Războiul Rece și propaganda modernă

Majoritatea imaginilor propagandistice din timpul războiului rece arată demodate acum, dar ideea prezentării unui mesaj în stilul războiului rece ar putea fi mai relevantă ca niciodată, în cadrul propagandei moderne.
Cu puțină ură aici și puțină frică dincoace, pozițiile mass-media au rolul de a influența opinia publică într-o anumită direcție. Abordarea unui ton patriotic este extrem de utilă, pentru că, astfel, adversarii unor politici devin automat „trădători” de țară.
Dar ce pot avea în comun războiul rece și propaganda modernă? Cele două sunt conectate una cu cealaltă. Cea ce vedem astăzi este o continuare a propagandei din timpul războiului rece, dar în alte condiții.

Pe de o parte, avem Statele Unite, care sunt mereu implicate, într-o formă sau alta, într-un război de agresiune. Rareori trece un an întreg fără ca acest stat să invadeze o țară străină. Iar mass-media este mereu acolo, potrivindu-și pașii cu ritmul americanilor. Ceea ce era numit complexul militaro-industrial american, a devenit un complex militaro-industrial-media. Cea mai mare parte a mass-media este controlată ideologic, preluând doar ceea ce spune guvernul. Mass-media americană afirmă că Iranul deține un program de fabricare a armelor nucleare, deși dovezile concrete în acest sens sunt extrem de subțiri. Desigur, acest lucru poate fi adevărat, dar asta este o cu totul altă problemă. Ceea ce se afirmă la Washington, are ecou în media mainstream. Iar, în acest timp, lista antagoniștilor Americii se mărește.

Atunci când există o presă care nu face altceva decât să apere statul, apărând imperiul și încercând să-i justifice acțiunile, orice țară care stă în cale va fi văzută ca un adversar sau un inamic. Rezultatul este că, în media americană, multe țări sunt cel puțin suspecte, dacă nu cumva țări-inamice.
Având scopul unei a patra puteri, independentă, un câine de pază a celorlalte puteri, media americană a devenit în schimb un fel de minister al propagandei pentru guvern. Securitatea națională, complexul militaro-industrial sau structurile corporatiste nu vor fi niciodată criticate pe posturi tv precum CNN sau Fox News.
Aceste lucruri sunt, acum, subliniate tot mai mult de către internet, care a devenit un mijloc alternativ și, uneori, mai relevant de informații. Astfel, controlul asupra internetului a devenit o preocupare intensă a guvernului american și nu numai. În cadrul acestui efort, a apărut și inițiativa Wikileaks, pentru a evidenția faptul că internetul fără control este un lucru periculos. Un întreg arsenal de dezinformare a fost pus în funcțiune și nu este vorba doar despre guvern, ci și de așa-numitele think-tank-uri. Acestea inventează tot felul de povești, făcând astfel ca adevărul să devină tot mai dificil de deosebit de minciună.
Statele Unite este un stat condus de către o oligarhie, iar acest lucru explică de ce mass-media se află sub tutela câtorva corporații și de ce aceasta se situează mai mereu de partea guvernului.

Pe de altă parte, avem propaganda celorlalți. Iar când spun „celorlalți,” mă refer la adversarii ideologici ai Americii, cel puțin la nivel declarativ. Este vorba despre China comunistă și Rusia sau „statul mafiot.” Aici, avem o propaganda pură, mass-media fiind eminamente controlată de către stat, cu mici excepții în cazul Rusiei. Dacă în America mai există câte o voce, care mai critică mai mult sau mai puțin acțiunile guvernului, în cazul acestor țări există o silenzio stampa pe acest subiect. Guvernul are întotdeauna dreptate, iar acțiunile acestuia sunt unele juste. Desigur, nimeni cu crede ceea ce susține media rusă sau chineză, dar, uneori, anumite chestiuni sunt reflectate aproape corect; mai ales în ceea ce privește relațiile acestor țări cu Occidentul.

În acest context, omul de rând a căutat surse alternative de informare. Internetul a devenit o astfel de sursă, dar – din păcate – acesta este dominat recent de dezinformare. Orice sursă de informații trebuie analizată atent, pentru a depista dacă nu cumva este de fapt una dintre componentele rețelei de propagandă americană sau a „celorlalți.” Un astfel de portal este și cel numit Wikileaks, care, deși la prima vedere este unul anti-sistem, constituie vârful de lance al propagandei americane. Wikileaks se deconspiră însă în momentul în care nu „găsește” niciodată vreun document compromițător la adresa Israelului. Bizar, Israelul este țara care nu face niciodată nimic revoltător. Nici măcar chestii precum fabricarea vreunui virus pe nume Stuxnet, pe care să-l strecoare în rețelele de calculatoare ale instalațiilor nucleare ale Iranului.

