Ahmadinejad și WikiLeaks

Mahmoud Ahmadinejad a declarat că postarea de către website-ul WikiLeaks a mii de documente diplomatice americane constituie pur și simplu un război psihologic împotriva Iranului.
Acesta a declarat că această scurgere de informații nu va afecta relațiile Iranului cu alte țări. Statele Unite considera că difuzarea documentelor a fost „nechibzuită” și pune în pericol viețile diplomaților săi.
Administrația Obama a asigurat că va lua măsuri ca astfel de scurgeri de informații să nu mai aibă loc. Agențiilor guvernamentale li s-a ordonat să își înăsprească procedurile de manipulare a informațiilor sensibile, asigurându-se că numai angajații lor au acces la astfel de documente.
Pentagonul a declarat că își va securiza mai bine sistemele informaționale pentru a preveni viitoare scurgeri de date. Procurorul general Eric Holder a spus că există o „anchetă penală în curs” pentru depistarea persoanei responsabile de dezvăluirea documentelor.

Printre dezvăluiri, a fost și aceea că regele Arabiei Saudite a cerut Statelor Unite să distrugă instalațiile nucleare ale Iranului. Ahmadinejad a declarat ieri într-o conferință de presă televizată că, „Nu credem că aceste informații s-au scurs. Credem că eliberarea acestora a fost organizată și urmărește un scop politic.”

Ceea ce este trist, este că probabil Ahmadinejad are dreptate iar WikiLeaks constituie o operațiune psihologică (PSYOP) organizată de către CIA. Acest lucru rezultă și din conținutul acestor noi „dezvăluiri;” care adâncesc starea de neîncredere între Iran și țările arabe, dezvăluie imaginea unei Chine care săvârșește infracțiuni cibernetice, în timp ce îl ridică în slăvi pe liderul rus Vladimir Putin, numit Batman. Se va dovedi, în cele din urmă, că aceste dezvăluiri – la fel ca precedentele, despre războiul din Afganistan – vor face mai mult bine decât rău americanilor. Asta în pofida ieșirilor emfatice ale unor politicieni americani, precum republicanul Peter King, care numește WikiLeaks o “organizație străină teroristă.”

Anunțuri

Coreea de Nord își încordează mușchii

Tensiune maximă în peninsula coreeană, după un schimb de focuri între Coreea de Nord și Coreea de Sud. Nord-coreenii au bombardat insula Yeonpyeong, în timpul unor manevre militare ale celor din Sud, efectuate în apropiere de o zonă disputată a Mării Galbene. Insula se găsește la doar 12 kilometri de coastele nord-coreene și a mai fost scena unor confruntări violente în 1999 și 2002. În schimbul de focuri din 2002, 13 marinari din Nord și 5 din Sud au fost uciși. În atacul de astăzi, început ora locală 14:34 (05:34 GMT), se pare că au fost uciși doi pușcași marini sud-coreeni, iar alți 16 au fost răniți. Coreea d Sud a răspuns cu „un foc intens de represalii,” care – pretind aceștia – a provocat victime „considerabile” în Nord. Totuși, Coreea de Nord nu a confirmat vreo victimă de partea sa, până acum.

Statele Unite au promis că vor apăra Coreea de Sud cu orice preț, 24.800 [globalsecurity.org] de militari americani fiind prezenți în acest moment în Coreea de Sud.
Conflictul a izbucnit cu puțin timp înainte ca ministrul sud-coreean al apărării, Kim Tae-young, să anunțe faptul că țara sa ia în considerare posibilitatea de a cere Statelor Unite desfășurarea de arme nucleare pe solul sud-coreean. Toate armele nucleare americane au fost retrase în 1991. Cum Coreea de Nord și-a sporit arsenalul nuclear în ultimii ani, iar cele două părți se găsesc într-o stare aproape permanentă de conflict, armele nucleare vor amplifica tensiunile.
Iată o comparație a celor două forțe aflate în conflict, via globalsecurity.org, cu precizarea că, pentru Coreea de Nord, cifrele sunt estimate:

Țara Coreea de Nord Coreea de Sud
Nr. total militari 1.106.000 687.000
Trupe terestre 950.000 560.000
Marina 46.000 68.000
Forțe aeriene 110.000 64.000
Nr. tancuri 3.500 2.750
Nr. submarine 63 13
Avioane de luptă 388 467
Piese de artilerie 17.900 10.774

Riscul izbucnirii unui război global, în cazul declanșării unui conflict regional, rămâne însă moderat.

