• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.422 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

O țară și o conductă

Astăzi, președintele Turkmenistanului, Kurbanguly Berdimuhamedov, se va întâlni cu președintele pakistanez Asif Ali Zardari, președintele afgan Hamid Karzai și cu ministrul petrolului și gazelor naturale din India, Murli Deora, pentru a se pune de acord cu privire la construcția unei noi conducte uriașe de transport a gazelor naturale. Conducta ar urma să aprovizioneze cu gaze naturale Pakistanul și India. Principalul obstacol în calea acestei încercări îl constituie securitatea acesteia: conducta va parcurge 735 de kilometri pe teritoriul Afganistanului, inclusiv provinciile paștune Helmand și Kandahar, considerate drept fortărețele talibanilor.

Cu toate că au existat discuții cu privire la îngroparea unor secțiuni ale conductei și la angajarea localnicilor să o păzească, chestiunea esențială rămasă nerezolvată este modul în care o posibilă pace cu talibanii ar afecta această înțelegere. Un astfel de acord de pace se află în curs de negociere de mai multe luni, folosindu-se metode indirecte de a stabili un dialog cu Quetta Shura, înaltul comandant taliban.

Această mișcare reprezintă o dezvoltare semnificativă pe tabla de șah din Asia Centrală, cu fosta republică sovietică a Turkmenistanului în prim plan; aceasta dând impresia că dorește să se îndepărteze de Moscova, în căutarea unor noi piețe pentru desfacerea energiei în Asia de Sud. Șansele acestei tentative depind însă de rezultatul final din războiul din Afganistan.

Afganistan: retragerea trupelor străine este singura soluție

Condiția femeilor din Afganistan nu constituie o scuză pentru „ocupația occidentală,” a declarat o fostă membră a parlamentului afgan.
Malalai Joya – cea mai tânără femeie aleasă în parlamentul afgan, în 2004, care a fost apoi amenințată de multe ori cu moartea pentru criticarea deschisă a liderilor tribali războinici – spune că imaginea femeilor afgane a fost utilizată în mod nedrept pentru justificarea prezenței trupelor străine.

Situația tragică a femeilor în timpul regimului taliban a fost o scuză foarte bună pentru SUA și NATO după tragedia de pe 11 septembrie pentru ocuparea țării,” a declarat Malalai Joya în timpul unei vizite la Melbourne.
Revista Time a publicat recent pe copertă fotografia unei femei afgane în vârstă de 19 ani, Aisha, având nasul și urechile tăiate de către soțul acesteia. Imaginea avea subtitlul: ”What happens if we leave Afghanistan.”
Malalai Joya spune însă că, în pofida prezenței trupelor occidentale, femeile continuă să sufere.
Au înlocuit regimul taliban cu liderii războinici fundamentaliști, care sunt la fel ca talibanii – misogini, care au comis numeroase crime împotriva femeilor și au încălcat drepturile omului,” adaugă aceasta. „Astăzi, majoritatea femeilor poartă burqa doar pentru a rămâne în viață.”

Malalai Joya se descrie pe sine ca fiind membra unei „generații de război” – născută în 1978, cu puțin timp înaintea invaziei sovietice – care a văzut efectele devastatoare ale războiului civil și venirea la putere a talibanilor. Aceasta afirmă că femeile din parlamentul afgan, 68 la număr, au numai un rol simbolic.

Alegerile care au avut loc în acest an au fost marcate de corupție, iar Malalai Joya a refuzat să participe pentru a nu legitima un proces defectuos.
Secretarul american al apărării, Robert Gates, a declarat că începând din 2014 va avea loc o tranziție, prin care forțele SUA vor preda controlul afganilor. Dar, Malalai Joya afirmă că singura soluție a conflictului din Afganistan este retragerea completă a trupelor străine și sprijinirea de către Vest a educației și a serviciilor sociale.

