Ultima postare

Astfel se încheie activitatea acestui blog, cu ultima zi din categoria „Astăzi în istorie,” respectiv 29 februarie, singura care lipsea. Din motive menționate anterior, blogul se mută la adresa zalmoxys.wordpress.com. Desigur, mentenanța acestui blog va fi în continuare asigurată, precum actualizarea și îmbogățirea informațiilor prezentate în articolele din categoria „Astăzi în istorie.” Care, după cum se poate observa, a devenit o pagină separată, de unde poate fi accesată mai ușor fiecare zi a anului.
Sper că veți continua să-mi citiți blogul, la noua adresă. 🙂

Numărătoare inversă

Duminică, 16 ianuarie, odată cu încheierea proiectului „Astăzi în istorie,” acest blog va intra în… conservare. Din motive care sunt mai mult estetice, activitatea acestui blog (împreună cu unele articole mai vechi) se va muta la o altă adresă. Este vorba despre proiectul unui blog care a eșuat.
Atunci când mi-am făcut primul blog, a fost unul pe blogspot. Acolo, am constatat, cu o ușoară iritare, că un cretin(ă) de prin Portugalia, avea deja înregistrat un blog cu numele de zalmoxys; unul care nici măcar nu are activitate. A trebuit să înregistrez blogul adăugând un „s” la zalmoxys. Așa că, la ceva timp după asta, când mi-am făcut și un blog wordpress, am presupus că și aici zalmoxys este deja înregistrat de cineva. Din acest motiv am ales zalmoxys32 (mă rog, de fapt am vrut zalmoxys322, dar, din neatenție, mi-a scăpat o cifră). După câteva luni, însă, am descoperit că zalmoxys nu era luat, dar era puțin cam târziu.
Acum însă, consider că acest blog este puțin cam aglomerat, așa că am decis să-l mut pe adresa care ar fi trebuit s-o aibă inițial. Odată cu unele articole se va muta și o parte din blogroll. Cei aflați acolo, în cazul în care doresc să continuăm colaborarea, vor fi anunțați printr-un ping, odată mutarea săvârșită. Dacă posesorii blogurilor nu mai doresc să continuăm schimbul de link-uri, sunt rugați să mă anunțe printr-un comentariu. Unele bloguri vor rămâne numai în blogroll-ul zalmoxys32.wordpress, din motive diverse (blog devenit privat, blog abandonat etc). Puteți menține schimbul de link și cu zalmoxys32, din rațiuni care țin de trafic. Totuși, proprietarul acestui blog înțelege sistemul link-exchange ca fiind unul bazat pe fair-play. Adică, dispar din blogroll-ul tău, dispari și tu de la mine.
Ne mai vedem (sau nu) la noua adresă, începând de duminică. 🙂

Dezamăgire!

Ceea ce ar fi trebuit să fie o revoluție, s-a transformat într-un fiasco, în condițiile în care țările occidentale au condamnat mișcările stradale din Moldova. De la Javier Solana, la administrația americană, cuvântul de ordine a fost „noi nu susținem violența” și „alegerile au fost corecte”. Au spus ceva „apărătorii democrației” SUA și UE? NU. Nu au făcut altceva, decât să demonstreze că își văd doar de propriul interes. A câta oară suntem trădați de Occident? Nu ne mai învățăm minte odată? Dar cea mai mare dezamăgire a fost reacția penibilă a societății civile românești. Nici măcar nu au ieșit în stradă, în semn de solidaritate. Au preferat să stea în casele lor să se uite la televizor. Fuck You România! Mi-e rușine că m-am născut în țara asta de rahat!

Români, vă ordon: ieșiți în stradă!

Români, frații noștri sunt uciși dincolo de Prut de reprezentanții puterii comuniste. În semn de solidaritate, să ieșim pe străzi să protestăm împotriva crimelor. Ciuma roșie ne ucide compatrioții chiar lângă noi. Din păcate, nu mai sunt vremurile să trecem Prutul, dar putem măcar să fim solidari cu frații noștri.
Ieșiți pe străzile orașelor, pentru a arăta că vă pasă de sângele vărsat la Chișinău.

Razia mascaților de la Urziceni

Poliția a efectuat o razie la domiciliile membrilor faimoaselor, de acum, clanuri din Urziceni. Rezultatul: câteva arme albe și niscaiva bâte. Surprinzător? Ei bine, nu. Amintiți-vă de razia de la Craiova de acum ceva timp, efectuată tot după o confruntare stradală între clanuri, care a avut aceleași rezultate.
Cum se face că, de fiecare dată, nu se găsește nicio armă de foc sau măcar vreun pistolaș cu bile amărât? Deși, toată lumea știe că respectivii dețin așa ceva, ba chiar le și folosesc de multe ori, chiar în luptele de stradă. Este clar ca lumina zilei că aceste clanuri sunt mână în mână cu poliția, pentru că altă explicație nu o văd.
Curând vom ajunge să umblăm înarmați pe stradă de teama clanurilor de „mafioți„. Asta-i țara în care trăim!

UPDATE:Revenind la subiectul de ieri, vreau să adaug că am avut o discuție cu niște colegi despre asta. Unul dintre ei a făcut o observație care cred că spune totul: „E greu să găsești arme, atunci când dai telefon înainte de razie și spui: bă, vedeți că venim!„.

Prima postare

Această postare avea inițial alt nume. Conținutul și titlul acesteia se regăsesc în a doua postare, care era de fapt o continuare a primei. M-am hotărât acum, după aproape un an, să modific această primă postare pentru o introducere, așa cum ar fi trebuit s-o fac de la început.
De ce blog? Am considerat că am și eu ceva de spus, pe lângă miile de bloggeri. Și poate că voi găsi și pe cineva care să mă asculte. Doar timpul va decide dacă a fost o greșeală; o pierdere inutilă de timp și energie.