China face presiuni pentru boicotarea ceremoniei acordării premiului Nobel lui Liu Xiaobo

Coreea de Sud este presată de către China sa boicoteze ceremonia acordării premiului Nobel pentru pace pentru dizidentul chinez încarcerat Liu Xiaobo, a declarat ministrul de externe sud-coreean, joi, 11 noiembrie.

Diplomați din mai multe țări au declarat că ambasada Chinei la Oslo a trimis scrisori în care îi sfătuia să nu participe la ceremonia programată să aibă loc pe 10 decembrie la Oslo.
Mai multe țări europene, printre care Franța, Marea Britanie și Germania, au afirmat că ambasadorii lor și alți diplomați de rang înalt vor participa la eveniment.
Guvernul nostru a primit de asemenea o astfel de solicitare din partea Chinei. Totuși, nu am luat o decizie în acest sens,” a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului de externe sud-coreean agenției AFP.
Dar un alt oficial sud-coreean a declarat că țara sa trebuie să ia în considerare relațiile cu Beijingul, atunci când va hotărî dacă va trimite sau nu pe cineva la Oslo. „Ne simțim stânjeniți. Vom monitoriza situația,” a declarat acesta sub protecția anonimatului.
China s-a înfuriat după ce comitetul Nobel a decis acordarea premiului pentru pace lui Liu Xiaobo, un scriitor și activist pentru drepturile civile care este încarcerat pentru 11 ani pentru acțiuni subversive, precum publicarea unei carte pro-democrație.
Adjunctul ministrului de externe chinez, Cui Tiankai, a avertizat vineri, 12 noiembrie, că guvernele care îl vor sprijini pe Liu vor „purta responsabilitatea pentru consecințe.”
Nimic altceva decât un exercițiu de imagine orchestrat de conducătorii Chinei.

* Sursa: Spacewar.

1 din 5 americani crede că Obama este musulman

Potrivit unui sondaj recent efectuat de Pew Research Center, aproape unul din cinci americani crede că Barack Obama este musulman, mai precis 18%. Cifra este în creștere, de la 11% la sondajul din martie 2009. Doar 34 % știu că acesta este creștin (este?), 43% declarându-se neștiutori în privința religiei căreia îi aparține Obama. Recenta decizie de construire a unui centru islamic lângă Ground Zero de la World Trade Center a avut, probabil, o oarecare influență asupra percepției americanilor. Într-un sondaj separat realizat de Time magazine/ABT SRBI, după comentariile lui Obama referitoare la construcția moscheii, cifra celor care cred că Obama este musulman urcă la 24%.
Un bun exemplu al faptului că, nu doar în România, întrebările la sondaje sunt cretine. Personal nu văd utilitatea întrebării. De ce nu pun și o alta, ca de pildă, „Credeți că Obama este gay„?
🙂

Sursa: NPR

Kosovo – O decizie cu repercusiuni

Curtea Internațională de Justiție de la Haga a hotărât, cu un vot de 10-4, că independența provinciei sârbe Kosovonu contravine legislației internaționale.” Decizia curții este cel puțin una bizară, având în vedere că o astfel de independență, declarată unilateral, este fără precedent în lume. Toate celelalte cazuri anterioare, de la România anului 1877 până la Slovenia, Croația și Bosnia-Herțegovina anilor 1990 sau la Timorul de Est, au făcut obiectul unor tratate internaționale, iar independența acestora a fost recunoscută inclusiv de către statul de care s-au separat.
Este încă o dovadă a faptului că și Curtea Internațională de Justiție, la fel ca alte instituții ale ONU, acționează după alte principii, decât cele ale respectării legii.
Decizia de la Haga va declanșa evenimente subsecvente, din România, până în Slovacia și Spania. Posibil, extrem de violente. Mâna Statelor Unite este extrem de lungă, iar actuala decizie luată de Curtea Internațională de Justiție este doar un alt pas în direcția obiectivului american de a șicana și, în final, de a încercui Rusia.