* Sursa: The Age

WikiLeaks – În cazul în care se întâmplă ceva

După ce guvernul Statelor Unite a condamnat vehement publicarea de către WikiLeaks a celor peste 77.000 de documente legate de războiul din Afganistan, website-ul a încărcat un fișier misterios, criptat, intitulat “insurance.”
Fișierul enorm, postat pe pagina dedicată războiului afgan de pe site-ul WikiLeaks, are 1,4 GB și este criptat cu AES256. Dimensiunea fișierului o depășește pe cea a tuturor celorlalte fișiere de pe pagină, laolaltă. Fișierul a fost postat și pe un site de torrent.
Cryptome, un alt site care dezvăluie documente secrete, a speculat că fișierul ar putea fi postat ca un fel de asigurare, în cazul în care i s-ar întâmpla ceva site-ului WikiLeaks sau fondatorului acestuia, Julian Assange. În ambele scenarii, voluntari ai WikiLeaks, conform unui acord prestabilit cu Assange, ar putea trimite o parolă pentru a permite tuturor celor care au descărcat fișierul să-l deschidă.

Nu se știe ce ar putea conține fișierul, dar unele zvonuri indică posibilitatea ca în acesta să se afle datele pe care analistul serviciului de informații al armatei SUA, Bradley Manning, a pretins că i le-a dat lui Assange, înainte să fie arestat în luna mai, anul curent.
Sursa

WikiLeaks și Afganistan

Documente secrete americane privind războiul din Afganistan, care acoperă șase ani, au fost date publicității de website-ul WikiLeaks. Unele organizații media au primit zecile de mii de documente cu câteva săptămâni înainte, pentru a le putea examina și pentru a-și pregăti reportajele. Dezvăluirile vor declanșa mai mult ca sigur o dezbatere despre rolul Statelor Unite în Afganistan și despre natura războiului în desfășurare.
Iată cele mai importante concluzii, care reies din analiza de până acum a documentelor:

* Este posibil ca serviciile de informații pakistaneze să ajute talibanii
New York Times informează că, „Americanii care luptă în războiul din Afganistan au demult suspiciuni puternice privind faptul că serviciul militar de informații al Pakistanului ghidează insurgența afgană cu o mână ascunsă, chiar dacă Pakistanul primește mai mult de $1 miliard pe an de la Washington pentru ajutorul oferit în combaterea militanților, conform documentelor militare secrete făcute publice duminică.” Serviciul de informații pakistanez (ISI) ar fi implicat într-o „rețea de informatori și colaboratori pakistanezi care activează într-o regiune care pleacă din zona tribală pakistaneză, de-a lungul graniței afgane, până în sudul Afganistanului și până la capitala, Kabul.” Această rețea ar lucra cu „talibanii în ședințe secrete de strategie pentru organizarea unei rețele de grupuri de militanți care luptă împotriva soldaților americani din Afganistan și chiar complotează pentru asasinarea liderilor afgani.”

* Dronele sunt mult mai puțin eficiente decât s-a pretins
Der Spiegel informează că, „documentele secrete dezvăluie deficiențele armelor care au fost lăudate de armata SUA ca fiind un panaceu, o viziune împărtășită și de președintele american. În scurta perioadă petrecută la Casa Albă, Barack Obama a lansat un număr dublu de misiuni ale dronelor față de predecesorul său, George W. Bush. … Dar, acestea nu sunt întotdeauna fiabile. Potrivit rapoartelor oficiale, 38 de drone Predator și Reaper s-au prăbușit în timpul unor misiuni de luptă în Afganistan și Irak. … fiecare prăbușire a unei drone necesită operațiuni elaborate – și periculoase – de recuperare.”

* După 30 de ani, talibanii mai au lansatoare Stinger
În timpul războiului sovieto-afgan din anii 1980, Statele Unite au ajutat luptătorii afgani furnizându-le lansatoare de rachete Stinger. După retragerea militarilor sovietici și în timpul războiului civil din anii 1990, perioadă în care au apărut talibanii, Statele Unite au încercat să-și recupereze lansatoarele., Dar, New York Times informează că, „Talibanii au folosit rachete portabile cu detectoare de căldură împotriva aviației aliate, un lucru care nu a fost dezvăluit oficial de armată. Acest tip de arme au ajutat mujahedinii afgani să înfrângă trupele de ocupație sovietice în anii 1980.”

* Autoritățile americane și afgane ascund moartea civililor
Marc Ambinder a descoperit, „cel puțin 144de incidente separate” cu victime civile „și mușamalizările subsecvente.” Acesta scrie că, „Încercarea nereușită a fortelor speciale de a-l ucide pe Abu Layth Ali Libi, care a provocat moartea unor civili, sugerează asentimentul unor guvernatori provizorii de a conspira pentru a respecta povestea oficială. … Există o referire privind împușcarea de către un agent CIA, de la 27 de metri, a unei femei oarbe, un incident care a fost raportat la sediul central.”

