asemuiește pe Obama cu Hitler, este furios. Beck nu știe exact ce vrea să fie – poate un politician, poate președinte, poate un predicator – și nu știe ce vrea să facă, de asemenea, sau cel puțin nu a venit cu nici un plan sau o idee precise. Dar este plin de ură.”

Articolele continuă, cu aprecierea obiectivă că rata adevărată a șomajului din America nu este de 10%, ci mai apropiată de 20%, atunci când se ia în calcul numărul persoanelor care s-au oprit de la a mai căuta de lucru.

Unii sociologi consideră că asigurarea că fascismul sau criminalitatea ridicată nu vor mai prinde niciodată rădăcini în Europa, necesită o investiție a contribuabililor într-un sistem social puternic. Putem învăța de la Europa. Nu este mai bine să investești într-un sistem de securitate socială decât într-un sistem judiciar penal uriaș? (În America mai mult de două milioane de oameni se găsesc la închisoare.)

Ajutoare de șomaj care nu se termină niciodată

Spre deosebire de America, în Germania ajutoarele de șomaj nu se termină niciodată. Nu numai asta, dar, ca parte a sistemului lor de securitate socială, toți șomerii continuă să beneficieze de asigurare medicală, la fel ca și familiile acestora.

În sistemul ajutoarelor de șomaj din Germania, atunci când „ajutorul de șomaj 1” se termină, urmează „ajutorul de șomaj 2” (Arbeitslosengeld II), cunoscut popular sub numele de HartzIV. Acesta din urmă, nu este întrerupt niciodată. Șomerii continuă să beneficieze de contribuții pentru pensie. Primesc și alte tipuri de asigurare acoperite de către stat. Cum vă puteți imagina, numărul estimat de două milioane de americani, care nu au avut vreo primă de acest Crăciun, ar fi o chestiune de groază pentru europeni, pe lângă faptul că guvernul SUA nu furnizează niciun fel de asigurare medicală șomerilor americani. Europenii obișnuiți privesc asta cu neîncredere și dezgust.

Într-un alt articol, Spiegel se îndepărtează de statistici și povestește despre Pam Brown, care personifică ceea ce va fi de acum cunoscut drept noul sărac american (nouveau american poor). Pam Brown a fost asistent executiv pe Wall Street, iar declinul șocant al acesteia a devenit parte a poveștii americane:

Societatea americană se destramă. Milioane de oameni și-au pierdut slujbele și au alunecat în sărăcie. Printre aceștia, pentru prima oară, se găsesc multe familii din clasa de mijloc. Iat-o pe Pam Brown din New York, a cărei viață s-a schimbat peste noapte. Criza a prins-o nepregătită. ‘A fost îngrozitor,’ își aduce aminte Pam Brown. ‘Peste noapte m-am trezit de partea greșită a gardului. Nu mi-am imaginat niciodată că așa ceva mi s-ar putea întâmpla. Am devenit foarte deprimată.’ Brown stă într-un restaurant ieftin de pe West 14th Street în Manhattan, amestecându-și cafeaua de $1,35. Asta este tot ceea ce comandă, este prea târziu pentru mic dejun și prea devreme pentru prânz. Totodată, trebuie să-și economisească banii. Până la începutul anului 2009, Brown era asistent executiv pe Wall Street, câștigând mai mult de $80.000 pe an, trăind într-o casă cu șase dormitoare, cu cei trei fii ai săi. Astăzi, este șomeră pe termen lung și trebuie să se descurce într-o garsonieră micuță din Bronx.”

Este important de remarcat faptul că nicio țară din Uniunea Europeană nu utilizează bonurile de masă pentru a-și umili cetățenii dezavantajați, la coada de la casieria băcăniei. Chiar mai rău, este faptul că nici măcar alocația în bonuri de masă, nu furnizează suficientă mâncare pentru familiile fără serviciu din America. Așa că, destul de des, se întâmplă ca media europeană să informeze că unele dintre aceste familii mănâncă din tomberoanele de gunoi.