Rămâne de văzut dacă autoritățile române vor avea curajul de a nu recunoaște independența Kosovo, sfidând astfel structurile occidentale din care fac parte, considerând preeminent interesul național. Dar sincer, mă îndoiesc de verticalitatea marionetelor care ne conduc țara. Totuși, o astfel de recunoaștere din partea României, ar însemna sfârșitul statului „național unitar” român. Pentru că, după un astfel de gest, România nu mai poate să refuze autonomia/independența Ținutului Secuiesc pentru niciun motiv. Nu contează că situația este diferită, că Ținutul Secuiesc se găsește izolat în mijlocul țării etc. Autonomia Ținutului Secuiesc și posibila independență pe viitor au devenit acum o chestiune de „când.” Chiar dacă România va refuza să recunoască independența Kosovo, răul este făcut. Minoritățile naționale de pretutindeni au acum un precedent; organizează un referendum local și gata: independență! [Desigur, acest lucru este valabil numai pentru tările mici, pentru că – nu-i așa? – democrație, dar nu pentru căței.]
Țările occidentale continuă să practice un dublu standard și în această privință. Cu ce diferă, din punct de vedere legal, cazul Kosovo de Transnistria sau de Abhazia? Pentru că și în aceste cazuri este vorba despre același lucru: declararea unilaterală a independenței de către un teritoriu locuit de o minoritate națională.

După dezmembrarea României Mari, acest popor va mai trăi o dramă teritorială, pentru că românii din Ținutul Secuiesc nu sunt rezultatul unor implantări, a unor colonii strategice, ci dimpotrivă, ceilalți sunt alogenii, puși acolo de o nație care a știut foarte bine să asimileze populațiile care s-au aflat sub stăpânirea sa.

* Legături externe:

Consens ruso-american?

Iranul se apropie de momentul în care va deține, în principiu, potențialul de a crea arme nucleare.”
Acestea au fost cuvintele președintelui rus Dmitri Medvedev, de acum câteva zile, un personaj care nu face, de obicei, declarații prețioase. Cuvinte precum „se apropie momentul” în care Iranul va avea „potențialul,” care „în principiu” ar putea fi utilizat pentru „a crea arme nucleare,” sunt suficient de explicite pentru a stârni panică în privința programului nuclear iranian.
Iran Nearing Nuclear Bombs, Russia Warns” este titlul periculos folosit de BBC. Iar Reuters anunța că “Russia says Iran close to nuclear weapons.” În acest moment ar putea fi folositor să vă întoarceți la primul alineat al articolului și să recitiți citatul desprins din declarația lui Medvedev.
Statele Unite aplaudă acest comentariu, ca fiind o „replică puternică” din partea Rusiei împotriva Iranului. Dar ce înseamnă asta cu adevărat? Pe scurt, foarte puțin.
Programul nuclear civil iranian se află în „pragul” obținerii capacității de fabricare a armelor nucleare, dar acest lucru este valabil și pentru Japonia, Canada sau pentru orice altă țară care deține un program nuclear civil funcțional și care nu are planuri de construire a unor arme atomice.
Într-adevăr, Iranul „se apropie” de momentul deținerii armelor nucleare, dar asta numai în cazul în care această țară ar avea intenția de a obține astfel de arme, intenție negată vehement de autoritățile de la Teheran. Dar cine-l mai crede pe Ahmadinejad? Totuși, IAEA a confirmat, în mod repetat, faptul că uraniul folosit în reactoarele iraniene nu este îmbogățit până la nivelul necesar pentru armele nucleare și că nicio cantitate de uraniu nu este deturnată pentru alt scop decât cel civil. Pe cine să credem, atunci? Pe IAEA sau pe Statele Unite, care au atacat Irakul fiind „sigure” că acesta deține arme nucleare și biologice? Dacă stabilim o legătură, însă, între aceste informații și gestul Iranului de acum o lună, de a interzice accesul a doi inspectori IAEA în țară, nu poate decât să ne treacă un fior rece pe șira spinării. Ne apropiem de un nou război și, eventual, de al treilea război mondial? Un atac asupra Iranului ar fi deosebit de periculos, așa cum am mai subliniat și altădată. Din varii motive.
Însă, care-i treaba cu declarația lui Medvedev? Au ajuns Statele Unite și Rusia la un acord tacit de a permite un atac, fie el israelian sau american, asupra Iranului? Gestul lui Medvedev este cu atât mai bizar cu cât vine după povestea nostimă cu spionii ruși. Dar, această chestiune rămâne să fie clarificată doar de acțiunile viitoare.