Ceea ce ne rămâne de făcut este să urmăm îndemnul „Trust no one.” 😉

Jocul transparent al „mogulilor”

Scurt istoric:
Sorin Ovidiu Vântu a declarat la Realitatea TV, că în 2004 s-a întâlnit, într-o parcare din Tâncăbeşti, cu Traian Băsescu, discutându-se despre sprijin pentru ca acesta să câştige alegerile. [Sursa]
Întâlnirea a fost recunoscută de Traian Băsescu, mai puțin amplasarea acesteia. [„Băsescu: M-am întâlnit cu Vântu, dar nu într-o parcare, relaţia noastră e alterată” – Sursa]
Așadar, relația este alterată; ceea ce înseamnă că a existat o relație anterioară, cel puțin una amiabilă, dacă nu reciproc avantajoasă.
Unde minte Traian Băsescu? Minte atunci când spune că vizitele lui la Grivco din 8 iunie 2004 (ora 19), 9 iunie 2004 (ora 18) și 21 iunie 2004 (ora 9.30) au fost transparente.” [Sursa]

Ce avem aici? O serie de întâlniri secrete între Traian Băsescu, adversar declarat al „mogulilor,” și mogulii cu pricina. Despre întâlnirea cu Vântu, lucrurile sunt clare: a avut loc pentru discutarea unei strategii de câștigare a alegerilor. Care a fost târgul dintre cei doi, știu numai aceștia. Amândoi sunt destul de rezervați, atunci când sunt întrebați despre acea întâlnire. Singurul lucru cert este că, o astfel de întâlnire a avut loc. Probabil, nu a fost și singura.
Dacă despre SOV, a cărui întâlnire cu TB a avut loc în circumstanțe mai puțin cunoscute, nu se poate afirma cu certitudine că a înregistrat acea întâlnire, cu totul altfel stau lucrurile cu Voiculescu. Întâlnirea a avut loc pe teritoriul acestuia. Probabil că, TB a fost filmat din toate unghiurile și i-a fost înregistrat fiecare strop de sudoare. De ce nu oferă publicului acea înregistrare mogulul? Fie și cu fragmentele compromițătoare, pentru propria persoană, cenzurate. Pentru că îmi vine greu să cred că o astfel de înregistrare nu există, având în vedere experiența anterioară a mogulului. Mai ales dacă TB a venit cu „căciula în mână,” așa cum s-a exprimat Voiculescu. Sau o păstrează cumva pentru negocierea anumitor favoruri?
Nu mai cred demult tot ceea ce se spune la Realitatea și Antene. Nu trebuie să îmi spună niște posturi de televiziune că guvernul PDL și acoliții acestora sunt niște otrepe. Acest lucru se vede cu ochiul liber. Însă, nici adversarii lor politici nu sunt îngerași. Toți au fost la putere și s-au dovedit a fi la fel. Se întâmplă, ca acum, lucrurile să fie mult mai evidente, datorită prăbușirii așa-zisei economii a României. Cum sunt tot mai putini bani de furat, puterea a fost nevoită să-și umple buzunarele pe seama populației. Din acest motiv, această guvernare pare a fi cea mai sinistră de până acum.
Ceea ce este foarte trist, este faptul că nu avem presă liberă în această țară. Toată media acționează la comanda clanurilor politico-mafiote. Citirea presei a devenit o activitate periculoasă pentru propriul intelect. Există un mare pericol de intoxicare.

HR Patapievici vs. Mircea Badea

Horia Roman Patapievici, președintele ICR, a declarat pentru Mediafax că va face plângere la CNA, împotriva Antenei 3, după ce Mircea Badea l-a făcut „prost” în emisiunea sa, „În gura presei„, în 2 septembrie. Patapievici susține că postul menționat „duce în continuare o campanie de asasinat moral” împotriva sa, „trunchiindu-i declarațiile„, dezinformând populația privind activitatea ICR și tratându-l drept „obsedat sexual” sau „dușman al neamului„. (Sursa: Libertatea)