Pentru Pam Brown, iarna trecută a fost cea mai rea. Într-o zi a rămas fără mâncare și a trebuit să caute prin tomberoane. A căzut într-o depresie cumplită. […] Pentru mulți, ca Brown, căderea este o odisee kafkiană, o umilință greu de înțeles. Ajutorul nu se întrezărește: guvernul și societatea lor i-au abandonat.”

Pam Brown și copiii săi au fost lăsați, într-un mod tulburător și greu de priceput, să cadă până jos de tot. Cea mai bogată țară din lume devine imorală atunci când cineva precum Pam Brown și copiii acesteia trebuie să caute prin gunoi pentru a mânca, abandonați cu o indiferență crudă de către guvernul american. Oamenii, precum Pam Brown, s-au trezit deposedați de bunurile lor datorită acțiunilor banditești ale elitei baronilor acțiunilor de pe Wall Street.

Foamete în țara lui Big Mac

Un titlu șocant al unui ziar elvețian (Berner Zeitung) se intitulează “Hunger im Land des Big Mac.” Deși articolul este în limba germană, fotografiile fac cât o mie de cuvinte și nu au nevoie de traducere. Având în vedere faptul că Elveția a eliminat practic foametea, cum credem noi, ca americani, că vor privi aceștia aceste imagini, la care aparent populația Americii este insensibilă?

Poate că, singura cale de a ne aminti cum arată cu adevărat America, este să ne vedem prin ochii altora.

WikiLeaks are… scurgeri?

Julian Assange a publicat numai vreo 2.000 de telegrame ale ambasadelor SUA obținute de către WikiLeaks, dar acum un ziar norvegian pretinde că a pus mâna pe toate cele 250.000 de telegrame. Dacă acest lucru este adevărat, atunci va fi interesant. Devin Dwyer informează pe ABC News:

Principalul cotidian de afaceri al Norvegiei a informat ieri că ziarul Aftenposten a obținut accesul neautorizat și nelimitat la întregul cache cu documente guvernamentale secrete deținute de către Wikileaks și fondatorul acestuia, Julian Assange.

Dacă este așa, atunci Aftenposten va deveni singura organizație media internațională care are în posesia sa directă întregul tezaur al telegramelor diplomatice americane și arhivele militare, care se crede că au fost furnizate inițial de către soldatul american Bradley Manning.
Ziarul nu dezvăluie modalitatea în care a intrat în posesia documentelor.

Nu am niciun comentariu asupra modului în care am obținut accesul la documente. Nu ne dezvăluim niciodată sursele, nici măcar în acest caz,” a declarat editorul Aftenposten, Ole Erik Almlid, ziarului Dagens Næringsliv.
Fishy. Întreaga poveste. Ca și WikiLeaks, de altfel. Sunt sigur că, până la urmă, nu va fi dezvăluit nimic senzațional. Ca, de pildă, finanțarea campaniei portocalii din România, din anii 2004 și 2009, de către anumite agenții și ONG-uri americane. Prietenii știu de ce. 😉

CIA răspunde Wikileaks: WTF

CNN relatează o poveste foarte amuzantă și cu un titlu foarte nimerit.
Nu este niciun secret că publicarea de către Wikileaks a telegramelor ambasadelor americane a ridicat numeroase speculații și îngrijorări asupra modului în care Statele Unite își păstrează secretele – proprii și ale altor țări.
Dezvăluirile au fost extrem de jenante atât pentru diplomații americani, cât și pentru liderii străini menționați în telegrame, dar nu au existat bombe de presă adevărate în documentele dezvăluite până acum. CIA, cunoscută pentru abilitatea sa de a păstra secrete, nu riscă nimic și ia măsuri pentru a nu fi târâtă în acest marasm. Deși, CIA abia a fost menționată de câteva ori în telegrame, și nu a fost afectată atât de mult precum diplomația americana și alte agenții, aceasta nu pare dispusă să stea pe margine și să privească.

Și are un răspuns pentru WikiLeaks: WTF. Pe bune.

Într-o mișcare ce nu putea fi mai ironică, perfectă pentru titluri precum cel de mai sus, CIA a creat un grup operativ. Și, precum în toate chestiile care implică armata sau secretomania, acronimele sunt foarte importante. Așa că, atunci când CIA a creat WikiLeaks Task Force, natural, acest lucru a stârnit un zâmbet.

