America bate tobele războiului. Din nou

Șeful apărării americane, Robert Gates, a afirmat sâmbătă că este îngrijorat de progresele Chinei privind tehnologia stealth. Acesta s-a deplasat în acest week-end în China, pentru a discuta cu liderii militari chinezi. Gates spera ca aceste convorbiri vor duce către o mai mare deschidere și reducerea necesității dezvoltării unor sisteme secrete de armament. Gates considera că, deși există întrebări legate de capacitatea stealth a aparatului, chinezii au dezvoltat avionul mai repede decât au apreciat agențiile americane de informații.

Apariția informaților despre așa-zisul avion stealth chinez J-20 (foarte asemănător ca formă cu defunctul proiect sovietic YAK-141) a coincis cu declarația publică a amiralului Robert Willard, precum racheta anti-portavion chineză a ajuns în faza finală de dezvoltare. Iar cum China va începe (probabil) să-și construiască propriul portavion, acest lucru i-a determinat pe analiștii militari americani să ia foc.

Umbrele anului 1939 sunt aici din nou,” a scris generalul retras de aviație Thomas G. McInerney într-un eseu pentru Fox News, afirmând că viitorul avion american F-35 nu se va putea compara cu J-20 — care momentan există doar în niște fotografii neclare. Singurul răspuns la stoparea dominației aeriene chineze? “Suplimentarea fondurilor pentru 12 F-22 în bugetul pe 2011 […] și menținerea acestei atitudini pentru contracararea rapidei dezvoltări a amenințării chineze.” McInerney, care are 73 de ani, este ori senil ori prost informat ori rău-intenționat.

Viceamiralul Jack Dorsett a adăugat niscaiva paie pe foc, săptămâna trecută, adăugând că, deși dezvoltarea rachetei anti-navă chineze DF-21D (o modificare a rachetei balistice DF-21) este îngrijorătoare, tot așa sunt și progresele Chinei în domeniul laserelor, sistemelor de bruiaj electronic, a războiului cibernetic și a tehnologiilor spațiale.

Toate acestea au stârnit o replică îngâmfată din partea ziarului chinezesc de limbă engleză Global Times, care afirma într-un editorial că, “Este atât firesc, cât și nefiresc, ca SUA să fie îngrijorată de dezvoltarea de către China de noi arme. Majoritatea puterilor doresc ca superioritatea lor să dureze veșnic. China se dezvoltă rapid, iar avansul militar al SUA asupra Chinei se reduce inevitabil.” Aha! Se pare că le place mult chinezilor faptul că unii americani sunt pe cale să facă un atac de panică. Totuși, cam mulți cowboy înfierbântați de cealaltă parte a Atlanticului.

Anunțuri

Uriașul cu picioare de lut

Acest articol a fost scris de către un american care trăiește acum în Europa. Așa că, nu este opinia unui neavizat. Prea mulți români care trăiesc în America prezintă situația doar din punctul de vedere al faimoaselor de acum Tea Parties. Și nu fac decât să îngurgiteze, fără a mesteca, varianta capitalismului de succes american, spunându-ne că, doar cei care nu muncesc sunt săraci. Poate că, America a ajuns în această situație și datorită numărului miliardarilor de acolo (403 în America și doar 179 în Europa – fără Rusia și Turcia – date valabile pentru anul 2010). Poate că și asta ar trebui să dea de gândit.

Fiind un american expatriat, care trăiește în Uniunea Europeană, am început să văd America dintr-o perspectivă diferită.
Uniunea Europeană are o economie mai mare și mulți locuitori decât America. Cu toate că cheltuiește mai puțin – aproximativ 9% din PIB pe serviciile medicale, în timp ce Statele Unite cheltuiesc aproximativ 15% din PIB – Uniunea Europeană reușește să-și asigure medical aproape întreaga sa populație.
În Statele Unite există 59 de milioane de oameni neasigurați medical; 132 de milioane fără asigurare dentală; 60 de milioane fără concediu medical plătit; 40 de milioane trăind cu bonuri de masă (nu în înțelesul celor folosite în România, ci niște bonuri valorice pentru săraci – food stamp). Toată lumea din Uniunea Europeană are, de la naștere până la moarte, acces la serviciile medicale universale, prin lege. Legile prevăd, de asemenea, concediu medical plătit, concediu de odihnă anual plătit și concediu de maternitate plătit. Atunci când realizezi toate acestea, devine ușor de înțeles de ce mulți europeni cred că America a înnebunit.