* Bin Laden – Pețitor pentru insurgenți
The Guardian informează că, „Un insurgent a afirmat că i s-a oferit o soție de origine arabă de către Bin Laden, pentru faptele sale explozive.” Raportul militar original afirmă „So-called ABDULLAH is the brother of Kari NAJIMULLAH and is married to an Arab. His wife was a present by Osama BIN LADEN because ABDULLAH is an infamous specialist for RC IEDs.” [„Așa-numitul ABDULLAH este fratele lui Kari NAJIMULLAH și este căsătorit cu o arăboaică. Soția sa a fost un cadou de la Osama BIN LADEN deoarece ABDULLAH este un specialist infam în RC IEDs.”] Ultimul termen înseamnă dispozitive explozive improvizate controlate prin radio.

Ce este WikiLeaks?

Atunci când website-ul suedez WikiLeaks a dat publicității mult căutata înregistrare a incidentului de la Bagdad din 2007, care a provocat moartea câtorva civili irakieni și a doi jurnaliști de la Reuters, a cauzat o adevărată furtună media. Dar, dincolo de analizarea acțiunilor controversate ale armatei americane, multă atenție a fost concentrată pe grupul care a pornit acest lucru în primul rând. Ce este WikiLeaks, mai exact? Cum au intrat în posesia înregistrării, ce speră să obțină și ce rol joacă în cadrul discuției globale în care s-au introdus singuri?

* Cum publică WikiLeaks?
BBC informează că, „Oricine poate trimite documente anonim către WikiLeaks, dar o echipă de voluntari de la presa mainstream și personalul WikiLeaks decide ce este publicat.” WikiLeaks afirmă că găzduiește peste un milion de documente. Directorul WikiLeaks Julian Assange a declarat că, „Folosim tehnici avansate criptografice și măsuri legale pentru a ne proteja sursele.” BBC informează ca WikiLeaks se bazează pe legile permisive privind web hosting-ul din Suedia și Islanda pentru a funcționa.

* WikiLeaks este jurnalism independent sau „sursă deschisă” de spionaj?
Noam Cohen și Brian Stelter scriau în New York Times că, „Odată cu înregistrarea atacului din Irak, organizațiile care oferă documente sensibile se îndreaptă către o formă apropiată de jurnalismul de investigații.” Totuși, șeful WikiLeaks, Assange, a declarat pentru New York Times că, „Este aproximativ ceea ce fac agențiile de informații – jurnalism de investigații high-tech. … Este timpul ca media să își actualizeze capacitățile conform acestor metode.” Cât despre mărimea grupului, „Astăzi există un nucleu de cinci voluntari full-time, potrivit lui Daniel Schmitt, purtător de cuvânt al site-ului, și între 800 și 1.000 de oameni la care grupul apelează pentru experiența în domenii precum criptare, programare și scrierea știrilor.”

* WikiLeaks – O combinație puternică
Nathan Hodge consideră căwebsite-ul dedicat scurgerilor de informații anonime a devenit un loc de întâlnire pentru modelul tradițional al reportajelor de investigații. ‘În termeni de eficiență jurnalistică, cred că am descoperit o mulțime cu o cantitate redusă de resurse,’ spunea Assange. Combinația dintre scurgerile de informații cu trimiterea de reporteri pe teren, a adăugat acesta, a fost o ‘combinație puternică.'”

* Viitorul jurnalismului
Jonathan Stray de la Foreign Policy explică de ce: „Nicio organizație tradițională de jurnalism nu a reușit să aducă această înregistrare către public, deoarece aceste casete sunt în mod normal strict secrete; Reuters a înaintat o cerere FOIA [Freedom of Information Act], dar nu a primit niciun răspuns.” Dar WikiLeaks nu este doar un depozit „pasiv” al acestor documente. „Aceștia cultivă și protejează anonimitatea surselor, verifică materialele primite, adaugă context și promovează informațiile importante. … Nu tipărește vreun ziar, ci în schimb stochează aceste articole online în Suedia, unde jurnaliștilor le este cerut prin lege să nu-și dezvăluie sursele. … Totuși, Wikileaks, nu și-a ascuns dorința de a promova un mesaj politic, promițându-le surselor că materialul oferit de acestea va fi utilizat pentru un ‘impact politic maxim.'”

