• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.422 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

Pentru ce sunt banii?

Un mijloc pentru barter sau schimb. Pot fi sub orice formă – cozi de iepure, scoici, discuri metalice sau chiar bucăți de hârtie – atâta vreme cât oamenii cad de acord că sunt ‘bani‘.

Ce au devenit? Majoritatea banilor moderni nu sunt creați de către guverne ci de către bănci – în Marea Britanie, de exemplu, băncile comerciale crează 95% din bani țării. Fac acest lucru prin împrumuturi. Dacă un dolar este depus la bancă de către o persoană, banca are dreptul să împrumute acel dolar la zece indivizi, în contul acelui depozit de un dolar.

Tot mai mult, în ultimii ani, banii au devenit obiectul speculațiilor. Acest lucru se face prin parierea pe modificările ratelelor de schimb între diverse valute. Se întâmplă cu viteza luminii, prin intermediul internetului, și poate cauza instabilități majore pe piețele monetare internaționale. Un atac asupra unei monede – leul românesc sau lira sterlină, de exemplu – poate pune o țară în genunchi în câteva ore. Totuși, unele monede sunt mai sigure decât altele. Decizia unilaterală a Statelor Unite de a abandona etalonul aur în 1971 au făcut din dolar o monedă globală. Tranzacțiile importante au loc în dolari – alte țări, precum China sau India, își păstrează cea mai mare parte a bogăției naționale în dolari. Alte monede pot fi lăsate să se prăbușească, dar nimeni nu își permite să lase dolarul să cadă. Citește în continuare

Ar putea duce Marea Recesiune la o revoluție?

O societate capitalistă care favorizează îmbogățirea elitelor, asociată cu incapacitatea de a atenua sărăcia, a împins inegalitatea către punctul culminant. Ar putea să apară alternative la capitalismul neoliberal?
Revoluțiile sunt întreruperi extraordinare și neașteptate ale organizării sociale a statului, privind viața de zi cu zi. Conflicte volatile și explozive – sub forma unor valuri de protest ale societății civile – au înfruntat cu o regularitate persistentă inechitatea și opresiunea. Mișcările revoluționare au contestat periodic dominația statului și structurile puterii imperiale.
Revoluțiile trebuie să aibă o mișcare politică și un scop social riguros, cu lideri carismatici care să inspire majoritatea, spre a contesta injustiția și inegalitatea. O caracteristică necesară este dezvoltarea unei ideologii politice bine înrădăcinată în discursul mișcării, care dă legitimitate acțiunii colective, și care este indispensabilă pentru a forța grupurile dominante să realizeze concesii sociale – sau chiar pentru a răsturna aceste grupuri dominante.
Guvernanții insensibili la doleanțele populației riscă să fie răsturnați. De exemplu, viziunea și lupta pentru o Africă de Sud multi-rasială a fost principiul de bază care a pus capăt regimului de apartheid.
Mișcările revoluționare trebuie să recunoască durabilitatea și inerția copleșitoare a puterii statale. Ele au puține șanse să-și însușească puterea în fața unui regim injust, chiar dacă obiectivele lor au forță morală și sunt extrem de populare printre mase. Și totuși, istoria este plină de excepții de la această regulă, și se pare că în timp ce transformarea revoluționară este improbabilă, este întotdeauna o posibilitate.
După colapsul Uniunii Sovietice în 1991, care a așezat fundația pentru alegeri democratice și expansiunea piețelor (dpv economic) pretutindeni în lume, revoluția și protestul au părut să-și piardă din putere. Unii au afirmat că mișcările revoluționare nu vor mai contesta acest status quo.
Oamenii sunt precauți din fire și iau măsuri extraordinare doar atunci când au puține de pierdut și ceva de câștigat. Prezenta criză economică a împins mai mulți oameni spre sărăcie și disperare decât oricând altcândva de la începutul secolului 20, până în punctul în care sunt luate în considerare alternative la sistemul actual.
O nouă mișcare globală, opusă capitalismului contemporan și dedicată justiției sociale și drepturilor omului, a fost reînnoită. În ultimul deceniu am asistat la expansiunea revoltelor muncitorilor, a răscoalelor fermierilor și indigenilor, a protestelor ecologiștilor și a mișcărilor pro-democrație. Astăzi, pretutindeni în lume, fermieri, muncitori, indigeni și studenți au format mișcări care contestă puterea statală și normele globale ale neoliberalismului.
Sunt capabile aceste mișcări să realizeze o schimbare a acestui sistem capitalist, corupt și profund imoral?
Vom vedea…

Le maire de Bucarest, Sorin Oprescu, qui envisage d’être candidat à la présidence, s’apprête à dépenser 700 000 euros pour dorer une vingtaine d’horloges de la capitale.