Procedând astfel, CIA dovedit ori că are un simț al umorului deosebit sau a încercat să trimită un mesaj supărăcios sau, pur și simplu, cineva din cadrul agenției nu s-a gândit suficient de mult la alegerea numelui.

Oficial, grupul se numește WikiLeaks Task Force,” informează Washington Post. “Dar la sediul CIA este cunoscut sub acronimul său: W.T.F.”… 😆

Petrolul, mereu în top

Revista Fortune 500 a publicat topul companiilor americane pe anul 2010, în funcție de veniturile obținute. Wal-Mart a preluat prima poziție, detronându-i pe cei de la Exxon. Dar Exxon recuperează atunci când vine vorba de profiturile obținute. O cifră amețitoare, de peste $40 miliarde, care depășește cu mult procentajul profit vs. venituri obținut de către Walmart.
Petrolul rămâne cea mai profitabilă afacere de pe planetă, generând în continuare venituri uriașe. În top zece se situează trei companii, alături de Exxon fiind Chevron și ConocoPhillips. Profiturile cumulate ale acestora depășesc cifra de $70 miliarde. Să ne mai mirăm atunci de conflictele permanente din Orientul Mijlociu? Aurul negru pare mai prețios ca niciodată, mai ales că este pe terminate.

Poziția      Compania                Venituri (mil.$)    Profit (mil.$)
1               Wal-Mart Stores        378.799             12.731
2               Exxon Mobil               372.824               40.610
3               Chevron                      210.783              18.688
4               General Motors         182.347               -38.732
5               ConocoPhillips          178.558              11.891
6               General Electric         176.656              11.891
7               Ford Motor                  172.468                -2.723
8               Citigroup                     159.229                 3.617
9               Bank of America        119.190               14.982
10               AT&T                          118.928               11.951

Ping.

Iranul se află în continuare sub atacul Stuxnet

Programul nuclear iranian este în continuare în haos, în pofida declarațiilor liderilor iranieni, care au afirmat că au oprit virusul Stuxnet care a atacat instalațiile nucleare ale Iranului.
Experți americani și europeni din cadrul unor companii de securitate cibernetică, care se ocupă de combaterea virusului Stuxnet, afirmă că traficul dinspre Iran este în continuare ridicat, indicând faptul că viermele continuă să infecteze calculatoarele de la cele două amplasamente nucleare iraniene, Natanz și Bushehr.

Viermele Stuxnet, numit astfel după inițialele găsite în codul său, este cea mai sofisticată armă cibernetică creată vreodată. Examinarea viermelui arată că acesta este o rachetă cibernetică, având scopul de a penetra cele mai avansate sisteme de securitate. A fost echipat cu un focos care a luat în vizor și a preluat controlul asupra sistemelor centrifugelor iraniene de la uzina de procesare a uraniului de la Natanz, și cu un al doilea focos care a luat în vizor masiva turbină a reactorului nuclear de la Bushehr.

Stuxnet a fost proiectat pentru a prelua controlul asupra sistemelor și a evita detectarea și, aparent, a reușit asta foarte bine. Săptămâna trecută, Mahmoud Ahmadinejad, după câteva luni de negare, a recunoscut faptul că viermele a penetrat instalațiile nucleare iraniene, dar a adăugat că acesta a fost detectat și controlat.
Această a doua parte, susțin experții, nu este adevărată.
Eric Byres, un expert în informatică și care a studiat viermele, spune că site-ul său este ținta unui trafic uriaș dinspre Iran, asta însemnând că eforturile de a normaliza funcționarea instalațiilor nucleare au eșuat. Traficul de pe web, spune acesta, arată că Iranul nu a reușit încă să stăpânească viermele, care pare să infecteze în continuare sistemele de la Bushehr și Natanz.