* WikiLeaks poate contesta guverne pe care media mainstream nu le poate contesta
Nancy Scola observă faptul că, „Silința Wikileaks și dorința de a-și proteja sursele a provocat mânia anumitor guverne; s-a dezvăluit recent – pe WikiLeaks, natural – faptul că guvernul Australiei a inclus organizația pe o listă neagră a website-urilor și că se ia în considerare blocarea site-ului în această țară.

* Demonstrează faptul că ziarele sunt irelevante
Mike Masnick afirmă că, „nu există niciun dubiu asupra faptului că publicarea înregistrării este o știre senzațională. Și, totuși, ni se spune că dacă ziarele dau faliment, nu va mai rămâne nimeni să se ocupe de jurnalismul de investigații? Ce anume au făcut jurnaliștii tradiționali ca să obțină această poveste?

Personal, consider că WikiLeaks reprezintă o operațiune psihologică secretă (PSYOP) a CIA, dar asta este o altă chestiune, pe care nu pot s-o dovedesc.

Drumul către pierzanie – Un nou război pentru o nouă ordine mondială 8/10

*** Teatrul de război Afganistan-Pakistan

La câteva zile de la preluarea funcției de președinte, Barack Obama a autorizat un atac cu rachete în Pakistan, care a ucis mai mulți civili. Obama a continuat cu această strategie, la fel ca Bush, care în iulie 2008, a “autorizat C.I.A. și Joint Special Operations Command să facă incursiuni la sol în Pakistan.”[109] Acest lucru a stabilit tendința pentru strategia SUA în regiune, în special în ceea ce privește relația cu Afganistan și Pakistan.

La sfârșitul lunii martie a anului 2009, Barack Obama a anunțat planurile sale pentru o nouă strategie în Afganistan și Pakistan, care urma să fie o strategie combinată. Ca parte a acestei strategii, cunoscută ca strategia AfPak, “mai multe trupe americane, civili și bani vor fi necesari,” și “Obama a pledat pentru intensificarea concentrării SUA asupra Pakistanului.” Mai mult, Obama a anunțat la sfârșitul lui martie că, “va trimite 4.000 de militari americani, pe lângă cei 17.000 adiționali aprobați deja” în februarie, “pentru a lucra pe post de instructori și consilieri pe lângă armata afgană, alături de sute de civili și diplomați care să ajute la îmbunatățirea guvernarea și economia țării,” aducând numărul total al trupelor americane la 60.000.[110]

În 2009, a avut loc un eveniment major în cercurile militare, fiind una dintre puținele ocazii în ultimii 50 de ani când un general american în vreme de război era demis de la conducerea trupelor. În mai 2009, secretarul apărării Robert Gates l-a demis pe comandantul operațiunilor din Afganistan spunând că are nevoie de “gândire proaspătă” și “ochi proaspeți” în Afganistan. Gates “a recomandat ca președintele Obama să-l înlocuiască pe McKiernan cu un comandant veteran al Special Operations, gen. lt. Stanley A. McChrystal.” Așa cum informa Washington Post, McKiernan, generalul demis de Gates, “era considerat oarecum prudent și cu o gândire convențională.”[111] Cumva s-a întâmplat asta deoarece McKiernan nu considera strategia AfPak ca fiind o opțiune viabilă; că era un lucru “imprudent”? Citește în continuare

Viața mea alături de talibani

Mullah Abdul Salam Zaeef a fost ambasadorul taliban în Pakistan în 2001 și una dintre figurile cele mai cunoscute ale mișcării de după evenimentele 9/11. Acesta și-a publicat memoriile, în care oferă o mărturie oculară și ilustrează viața din Afganistan începând din anul 1979.
În punctul culminant al războiului, se aflau peste 100.000 de soldați sovietici în Afganistan. Milioane de civili părăsiseră țara și aproximativ un milion de mujahedini și-au pierdut viețile. Ultimii ani ai războiului au fost marcați de intensificarea brutalității luptelor.