Acesta este un citat din Le Monde, care dă un exemplu de cheltuire „golănească” (zicere de la Emil Boc) a banilor publici. Articolul din Le Monde sancționează autoritățile din România pe care le numește, voalat, incompetente („Les contraintes imposées par le FMI pour assainir les finances publiques ont été mal gérées par le gouvernement, qui a improvisé des solutions aux conséquences catastrophiques.”)
România este o țară în care corupția instituționalizată este regula. Cu toate acestea, există oameni care se duc la vot și aleg aceleași personaje compromise, corupte și -uneori- chiar cercetate pentru fraude. Pare un fel de onanie (pardon!).
Cine este de vină pentru această situație? O spune chiar Le Monde: „La politique incohérente du gouvernement de coalition entre les démocrates-libéraux(PDL) du président Traian Băsescu et les socialistes(PSD) a conduit à l’échec.
Ce să mai spun despre Sorin Oprescu? Orologiile sunt exact ceea ce îi lipseau Bucureștiului. Criza ne amenință însăși supraviețuirea, dar măcar vom ști cât este ceasul!

Link : Le Monde

UPDATE: Monsieur Oprescu a renunțat (ieri 18 august) la ideea cu orologiile. Ha, ha!

Guvernul ilegal

Premierul Emil Boc mai inventează un impozit. Așa numita „contribuție” sau „taxă de solidaritate”, aplicabilă bugetarilor care au salariul mai mare decât al președintelui Traian Băsescu. Recunosc nu am citit prea multe în presă sau pe internet, referitor la asta, dar din ce am văzut în cadrul emisiunilor de știri de la televiziune, nu am remarcat să se întrebe cineva despre legalitatea unei asemenea măsuri. Domnul Emil Boc este profesor de drept; cunoaște domnia sa faptul că nu poți impune un impozit pe salariu doar unei anumite categorii de oameni? Pentru că oricum i-ar spune, „contribuție, taxă, zeciuială, tribut de solidaritate” este un IMPOZIT pe salariu. Pentru a fi legală, „contribuția de solidaritate” trebuie să fie făcută cu acordul respectivilor contribuabili. Dacă nu, atunci este ilegală. De ce? Pentru că nu poți impozita venitul unui om doar pentru că lucrează la stat. Dacă vrei să impozitezi veniturile peste 8000 de lei, trebuie să le impozitezi la toată lumea, indiferent unde lucrează. Ca să înțeleagă și domnul Boc, asta este ca și cum ai propune să nu mai plătească impozit pe casă decât cei care au primit locuințe pe vremea lui Ceaușescu; iar cei care și le-au cumpărat singuri, fără ajutorul statului, după anul 1989, să fie scutiți. Sau, ca și cum ai hotărî să impozitezi cu 50% veniturile celor care s-au declarat homosexuali. Oricum ai da-o este DISCRIMINARE. Nu vreau să fiu înțeles greșit; nu îi apăr pe acei bugetari cu venituri mari și nici nu mă număr printre ei (aș fi vrut eu!). Pur și simplu sunt uimit de faptul că premierul României încearcă de o perioadă de vreme să calce în picioare toate legile acestui stat. Mai întâi cumulul salariului cu pensia (idee pe care nu a abandonat-o și încearcă din nou s-o pună în aplicare) și acum asta.
Dacă guvernul vrea într-adevăr să obțină mai multe venituri la buget din impozitele pe salarii e simplu de făcut: să modifice cota unică de 16%! În mod sigur se vor aduna mai mulți bani la buget, decât prin măsurile populiste propuse de domnul Boc. Îi fac și o propunere de grilă de impozitare: să rămână 16% până la suma de 4000 de lei; 18% între 4001-8000 de lei și 20% pentru salariile peste 8000 de lei. Și vă garantez eu domnule Boc, că va fi o măsură populară. Pentru că, după cum știți majoritatea populației are venituri sub 4000 de lei și va saluta impozitarea celor cu salarii mari, indiferent dacă lucrează la stat sau la privat.

România e terminată!

Ilie Şerbănescu s-a arătat extrem de îngrijorat de modul în care România va rambursa cele 20 de miliarde de euro către instituțiile financiare internaționale. „Scăderi de salarii, de pensii, creșteri de impozite. Asta e singura metodă prin care vom putea returna banii. E terminată România! Terminată!”, a spus Ilie Şerbănescu.
Şi nu este singurul care consideră asta. Totuși, doar timpul ne va arăta dacă are sau nu dreptate.
Dar, dacă are dreptate și România e terminată, atunci cine este de vină? Oare cei care au nășit acest împrumut?