Der Spiegel a avut o serie interesantă de articole, printre care și „A Superpower in Decline,” care încearcă să explice publicului german fenomenul ciudat de ascensiune a așa-numitelor Tea Party, fără ambiguitatea prezentă în media mainstream din SUA. Despre Tea Parties:

Pline de ură: „Tea Party, acel grup de alegători albi, mai în vârstă, care afirmă că își doresc țara înapoi, este furios. Glenn Beck de la Fox News, un alcoolic în recuperare, care îl asemuiește pe Obama cu Hitler, este furios. Beck nu știe exact ce vrea să fie – poate un politician, poate președinte, poate un predicator – și nu știe ce vrea să facă, de asemenea, sau cel puțin nu a venit cu nici un plan sau o idee precise. Dar este plin de ură.”

Articolele continuă, cu aprecierea obiectivă că rata adevărată a șomajului din America nu este de 10%, ci mai apropiată de 20%, atunci când se ia în calcul numărul persoanelor care s-au oprit de la a mai căuta de lucru.

Unii sociologi consideră că asigurarea că fascismul sau criminalitatea ridicată nu vor mai prinde niciodată rădăcini în Europa, necesită o investiție a contribuabililor într-un sistem social puternic. Putem învăța de la Europa. Nu este mai bine să investești într-un sistem de securitate socială decât într-un sistem judiciar penal uriaș? (În America mai mult de două milioane de oameni se găsesc la închisoare.)

Ajutoare de șomaj care nu se termină niciodată

Spre deosebire de America, în Germania ajutoarele de șomaj nu se termină niciodată. Nu numai asta, dar, ca parte a sistemului lor de securitate socială, toți șomerii continuă să beneficieze de asigurare medicală, la fel ca și familiile acestora.

În sistemul ajutoarelor de șomaj din Germania, atunci când „ajutorul de șomaj 1” se termină, urmează „ajutorul de șomaj 2” (Arbeitslosengeld II), cunoscut popular sub numele de HartzIV. Acesta din urmă, nu este întrerupt niciodată. Șomerii continuă să beneficieze de contribuții pentru pensie. Primesc și alte tipuri de asigurare acoperite de către stat. Cum vă puteți imagina, numărul estimat de două milioane de americani, care nu au avut vreo primă de acest Crăciun, ar fi o chestiune de groază pentru europeni, pe lângă faptul că guvernul SUA nu furnizează niciun fel de asigurare medicală șomerilor americani. Europenii obișnuiți privesc asta cu neîncredere și dezgust.

Într-un alt articol, Spiegel se îndepărtează de statistici și povestește despre Pam Brown, care personifică ceea ce va fi de acum cunoscut drept noul sărac american (nouveau american poor). Pam Brown a fost asistent executiv pe Wall Street, iar declinul șocant al acesteia a devenit parte a poveștii americane:

Societatea americană se destramă. Milioane de oameni și-au pierdut slujbele și au alunecat în sărăcie. Printre aceștia, pentru prima oară, se găsesc multe familii din clasa de mijloc. Iat-o pe Pam Brown din New York, a cărei viață s-a schimbat peste noapte. Criza a prins-o nepregătită. ‘A fost îngrozitor,’ își aduce aminte Pam Brown. ‘Peste noapte m-am trezit de partea greșită a gardului. Nu mi-am imaginat niciodată că așa ceva mi s-ar putea întâmpla. Am devenit foarte deprimată.’ Brown stă într-un restaurant ieftin de pe West 14th Street în Manhattan, amestecându-și cafeaua de $1,35. Asta este tot ceea ce comandă, este prea târziu pentru mic dejun și prea devreme pentru prânz. Totodată, trebuie să-și economisească banii. Până la începutul anului 2009, Brown era asistent executiv pe Wall Street, câștigând mai mult de $80.000 pe an, trăind într-o casă cu șase dormitoare, cu cei trei fii ai săi. Astăzi, este șomeră pe termen lung și trebuie să se descurce într-o garsonieră micuță din Bronx.”

Este important de remarcat faptul că nicio țară din Uniunea Europeană nu utilizează bonurile de masă pentru a-și umili cetățenii dezavantajați, la coada de la casieria băcăniei. Chiar mai rău, este faptul că nici măcar alocația în bonuri de masă, nu furnizează suficientă mâncare pentru familiile fără serviciu din America. Așa că, destul de des, se întâmplă ca media europeană să informeze că unele dintre aceste familii mănâncă din tomberoanele de gunoi.

Pentru Pam Brown, iarna trecută a fost cea mai rea. Într-o zi a rămas fără mâncare și a trebuit să caute prin tomberoane. A căzut într-o depresie cumplită. […] Pentru mulți, ca Brown, căderea este o odisee kafkiană, o umilință greu de înțeles. Ajutorul nu se întrezărește: guvernul și societatea lor i-au abandonat.”