Rezultatul a fost uluitor,” spune Byres. “Cu doi ani în urmă, utilizatorii americani îi depășeau pe cei iranieni cu 100 la 1. Astăzi suntem aproape de o majoritate a utilizatorilor iranieni.” Citește în continuare

O țară și o conductă

Astăzi, președintele Turkmenistanului, Kurbanguly Berdimuhamedov, se va întâlni cu președintele pakistanez Asif Ali Zardari, președintele afgan Hamid Karzai și cu ministrul petrolului și gazelor naturale din India, Murli Deora, pentru a se pune de acord cu privire la construcția unei noi conducte uriașe de transport a gazelor naturale. Conducta ar urma să aprovizioneze cu gaze naturale Pakistanul și India. Principalul obstacol în calea acestei încercări îl constituie securitatea acesteia: conducta va parcurge 735 de kilometri pe teritoriul Afganistanului, inclusiv provinciile paștune Helmand și Kandahar, considerate drept fortărețele talibanilor.

Cu toate că au existat discuții cu privire la îngroparea unor secțiuni ale conductei și la angajarea localnicilor să o păzească, chestiunea esențială rămasă nerezolvată este modul în care o posibilă pace cu talibanii ar afecta această înțelegere. Un astfel de acord de pace se află în curs de negociere de mai multe luni, folosindu-se metode indirecte de a stabili un dialog cu Quetta Shura, înaltul comandant taliban.

Această mișcare reprezintă o dezvoltare semnificativă pe tabla de șah din Asia Centrală, cu fosta republică sovietică a Turkmenistanului în prim plan; aceasta dând impresia că dorește să se îndepărteze de Moscova, în căutarea unor noi piețe pentru desfacerea energiei în Asia de Sud. Șansele acestei tentative depind însă de rezultatul final din războiul din Afganistan.

Ahmadinejad și WikiLeaks

Mahmoud Ahmadinejad a declarat că postarea de către website-ul WikiLeaks a mii de documente diplomatice americane constituie pur și simplu un război psihologic împotriva Iranului.
Acesta a declarat că această scurgere de informații nu va afecta relațiile Iranului cu alte țări. Statele Unite considera că difuzarea documentelor a fost „nechibzuită” și pune în pericol viețile diplomaților săi.
Administrația Obama a asigurat că va lua măsuri ca astfel de scurgeri de informații să nu mai aibă loc. Agențiilor guvernamentale li s-a ordonat să își înăsprească procedurile de manipulare a informațiilor sensibile, asigurându-se că numai angajații lor au acces la astfel de documente.
Pentagonul a declarat că își va securiza mai bine sistemele informaționale pentru a preveni viitoare scurgeri de date. Procurorul general Eric Holder a spus că există o „anchetă penală în curs” pentru depistarea persoanei responsabile de dezvăluirea documentelor.

Printre dezvăluiri, a fost și aceea că regele Arabiei Saudite a cerut Statelor Unite să distrugă instalațiile nucleare ale Iranului. Ahmadinejad a declarat ieri într-o conferință de presă televizată că, „Nu credem că aceste informații s-au scurs. Credem că eliberarea acestora a fost organizată și urmărește un scop politic.”

Ceea ce este trist, este că probabil Ahmadinejad are dreptate iar WikiLeaks constituie o operațiune psihologică (PSYOP) organizată de către CIA. Acest lucru rezultă și din conținutul acestor noi „dezvăluiri;” care adâncesc starea de neîncredere între Iran și țările arabe, dezvăluie imaginea unei Chine care săvârșește infracțiuni cibernetice, în timp ce îl ridică în slăvi pe liderul rus Vladimir Putin, numit Batman. Se va dovedi, în cele din urmă, că aceste dezvăluiri – la fel ca precedentele, despre războiul din Afganistan – vor face mai mult bine decât rău americanilor. Asta în pofida ieșirilor emfatice ale unor politicieni americani, precum republicanul Peter King, care numește WikiLeaks o “organizație străină teroristă.”

De ce un război global nu ar fi… lucrativ

Imediat după izbucnirea crizei din peninsula coreeană, unii psihopați s-au grăbit să susțină necesitatea unui război global, care cică ar aduce sfârșitul crizei. Depinde de ce înțeleg dobitocii prin război global. Dacă se referă la faptul că niște țări mai mici și mai multe se războiesc între ele, convențional și eventual cu niscaiva arme nucleare tactice, atunci da, asta generează profit. Pentru țările puternice însă, nu pentru fraieri. Dacă însă se referă la un conflict care implică două sau mai multe puteri nucleare, atunci psihopații se înșeală amarnic; războiul nu va aduce profit nimănui. Am văzut chiar și argumente aduse pentru susținerea nevoii unui război global. Care erau ceva de genul acesta:
1. Reducerea mișcărilor sociale provocate de criza economică globală;
2. Reducerea suprapopularii și a fenomenului de îmbătrânire a populației;
3. Realizarea unui avans tehnologic deosebit, datorat războiului.