România este o țară care, din păcate, duce lipsă de intelectuali adevărați. Ce este un intelectual? Am abordat subiectul în „România țara fără intelectuali„, nu mai revin asupra lui.
HR Patapievici este un om inteligent, nimic de spus, scrie frumos (unele scrieri, nu cele obscene și abominabile), dar are o meteahnă și anume pofta de putere. Și de bani. Din acest motiv s-a băgat acolo unde nu-i fierbea oala, sărind în apărarea Elenei Udrea. Am citit acel pamflet scris de Mircea Badea și chiar mi s-a părut că are talent. Nu și domnului Patapievici, însă. Dacă ar fi fost un intelectual adevărat, neimplicat politic, aflat în slujba binelui, Patapievici ar fi recunoscut valoarea literară a pamfletului, în circumstanțele evenimentelor pe care le-a ilustrat.
Există o zicală românească potrivită pentru domnul Patapievici: dacă tăceai filozof rămâneai. Sau gura bate fundul!

© 2009 Zalmoxys32

Au reușit „televiziunile mogulilor” să-l lovească mortal pe Super-Băse?

Recenta poveste cu fratele lui Traian Băsescu și armamentul se adaugă unui lung șir de scandaluri în care a fost implicat numele președintelui.
După Ioana Băsescu și Puiu Popoviciu, EBa și Iacob-Ridzi sau Elena Udrea (no comment!),această nouă zarvă pare a fi bomboana de pe colivă. Rămâne de văzut dacă va reuși să supraviețuiască și să obțină un nou mandat la Cotroceni.
Tabloul zugrăvit de „televiziunile mogulilor” pare să arate o Românie condusă în stil mafiot, unde familia președintelui obține favoruri de la diverși speculatori imobiliari și face afaceri la „limita legalității„. Totul depinde acum de percepția publicului, dacă mai pun sau nu botul la vrăjeală.
Parafrazându-l pe Mircea Badea, trăim într-o țară care nu există; există doar o mulțime de oameni prostită și condusă de infractori.

© 2009 Zalmoxys32

Le maire de Bucarest, Sorin Oprescu, qui envisage d’être candidat à la présidence, s’apprête à dépenser 700 000 euros pour dorer une vingtaine d’horloges de la capitale.

Acesta este un citat din Le Monde, care dă un exemplu de cheltuire „golănească” (zicere de la Emil Boc) a banilor publici. Articolul din Le Monde sancționează autoritățile din România pe care le numește, voalat, incompetente („Les contraintes imposées par le FMI pour assainir les finances publiques ont été mal gérées par le gouvernement, qui a improvisé des solutions aux conséquences catastrophiques.”)
România este o țară în care corupția instituționalizată este regula. Cu toate acestea, există oameni care se duc la vot și aleg aceleași personaje compromise, corupte și -uneori- chiar cercetate pentru fraude. Pare un fel de onanie (pardon!).
Cine este de vină pentru această situație? O spune chiar Le Monde: „La politique incohérente du gouvernement de coalition entre les démocrates-libéraux(PDL) du président Traian Băsescu et les socialistes(PSD) a conduit à l’échec.
Ce să mai spun despre Sorin Oprescu? Orologiile sunt exact ceea ce îi lipseau Bucureștiului. Criza ne amenință însăși supraviețuirea, dar măcar vom ști cât este ceasul!

Link : Le Monde

UPDATE: Monsieur Oprescu a renunțat (ieri 18 august) la ideea cu orologiile. Ha, ha!