Abuz la Ministerul Transporturilor

Antenele mele – și nu mă refer la cele ale lui Felix – mi-au adus la cunoștință niște informații tulburătoare. Se pare că domnul Radu Berceanu, distinsul ministru al transporturilor, a dat ordin subordonaților săi să strângă donații pentru sinistrați. Probabil, dintr-un exces de zel, aceștia au hotărât să colecteze donațiile cu ajutorul amenințărilor gen „donați, sau avem noi grijă de voi.” Asta sau așa li s-a ordonat de către domnul ministru, punându-li-se în vedere colectarea unei anumite sume, prin orice mijloace. Ceea ce trebuia să fie un act benevol a devenit ceva trivial. Sursele mele mi-au confirmat că, de pildă, la Registrul Auto Român, colectarea donațiilor s-a făcut sub amenințare directă cu concedierea, în caz de refuz. Sumele colectate cu forța de la angajați au fost între 300 și 500 RON, în funcție de venit. Un lucru care arată clar că aceste donații sunt dubioase este participarea masivă a angajaților RAR la această colectă, de aproape 100%. Chiar așa de solidari sunt românii? Mă îndoiesc. O altă companie donatoare este Metrorex. Aici, sumele impuse angajaților sunt între 50 și 400 RON. Precizez că sursele mele sunt oameni de încredere 100%, neavând motive să mintă, iar cel puțin una este dispusă să declare presei, sub protecția anonimatului [deh…represaliile], faptul că s-au exercitat presiuni pentru efectuarea donațiilor. Presiunile s-au făcut prin intermediul șefilor de subunități (șefi de secție, ingineri șamd), care au indicat angajaților că ar fi mai bine să doneze, că dacă nu… Cum tocmai a fost anunțat un program de restructurare a companiilor deținute de Ministerul Transporturilor, este ușor de imaginat argumentul voalat folosit de aceștia pentru convingere. Parcă donația trebuia să fie un act voluntar, nu?
Iată ce declara Radu Berceanu: „Am făcut acest apel pentru ca cei care lucrează în cadrul instituțiilor și companiilor subordonate Ministerului Transporturilor să încerce să strângă niște sume de bani pentru a participa la efortul ministerului în vederea refacerea obiectivelor afectate de calamități„. El a subliniat că rezultatul acestui apel a fost prompt și „surprinzător de bun”[…] Sursa: Monitorulsv.ro
Sursele mele mi-au indicat că, cel puțin la alte două companii ale MTI, CNADNR și Romatsa, au fost utilizate aceleași tactici de intimidare pentru donarea sumelor necesare.
Mai mult, o parte din donații vor fi folosite „și pentru refacerea infrastructurii care a fost afectată în urma ultimelor inundații.” Adică, ați ghicit! – vor ajunge la clientela politică.

Cum și ministrul Adriean Videanu a anunțat că va colecta fonduri de la companiile aflate în subordinea Ministerului Economiei, apare întrebarea dacă nu cumva și acolo donațiile au fost strânse în același mod. Se pare că domnul Videanu știa deja [la fel ca Berceanu!] cam ce sumă va strânge, înainte să înceapă campania de donații, așa cum scria Gândul: „Optsprezece firme au decis, în urma unor discuții și cu sindicatele, să se implice financiar în refacerea caselor, gospodăriilor celor afectați de acest dezastru care sunt inundațiile, atât din contribuțiile salariaților, cât și a resurselor proprii ale acestor companii. Nivelul acestor contribuții este de 7-8-10 milioane euro. Mulțumesc pe această cale sindicatelor pentru solidaritatea de care au dat dovadă.” Sursa: Gândul.ro
Cum și aici au fot anunțate restructurări este ușor de imaginat metodele folosite pentru convingerea angajaților să doneze. Din nou, atât de darnici au devenit românii oare? Cred că și aici putem vorbi despre presiuni. Cât despre motivul pentru care tac sindicatele, nu numai cele din cadrul companiilor subordonate MTI și MECMA, asta o voi dezvălui în articolul următor.