Emil Boc m-a făcut la buzunare

Contribuția către asigurările sociale (pensie) s-a mărit de la 9,5%la 10,5%. Pe șest, fără mult tam-tam, să nu afle prostimea. Și domnul Boc (alias Băsescu) nu se oprește aici! Și contribuția către asigurările medicale urmează să crească, probabil tot cu 1%. Domnul Boc ne-a scos din buzunare dintr-un foc 2% din veniturile lunare. Atunci când ai o economie în criză, mărirea impozitelor este una dintre cele mai mari prostii pe care le poți face. De ce? Să detaliez puțin:banii pe care domnul Boc ni-i scoate din buzunare urmau să meargă către consum. Pentru că nu poți să renunți la plata facturilor de telefon, internet, cablu, întreținere, electricitate sau gaze, evident acei bani urmează să fie tăiați de la consum. Cum economia se află în criză, iar consumul este în scădere, diminuarea veniturilor populației va reduce și mai mult consumul, ducând economia într-o singură direcție: în jos.
Dar acest fapt poate să însemne alte două lucruri:
1. România se află pe buza prăpastiei iar sistemul asigurărilor sociale este pe cale să intre în colaps;
2. Guvernanții sunt incapabili să găsească și alte surse de creștere a veniturilor bugetare decât prin mărirea impozitelor
.
Sau ambele de mai sus. În funcție de cât va dura această criză vom afla și răspunsul. Conform șefului Federal Reserve, Ben Bernanke, criza financiară s-ar putea încheia către finalul acestui an. Oare știe el ceva? Posibil, având în vedere că Federal Reserve este una dintre instituțiile vinovate de declanșarea crizei.

Romania după Caiac

Hemoragia de infracțiuni violente, care ia amploare pe măsură ce înaintăm hotărât spre vârful recesiunii, nu are nicio legătură cu criza. Ea se manifestă ca o urmare directă a „spectacolului” organizat în Craiova, cu prilejul înmormântării lui Caiac. Atunci infractorii din toata țara au văzut că autoritățile statului sunt impotente și nu numai. Dacă mafia a putut să defileze fără probleme la Craiova, și nimeni nu a pățit ceva, atunci de ce infractorii să nu prindă curaj. Că oricum nu le face nimeni, nimic. Și chiar dacă îi arestează poliția oricum îi eliberează judecătorul!
Culegem ce am semănat. Într-o țară, în care autoritățile sunt mână în mână cu infractorii, nu trebuie să ne mire violența stradală. În curând, vom ajunge să fim jefuiți la bancomat, în propriile case sau chiar când mergem pe stradă. Jafurile armate nu numai că nu se vor opri, ci vor lua amploare.
Fiți pregătiți pentru ceea ce va veni!
P.S.: Și un sfat gratuit: dacă mergeți pe trotuar și observați că vă apropiați de o bancă sau o casă de schimb valutar, mai bine traversați și mergeți pe trotuarul de vis-a-vis. Nu se știe niciodată!