Războiul era o chestiune de viață și moarte; deseori șansa era singurul lucru ce separa cele două. Am fost prins de nouă ori în ambuscadele rușilor în timp ce luptam și intram și ieșeam din Pakistan. De opt ori Allah m-a salvat de la moarte sigură, o singură dată fiind rănit.
În Khushab, un obuz m-a proiectat în aer dintr-un loc ce a fost răvășit de gloanțe o secundă mai târziu. Doi dintre prietenii mei au murit într-o explozie de mortier la Nelgham din care abia am scăpat; rușii minaseră câteva lăzi cu mortiere lăsate în urmă. Cu toate că stăteam la doar câțiva metri atunci când au explodat, am scăpat fără o zgârietură pe corp.
Atunci când m-am alăturat jihadului aveam doar 15 ani. Nu știam cum să trag cu un Kalașnikov sau să conduc oamenii. Nu știam nimic despre război. Dar linia frontului rusesc era un teren experimental dur și în cele din urmă am condus câteva grupuri de mujahedini la Abasabad, Mahalajat, Arghandab, Khushab și Sanzari.
De multe ori am fost înconjurați de trupele rusești, așa cum s-a întâmplat odată la Mahalajat. Rușii ne încercuiseră, tăindu-ne singura cale de retragere, fiind aflați pe un teren înalt în jurul nostru.
S-au apropiat de noi pe măsură ce ne-au bombardat din munți și din zona deșertului Sufi Saheb. Nu am găsit nicio ieșire și nici nu eram suficient de mulți pentru a sparge liniile rusești. Cu toate că și-au adus mai multe trupe de la Bana la Wokanu, tot am reușit să rezistăm pe poziții. Citește în continuare

Viitorul bazei SUA din Kîrghîzstan

Revolta din Kîrghîzstan a ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la viitorul Manas, baza aeriană SUA din această țară din Asia Centrală, aflată în apropiere de Afganistan. Rusia vede această bază ca fiind o problema iritantă, exprimându-și nemultumirea în numeroase rânduri. Pe de altă parte, închirierea bazei este valabilă până în luna iulie. Opoziția, care controlează acum o mare parte din Kîrghîzstan, s-a opus anterior bazei Manas. Dar, liderul opoziției, Roza Otunbayeva, a declarat că nu există planuri de revizuire a închirierii și guvernul său va invita diplomații americani pentru negocieri.
Statele Unite au construit baza, care a devenit operațională la câteva luni după 11 septembrie 2001, cu scopul de a fi un punct de tranzit pentru trupele SUA și NATO aflate în Afganistan.

Baza este vitală pentru operațiunile desfășurate de SUA în Afganistan. În 2008, la Manas au realimentat aproximativ 11.500 de avioane și au tranzitat aproximativ 170.000 de militari. În martie 2010, aproape 50.000 de soldați au trecut prin Manas în drum spre sau din Afganistan.

Baza are în jur de 1.000 de militari, majoritatea aparținând SUA, Spaniei și Franței. Aproximativ 600 din cei 750 de angajați civili sunt localnici. În 2008 baza a contribuit cu aproximativ 64 milioane $ la economia locală.
În decembrie 2006 a existat un imens scandal cu privire la faptul că un soldat american ar fi împușcat și ucis un civil kîrghîz, fără a fi judecat, plecând pur și simplu acasă (!).
Miza este extrem de mare, mai ales că în spatele revoltei se pare că se află Rusia, țară care dorește cu orice preț dispariția bazei americane. Rămâne de văzut însă cât de flexibil va fi noul guvern kîrghîz.

UPDATE: Conform Press TV, guvernul interimar condus de Roza Otunbayeva dorește închiderea bazei americane Manas din „motive de securitate.” [În pofida declarațiilor inițiale ale acesteia] Se pare că Rusia, care deține și ea o baza militară pe teritoriul kîrghîz la Kant, la doar 32 de kilometri de Manas, a reușit să fie mai convingătoare decât americanii, în cele din urmă.

CIA încearcă manipularea țărilor europene


Un raport al CIA care a ieșit recent la iveală pe WikiLeaks dezvăluie maniera în care guvernul american încearcă să determine cea mai bună modalitate de manipulare a opiniei publice din… Franța și Germania – pentru a se asigura că aceste țări vor continua să lupte în Afganistan. Raportul laudă faptul că cele două națiuni continuă să lupte în război în pofida opiniei publice, care se opune într-o proporție zdrobitoare acestui război, și menționează că acest lucru este posibil datorită lipsei de interes a cetățenilor statelor respective; „Apatia publică permite liderilor să ignore alegătorii,” enunță titlul unei secțiuni.