Eventualitatea declanșării unui război global, ca efect direct al conflictului coreean, nu poate implica decât Statele Unite, Coreea de Sud, Japonia și, eventual NATO, împotriva Coreei de Nord și a Chinei. Atenție mare însă! Nu este exclusă realizarea unei mari coaliții musulmane, care să se alăture războiului de partea comuniștilor. Pentru că implicarea Chinei, cu ogivele sale nucleare, poate semnaliza pentru musulmani un lucru care nu putea fi imaginat până atunci: posibilitatea de a-l înfrânge pe Marele Satan (SUA). Nu este foarte clar de care parte s-ar situa Rusia. După ultimele tendințe manifestate de către gigantul de la răsărit, s-ar părea că de partea occidentalilor. Dar, să revin. Un astfel de război ar avea loc inițial doar în cadrul peninsulei coreene, desfășurându-se doar cu arme convenționale. Nu este exclus totuși ca nord-coreenii să utilizeze arme nucleare tactice, de mici dimensiuni. China nu va accepta însă niciodată pierderea războiului și va folosi arme nucleare, chimice și bacteriologice, în cazul în care nu mai există alte alternative. Să nu uităm că această țară are aproximativ 200 de focoase nucleare (numărul maxim fiind estimat la 400), la care se adaugă aproximativ 10 bucăți ale Coreei de Nord. Rachetele balistice intercontinentale chinezești, precum DongFeng 5 și DongFeng 31A, au o rază de acțiune între 10.700 și 13.000 km. Adică, pot lovi ținte aflate în Statele Unite și în Europa Occidentală, inclusiv Marea Britanie. Sistemul anti-rachetă american nu și-a demonstrat eficacitatea în luptă până acum. Și, atenție!, nu a funcționat de fiecare dată nici în cadrul testelor. Este greu de crezut că va funcționa în condițiile în care se va confrunta cu o lansare neprevăzută, adică cu una diferită total de cele din teste, când se știe exact când și de unde va fi lansată racheta ‘inamică’. China mai deține și o flotă impresionantă de submarine, 58 la număr, care pot lansa de oriunde în lume arme nucleare. Despre unele submarine se zvonește chiar că ar fi complet nedetectabile, precum cele din clasa Song (Tip 039). Să ne amintim incidentul din 2006. Aceste submarine pot lansa inclusiv rachete de croazieră cu focos nuclear, care sunt aproape imposibil de doborât, având o traiectorie extrem de joasă.