Digi Sport – sau cronica unui faliment anunțat

Să ne amintim cum a început totul :
Consorțiul Antena 1-RCS&RDS a câștigat licitația pentru drepturile TV ale meciurilor din Liga I pentru trei sezoane, 2008-2011, în schimbul unei sume de 102 milioane de euro.
„Contractul pe care Antena 1 îl are cu Asociația Românească pentru Măsurarea Audienței nu ne permite să facem cunoscute publicului audiențele decât în situația în care suntem lideri de audiență. Faptul că partidele au fost urmărite de puțini telespectatori este unul normal, din moment ce doar RCS preia aceste posturi GSP”, declara Cristina Severin, coordonator de presă la Antena 1, pentru ziarul Gardianul, în anul 2008.
Se pare că marketingul este o noțiune străină pentru conducătorii RCS&RDS. După problemele avute de GSP TV, aceștia au hotărât înființarea unui nou post de televiziune, Digi Sport. „Este un proiect ambițios, cu o viziune puțin diferită (…). Acest post de televiziune de nișă sportiv va fi 24 de ore din 24. La el vor avea acces toți abonații RCS&RDS. Vom avea și Digi Sport Plus, canalul alternativ care va încerca să nu văduvească niciun iubitor de sport de competițiile care se vor desfășura alternativ„, a spus Teo Avramescu, director Departament Sport Digi Sport. Digi Sport va transmite pe lângă meciurile din Liga I și meciuri din Anglia, Spania și Germania. De asemenea Moto-GP, NBA și ATP World Tour vor fi în direct pe acest post. Cheltuielile operaționale pentru lansarea televiziunii Digi Sport sunt de 1.409.840 euro (2009), 1.805.227 de euro (2010) și 1.522.497 de euro (2011), potrivit proiectului de licență depus de RCS&RDS la Consiliul Național al Audiovizualului.
Se pare că nu au învățat nimic din experiențele anilor trecuți. RCS&RDS a refuzat, cu obstinație, să încheie acorduri cu ceilalți operatori de televiziune (UPC, Boom, Dolce, Max TV, FocusSat etc.), pentru a prelua partidele din Liga I. Acest lucru a dus la audiențe foarte mici înregistrate de GSP TV, postul mergând în pierdere. Dar se pare că nu audiența a fost scopul patronului RCS&RDS, ci racolarea de noi abonați. O parte dintre suporterii Ligii I, care erau racordați la rețelele rivale au trecut la RCS&RDS sau Digi TV. Astfel, în timp ce Antena 1 umplea găurile din bugetul GSP TV, Zoltan Teszari câștiga noi clienți pentru compania sa.
Înaintea Digi Sport și alte televiziuni de nișă, ca Telesport sau Sport.ro, au încercat să facă bani din Liga I sau transmițând meciuri din Anglia, Spania, Italia sau Germania. Și aceste posturi erau recepționate în aproximativ 80% dintre locuințele cablate. Rezultatul îl cunoaștem cu toții. RCS&RDS încearcă să obțină profit cu niște posturi tv care sunt recepționate doar de, aproximativ, o treime dintre locuințele care au un televizor. Evident că rating-ul obținut de un post de nișă recepționat doar de circa 2,4 milioane (conform RCS&RDS) din cele 6,7 milioane de locuințe racordate la cablu sau satelit, nu poate acoperi cheltuielile.
Digi Sport va difuza opțiunile 3, 4 și 6 din Liga I, meciuri care vor face un rating care tinde către zero. Lunile iunie și iulie vor fi, practic, moarte din punct de vedere al audienței. La fel ianuarie și februarie, când Digi Sport va rămâne doar cu meciurile din Spania, Anglia și Italia. Digi Sport, la fel ca GSP TV, nu va face profit; este o chestiune legată de aritmetică. Atunci care este strategia? Tot vechea poveste cu atragerea clienților companiilor de cablu rivale? Înseamnă că numărul abonaților, atrași astfel, este destul de mare. Dacă nu, atunci este doar o ambiție a unui om care nu știe să piardă. Televiziunea comercială, nu este același lucru cu înființarea unei rețele de televiziune prin cablu. Poate că omul nu înțelege asta.
Și PS: recepționez și Digi Sport și GSP TV. Pentru curioși.

© 2009 Zalmoxys32

Legături externe:
* http://www.realitatea.net/liga-i-are-audiente-mici_579807.html
* http://www.adevarul.ro/articole/liga-lu-mitica-a-pierdut-audienta-si-publicitate.html

PS: Recent am observat că un dobitoc mi-a furat prin copy-paste acest articol, fără să menționeze sursa, atribuindu-l sieși. Dacă se întâmplă să-l găsiți pe blogul chirilabogdan.wordpress.com, să nu credeți că l-am copiat de la el. E viceversa.

„Frăția romilor” proferează amenințări cu moartea

Posturile de televiziune, așa-zise de știri, difuzează de câteva zile amenințările unui cetățean țigan la adresa rudelor unor presupuși criminali (oricine este nevinovat până la pronunțarea unei sentințe, nu-i așa?). „Dacă justiția nu va face cum trebuie dreptate, putem fi și noi chinezi, mai au și ei rude, putem să-i băgăm și noi în plase și-n valize”.
Articolul 193 Cod Penal : – Amenințarea
Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Televiziunile iresponsabile încurajează comportamentul antisocial al unor indivizi cu preocupări dubioase. Titluri de genul „frăția romilor”, „romii jură răzbunare” etc, nu fac altceva decât să portretizeze o țară fără legi și fără autorități. Poliția nu ar trebui să se autosesizeze în cazul țiganului care amenință cu moartea oameni nevinovați? CNA-ul nu ar trebui să amendeze televiziunile pentru difuzarea de materiale care incită la violență?
Trăim într-o țară din ce în ce mai nesigură și mai dezgustătoare.