Pam Brown și copiii săi au fost lăsați, într-un mod tulburător și greu de priceput, să cadă până jos de tot. Cea mai bogată țară din lume devine imorală atunci când cineva precum Pam Brown și copiii acesteia trebuie să caute prin gunoi pentru a mânca, abandonați cu o indiferență crudă de către guvernul american. Oamenii, precum Pam Brown, s-au trezit deposedați de bunurile lor datorită acțiunilor banditești ale elitei baronilor acțiunilor de pe Wall Street.

Foamete în țara lui Big Mac

Un titlu șocant al unui ziar elvețian (Berner Zeitung) se intitulează “Hunger im Land des Big Mac.” Deși articolul este în limba germană, fotografiile fac cât o mie de cuvinte și nu au nevoie de traducere. Având în vedere faptul că Elveția a eliminat practic foametea, cum credem noi, ca americani, că vor privi aceștia aceste imagini, la care aparent populația Americii este insensibilă?

Poate că, singura cale de a ne aminti cum arată cu adevărat America, este să ne vedem prin ochii altora.

WikiLeaks are… scurgeri?

Julian Assange a publicat numai vreo 2.000 de telegrame ale ambasadelor SUA obținute de către WikiLeaks, dar acum un ziar norvegian pretinde că a pus mâna pe toate cele 250.000 de telegrame. Dacă acest lucru este adevărat, atunci va fi interesant. Devin Dwyer informează pe ABC News:

Principalul cotidian de afaceri al Norvegiei a informat ieri că ziarul Aftenposten a obținut accesul neautorizat și nelimitat la întregul cache cu documente guvernamentale secrete deținute de către Wikileaks și fondatorul acestuia, Julian Assange.

Dacă este așa, atunci Aftenposten va deveni singura organizație media internațională care are în posesia sa directă întregul tezaur al telegramelor diplomatice americane și arhivele militare, care se crede că au fost furnizate inițial de către soldatul american Bradley Manning.
Ziarul nu dezvăluie modalitatea în care a intrat în posesia documentelor.

Nu am niciun comentariu asupra modului în care am obținut accesul la documente. Nu ne dezvăluim niciodată sursele, nici măcar în acest caz,” a declarat editorul Aftenposten, Ole Erik Almlid, ziarului Dagens Næringsliv.
Fishy. Întreaga poveste. Ca și WikiLeaks, de altfel. Sunt sigur că, până la urmă, nu va fi dezvăluit nimic senzațional. Ca, de pildă, finanțarea campaniei portocalii din România, din anii 2004 și 2009, de către anumite agenții și ONG-uri americane. Prietenii știu de ce. 😉

CIA răspunde Wikileaks: WTF

CNN relatează o poveste foarte amuzantă și cu un titlu foarte nimerit.
Nu este niciun secret că publicarea de către Wikileaks a telegramelor ambasadelor americane a ridicat numeroase speculații și îngrijorări asupra modului în care Statele Unite își păstrează secretele – proprii și ale altor țări.
Dezvăluirile au fost extrem de jenante atât pentru diplomații americani, cât și pentru liderii străini menționați în telegrame, dar nu au existat bombe de presă adevărate în documentele dezvăluite până acum. CIA, cunoscută pentru abilitatea sa de a păstra secrete, nu riscă nimic și ia măsuri pentru a nu fi târâtă în acest marasm. Deși, CIA abia a fost menționată de câteva ori în telegrame, și nu a fost afectată atât de mult precum diplomația americana și alte agenții, aceasta nu pare dispusă să stea pe margine și să privească.

Și are un răspuns pentru WikiLeaks: WTF. Pe bune.

Într-o mișcare ce nu putea fi mai ironică, perfectă pentru titluri precum cel de mai sus, CIA a creat un grup operativ. Și, precum în toate chestiile care implică armata sau secretomania, acronimele sunt foarte importante. Așa că, atunci când CIA a creat WikiLeaks Task Force, natural, acest lucru a stârnit un zâmbet.

Procedând astfel, CIA dovedit ori că are un simț al umorului deosebit sau a încercat să trimită un mesaj supărăcios sau, pur și simplu, cineva din cadrul agenției nu s-a gândit suficient de mult la alegerea numelui.

Oficial, grupul se numește WikiLeaks Task Force,” informează Washington Post. “Dar la sediul CIA este cunoscut sub acronimul său: W.T.F.”… 😆

Petrolul, mereu în top

Revista Fortune 500 a publicat topul companiilor americane pe anul 2010, în funcție de veniturile obținute. Wal-Mart a preluat prima poziție, detronându-i pe cei de la Exxon. Dar Exxon recuperează atunci când vine vorba de profiturile obținute. O cifră amețitoare, de peste $40 miliarde, care depășește cu mult procentajul profit vs. venituri obținut de către Walmart.
Petrolul rămâne cea mai profitabilă afacere de pe planetă, generând în continuare venituri uriașe. În top zece se situează trei companii, alături de Exxon fiind Chevron și ConocoPhillips. Profiturile cumulate ale acestora depășesc cifra de $70 miliarde. Să ne mai mirăm atunci de conflictele permanente din Orientul Mijlociu? Aurul negru pare mai prețios ca niciodată, mai ales că este pe terminate.