Despre criză, pe înțelesul tuturor

Am citit recent o povestioară -sau pseudo-fabulă, nu știu cum să-i spun- pe un blog. Era vorba despre un lustragiu care lucra pe lângă o clădire de birouri, având drept clienți (majoritatea) „businessmani„. Într-o zi, unul dintre acești clienți îl întreabă cum s-a pregătit pentru criză, la care lustragiul, mirat, îi răspunde că n-a auzit de criză. Clientul îi spune că e timpul să ia măsuri, să nu fie surprins de criză.
Și lustragiul ia măsuri: începe să folosească o cremă de proastă calitate, mai ieftină, reduce timpul acordat fiecărui client, ba chiar, nici nu mai face conversație cu aceștia. Evident, după un timp, numărul clienților se rărește. Lustragiul se gândește atunci: „bine că m-a avertizat domnul acela despre criză, că altfel mă prindea nepregătit„. Morala fiind că lustragiul și-a produs singur „criza„, intrând în panică.
Într-adevăr criza este amplificată de oamenii care, panicați, își retrag banii din diversele instituții financiare provocându-le colapsul (acelora care nu s-au prăbușit deja). Dar nu acesta este motivul apariției crizei. Deși nu sunt economist, cred că am identificat patru motive importante care au determinat această criză:
1. După cum spunea Karl Marx, societatea capitalistă îi va determina pe oameni să cumpere tot mai multe produse, majoritatea inutile, forțându-i să se împrumute la bănci. Așa s-a și întâmplat. Aceștia au luat credite, îndatorându-se peste măsură și intrând în incapacitate de plată, lăsând băncile fără lichidități;
2. Instituțiile financiare, gen bănci de investiții sau societăți financiare și de plasament au investit banii clienților în instrumente cu grad de risc ridicat (acțiuni, speculații imobiliare etc) și i-au pierdut;
3. Ingineriile financiare (a se citi jocuri de tip piramidal-cazul Madoff), care au lăsat găuri în buzunarele naivilor cetățenilor de rând, aceștia ajungând în imposibilitatea de a-și plăti creditele către bănci;
4. Dimensiunile instituțiilor afectate (Lehman Brothers, Merrill Lynch, AIG, Citigroup etc), care fiind foarte mari au tras după ele și pe ceilalți jucători de pe piețele financiare
.
Dar, ca să rezum, singura cauză a acestei crize este de fapt LĂCOMIA.
Cu riscul de a fi considerat comunist, voi spune că, poate, a sosit timpul să fie reformat capitalismul. Capitalismul este un sistem perimat. Societatea capitalistă este astfel construită astfel încât încurajează „concurența” între oameni pentru resurse. Evident cei care reușesc să se îmbogățească, ajung acolo datorită educației primite (eventual MBA-ul la Harvard) și geniului lor. Și nu datorită lipsei de scrupule, voracității și imoralității lor. Singura diferență dintre capitalism și junglă, este că, în capitalism, cel care se află în vârful piramidei trofice, nu este cel mai puternic din punct de vedere fizic, ci acela care este mai abil din punct de vedere mental; care nu cunoaște sentimente precum mila, modestia sau recunoștința și este dispus să facă orice pentru a-și atinge scopul (BOGĂȚIA).
Singurul mod în care omenirea ar putea scăpa de aceste „crize” ale capitalismului ar fi naționalizarea TUTUROR instituțiilor financiare. Sună comunist, nu? Nu chiar…
Atunci când au fost lovite de criză (după ce au pierdut banii fraierilor- a se citi contribuabili) marile companii financiare au cerut ajutorul statului, adică tot de naționalizare fiind vorba. Bineînțeles, după ce își revin, acestea își vor răscumpăra acțiunile și vor redeveni private, reîncepând jocul de-a „unde să mai plasăm banii proștilor; și să facem profit chiar cu riscul de a-i pierde pe toți„.
De ce să nu rămână aceste companii ale statului? Sigur, asta ar descuraja „concurența” pentru o viață de huzur și i-ar împiedica pe „specialiștii” financiari să-și demonstreze „geniul” făcând plasamente speculative.
Însă marea masă a oamenilor nu ar mai risca să-și piardă economiile sau chiar pensia. Acestea ar fi garantate de stat; statul deținând băncile, societățile financiare și de plasament sau de asigurări.

Prigoană ne aburește la TV

Aseară, la Realitatea tv, la emisiunea Andreei Crețulescu, Silviu Prigoană a încercat să elucideze lumii, cauza actualei recesiuni.
Dovada” prezentată a fost un filmuleț, în care un fost laureat al premiului Nobel pentru economie spunea că, dacă o țară intră în scădere demografică, criza economică pândește după colț. Sau cam așa ceva.
Dacă asta e explicația actualei crize (prea mulți pensionari vs. prea puțini salariați, idee pe care Prigoană o tot flutură la tv de când a ajuns la guvernare), atunci de ce a început ea în SUA? Că acolo nu a scăzut populația. Ba chiar deloc! (248 milioane în 1990–305 milioane acum).
Adevărul este că nici măcar marii „analiști” economici pe care-i tot vedem la TV nu nu dau o explicație pertinentă la această întrebare. Motivele recesiunii sunt aceleași de la începutul capitalismului: niște băieți deștepți care fură ff mulți bani (vezi jocurile piramidale din SUA). Asta nu este prima și nici nu va fi ultima „criză” a capitalismului.
Așa că nu încercați domnule Prigoană să ne explicați de ce a apărut criza. Mai bine încercați să găsiți soluții pentru combaterea ei. Și dacă tot vorbiți despre solidaritate, atunci în spiritul solidarității fată de oamenii rămași fără locuri de muncă, de ce nu donați Lamborghini-ul fiului dvs șomerilor? Ar putea hrăni 60 de persoane timp de un an de zile!