Tot în raport se menționează „eșecul guvernului olandez de a-și îndeplini angajamentele privind trimiterea de trupe în Afganistan” și este exprimată neliniștea referitoare la faptul că dacă „vara sângeroasă” estimată de mulți în Afganistan va avea loc, ceea ce s-a întâmplat cu Olanda se va răspândi și printre ceilalți aliați fisurând „sprijinul fragil european” pentru război. Această îngrijorare este subliniată și în secțiunea intitulată „De ce contarea pe apatie s-ar putea să nu fie suficientă.”

Raportul încearcă găsirea unei variante de back-up pentru „contarea pe apatie,” și caută metode prin care guvernul SUA să manipuleze opinia publică în țările europene. Se specifică faptul că simpatia francezilor pentru refugiații afgani înseamnă că exploatarea femeilor afgane ca mesageri pro-război ar putea fi eficientă, în timp ce în cazul germanilor, aceștia ar fi mai vulnerabili la o campanie axată pe frică (eșecul în Afganistan însemnând că teroriștii le vor veni de hac). Raportul evidențiază abilitatea unică a lui Barack Obama de a le vinde războiul populațiilor europene.

Se pare că guvernul american aplică (pentru a câta oară?) tactica smoke and mirrors. Dezvăluirea acestui raport se adaugă unui șir lung de alte documente secrete scurse către opinia publică prin intermediul WikiLeaks, nefiind de mirare faptul că Pentagonul a pus organizația pe lista „inamicilor care amenință securitatea națională.”

Scurtă istorie a Afganistanului

*** Placa turnantă a Antichității

Datorită amplasării sale, Afganistanul a fost centrul a numeroase culturi, făcându-l pe un istoric să-l numească „placa turnantă a antichității.” Printre cei care au ocupat la un moment dat regiunea s-au numărat persanii, conduși de Darius cel Mare (522-486 Î.Hr.); sau grecii, în vremea lui Alexandru cel Mare (356-323 Î.Hr.). Multe orașe din zilele noastre sunt construite pe fundația unor cetăți grecești. O civilizație budistă a înflorit la sfârșitul secolului I A.D., regii acesteia stăpânind în Bamiyan până la sfârșitul secolului X. O incursiune arabă în Kandahar în 699-700 a adus islamul, întărindu-i poziția, pe măsură ce turcii au obținut controlul asupra Iranului, Afganistanului și Indiei. Conducătorul mongol Ginghis Han a invadat regiunea afgană în secolul XIII. Pentru următoarele câteva sute de ani Afganistanul a fost intens disputat între imperii avându-și originea în India și Persia. În cele din urmă, în secolul XVIII, un grup de triburi Pashtun conduse de Durrani (alias Ahmad Shah Abdali) îi înfrânge pe moguli și pe persani consolidându-și vastul, dar instabilul imperiu.

*** Marele Joc

În cursul secolului al XIX-lea Afganistanul a fost prins în lupta anglo-rusă pentru controlul regiunii cunoscută ca „The Great Game.” Marea Britanie a încercat să aducă Afganistanul sub stăpânirea sa directă, dar a suferit o înfrângere răsunătoare în primul Război Anglo-Afgan (1839-42). Imperiul britanic a încercat din nou între 1878-1880; de această dată Afganistanul pierzându-și o mare parte din teritoriu și controlul asupra politicii externe în favoarea Marii Britanii. Pentru a păstra Rusia la distanță și pentru a-și proteja colonia Indiană, Marea Britanie a furnizat armament modern și o subvenție anuală conducătorilor Afganistanului. Unul dintre aceștia din urmă era Abdur Rahman Khan (1881-1901), cunoscut sub supranume precum ‘Iron Amir’ (Amir de Fier) sau ‘Unificatorul Afganistanului’. Amir a creat o armată puternică. În 1893 linia Durand a fixat frontiera cu India Britanică, dar zonele tribale au fost împărțite, lăsând jumătate în ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de Pakistan. La moartea sa în 1901 Abdur Rahman Khan a fost urmat la tron de către fiul său, Habibullah. Citește în continuare