Poziția      Compania                Venituri (mil.$)    Profit (mil.$)
1               Wal-Mart Stores        378.799             12.731
2               Exxon Mobil               372.824               40.610
3               Chevron                      210.783              18.688
4               General Motors         182.347               -38.732
5               ConocoPhillips          178.558              11.891
6               General Electric         176.656              11.891
7               Ford Motor                  172.468                -2.723
8               Citigroup                     159.229                 3.617
9               Bank of America        119.190               14.982
10               AT&T                          118.928               11.951

Ping.

Iranul se află în continuare sub atacul Stuxnet

Programul nuclear iranian este în continuare în haos, în pofida declarațiilor liderilor iranieni, care au afirmat că au oprit virusul Stuxnet care a atacat instalațiile nucleare ale Iranului.
Experți americani și europeni din cadrul unor companii de securitate cibernetică, care se ocupă de combaterea virusului Stuxnet, afirmă că traficul dinspre Iran este în continuare ridicat, indicând faptul că viermele continuă să infecteze calculatoarele de la cele două amplasamente nucleare iraniene, Natanz și Bushehr.

Viermele Stuxnet, numit astfel după inițialele găsite în codul său, este cea mai sofisticată armă cibernetică creată vreodată. Examinarea viermelui arată că acesta este o rachetă cibernetică, având scopul de a penetra cele mai avansate sisteme de securitate. A fost echipat cu un focos care a luat în vizor și a preluat controlul asupra sistemelor centrifugelor iraniene de la uzina de procesare a uraniului de la Natanz, și cu un al doilea focos care a luat în vizor masiva turbină a reactorului nuclear de la Bushehr.

Stuxnet a fost proiectat pentru a prelua controlul asupra sistemelor și a evita detectarea și, aparent, a reușit asta foarte bine. Săptămâna trecută, Mahmoud Ahmadinejad, după câteva luni de negare, a recunoscut faptul că viermele a penetrat instalațiile nucleare iraniene, dar a adăugat că acesta a fost detectat și controlat.
Această a doua parte, susțin experții, nu este adevărată.
Eric Byres, un expert în informatică și care a studiat viermele, spune că site-ul său este ținta unui trafic uriaș dinspre Iran, asta însemnând că eforturile de a normaliza funcționarea instalațiilor nucleare au eșuat. Traficul de pe web, spune acesta, arată că Iranul nu a reușit încă să stăpânească viermele, care pare să infecteze în continuare sistemele de la Bushehr și Natanz.

Rezultatul a fost uluitor,” spune Byres. “Cu doi ani în urmă, utilizatorii americani îi depășeau pe cei iranieni cu 100 la 1. Astăzi suntem aproape de o majoritate a utilizatorilor iranieni.” Citește în continuare

O țară și o conductă

Astăzi, președintele Turkmenistanului, Kurbanguly Berdimuhamedov, se va întâlni cu președintele pakistanez Asif Ali Zardari, președintele afgan Hamid Karzai și cu ministrul petrolului și gazelor naturale din India, Murli Deora, pentru a se pune de acord cu privire la construcția unei noi conducte uriașe de transport a gazelor naturale. Conducta ar urma să aprovizioneze cu gaze naturale Pakistanul și India. Principalul obstacol în calea acestei încercări îl constituie securitatea acesteia: conducta va parcurge 735 de kilometri pe teritoriul Afganistanului, inclusiv provinciile paștune Helmand și Kandahar, considerate drept fortărețele talibanilor.

Cu toate că au existat discuții cu privire la îngroparea unor secțiuni ale conductei și la angajarea localnicilor să o păzească, chestiunea esențială rămasă nerezolvată este modul în care o posibilă pace cu talibanii ar afecta această înțelegere. Un astfel de acord de pace se află în curs de negociere de mai multe luni, folosindu-se metode indirecte de a stabili un dialog cu Quetta Shura, înaltul comandant taliban.

Această mișcare reprezintă o dezvoltare semnificativă pe tabla de șah din Asia Centrală, cu fosta republică sovietică a Turkmenistanului în prim plan; aceasta dând impresia că dorește să se îndepărteze de Moscova, în căutarea unor noi piețe pentru desfacerea energiei în Asia de Sud. Șansele acestei tentative depind însă de rezultatul final din războiul din Afganistan.