Să analizăm însă acele trei variante emise de către o minte extrem de bolnavă, care chipurile ar aduce beneficii pentru omenire.
1. Reducerea mișcărilor sociale este posibilă doar în capul unor tâmpiți, care presupun că un război global ar însemna automat și instalarea unor dictaturi în statele occidentale implicate. Nu este cazul astăzi, pentru că un război cu China ar fi total diferit de unul purtat în Europa (precum primele două războaie mondiale). Dimpotrivă, un război global ar însemna uriașe mișcări de protest anti-război în majoritatea statelor vestice. Pe lângă asta, mișcarea socialistă și cea anarhistă ar primi apă la moară [ar înregistra un boom, pe înțelesul generației Twitter], iar numărul adepților ar crește în mod spectaculos. De unde ar putea rezulta și posibila amplificare a mișcărilor sociale și implicita răsturnare a regimurilor aflate la putere, chiar cu metode foarte violente.
2. Reducerea suprapopularii și a fenomenului de îmbătrânire a populației. Aici, are ceva dreptate individul. Într-adevăr, populația planetei s-ar reduce, dar fenomenul de îmbătrânire nu. Pentru că, de obicei, în războaie mor mai întâi cei tineri. Aduceți-vă aminte de Berlinul acelor zile de la sfârșitul lui aprilie 1945, când majoritatea soldaților germani erau prea bătrâni, deoarece tinerii fuseseră uciși pe front. De ce am crede că acum ar fi altfel?
3. Realizarea unui avans tehnologic de pe urma războiului este posibilă NUMAI în cazul unui conflict convențional. Odată ce sunt implicate arme nucleare, chimice sau bacteriologice, acest progres nu va avea loc, ci dimpotrivă. Ne-am putea trezi cu toții în epoca de piatră.
Au mai avut loc două războaie globale care, aparent, au adus un avans tehnologic. Dar, dacă privim cu mai multă atenție, acest așa-zis avans tehnologic este unul infim, față de mijloacele tehnologice existente înaintea războiului. CELE MAI MARI PROGRESE TEHNOLOGICE AU FOST ÎNREGISTRATE PE TIMP DE PACE. Voi enumera doar câteva: clonarea (1996), inteligența artificială (1956), acceleratorul liniar de particule (1928), organele umane artificiale (inima-1969), roboții (1921), celulele solare (1955), kevlar (1965), microprocesorul (1971), internetul (1969), descoperirea fisiunii nucleare (1930), satelitul artificial (1957), și lista poate continua.
MARE ATENȚIE! China nu are niciun interes să declanșeze un conflict, nici măcar unul regional. Această criză economică globală este mană cereasca pentru chinezi, care vând mai bine ca niciodată. Deoarece criza le-a golit buzunarele occidentalilor, aceștia cumpără masiv produse ieftine chinezești. Conflictul global, dacă va izbucni, va fi declanșat de către occidentali. Aceștia vor orchestra un incident de genul celui fabricat de sovietici în 1940, pentru a avea un pretext să atace Finlanda (Vezi atacul asupra Mainila).
Cretinii care nu învață lecțiile istoriei vor sfârși tragic, precum Mussolini.

Coreea de Nord își încordează mușchii

Tensiune maximă în peninsula coreeană, după un schimb de focuri între Coreea de Nord și Coreea de Sud. Nord-coreenii au bombardat insula Yeonpyeong, în timpul unor manevre militare ale celor din Sud, efectuate în apropiere de o zonă disputată a Mării Galbene. Insula se găsește la doar 12 kilometri de coastele nord-coreene și a mai fost scena unor confruntări violente în 1999 și 2002. În schimbul de focuri din 2002, 13 marinari din Nord și 5 din Sud au fost uciși. În atacul de astăzi, început ora locală 14:34 (05:34 GMT), se pare că au fost uciși doi pușcași marini sud-coreeni, iar alți 16 au fost răniți. Coreea d Sud a răspuns cu „un foc intens de represalii,” care – pretind aceștia – a provocat victime „considerabile” în Nord. Totuși, Coreea de Nord nu a confirmat vreo victimă de partea sa, până acum.

Statele Unite au promis că vor apăra Coreea de Sud cu orice preț, 24.800 [globalsecurity.org] de militari americani fiind prezenți în acest moment în Coreea de Sud.
Conflictul a izbucnit cu puțin timp înainte ca ministrul sud-coreean al apărării, Kim Tae-young, să anunțe faptul că țara sa ia în considerare posibilitatea de a cere Statelor Unite desfășurarea de arme nucleare pe solul sud-coreean. Toate armele nucleare americane au fost retrase în 1991. Cum Coreea de Nord și-a sporit arsenalul nuclear în ultimii ani, iar cele două părți se găsesc într-o stare aproape permanentă de conflict, armele nucleare vor amplifica tensiunile.
Iată o comparație a celor două forțe aflate în conflict, via globalsecurity.org, cu precizarea că, pentru Coreea de Nord, cifrele sunt estimate:

Țara Coreea de Nord Coreea de Sud
Nr. total militari 1.106.000 687.000
Trupe terestre 950.000 560.000
Marina 46.000 68.000
Forțe aeriene 110.000 64.000
Nr. tancuri 3.500 2.750
Nr. submarine 63 13
Avioane de luptă 388 467
Piese de artilerie 17.900 10.774

Riscul izbucnirii unui război global, în cazul declanșării unui conflict regional, rămâne însă moderat.