Uriașul cu picioare de lut

Acest articol a fost scris de către un american care trăiește acum în Europa. Așa că, nu este opinia unui neavizat. Prea mulți români care trăiesc în America prezintă situația doar din punctul de vedere al faimoaselor de acum Tea Parties. Și nu fac decât să îngurgiteze, fără a mesteca, varianta capitalismului de succes american, spunându-ne că, doar cei care nu muncesc sunt săraci. Poate că, America a ajuns în această situație și datorită numărului miliardarilor de acolo (403 în America și doar 179 în Europa – fără Rusia și Turcia – date valabile pentru anul 2010). Poate că și asta ar trebui să dea de gândit.

Fiind un american expatriat, care trăiește în Uniunea Europeană, am început să văd America dintr-o perspectivă diferită.
Uniunea Europeană are o economie mai mare și mulți locuitori decât America. Cu toate că cheltuiește mai puțin – aproximativ 9% din PIB pe serviciile medicale, în timp ce Statele Unite cheltuiesc aproximativ 15% din PIB – Uniunea Europeană reușește să-și asigure medical aproape întreaga sa populație.
În Statele Unite există 59 de milioane de oameni neasigurați medical; 132 de milioane fără asigurare dentală; 60 de milioane fără concediu medical plătit; 40 de milioane trăind cu bonuri de masă (nu în înțelesul celor folosite în România, ci niște bonuri valorice pentru săraci – food stamp). Toată lumea din Uniunea Europeană are, de la naștere până la moarte, acces la serviciile medicale universale, prin lege. Legile prevăd, de asemenea, concediu medical plătit, concediu de odihnă anual plătit și concediu de maternitate plătit. Atunci când realizezi toate acestea, devine ușor de înțeles de ce mulți europeni cred că America a înnebunit.

Der Spiegel a avut o serie interesantă de articole, printre care și „A Superpower in Decline,” care încearcă să explice publicului german fenomenul ciudat de ascensiune a așa-numitelor Tea Party, fără ambiguitatea prezentă în media mainstream din SUA. Despre Tea Parties:

Pline de ură: „Tea Party, acel grup de alegători albi, mai în vârstă, care afirmă că își doresc țara înapoi, este furios. Glenn Beck de la Fox News, un alcoolic în recuperare, care îl asemuiește pe Obama cu Hitler, este furios. Beck nu știe exact ce vrea să fie – poate un politician, poate președinte, poate un predicator – și nu știe ce vrea să facă, de asemenea, sau cel puțin nu a venit cu nici un plan sau o idee precise. Dar este plin de ură.”

Articolele continuă, cu aprecierea obiectivă că rata adevărată a șomajului din America nu este de 10%, ci mai apropiată de 20%, atunci când se ia în calcul numărul persoanelor care s-au oprit de la a mai căuta de lucru.

Unii sociologi consideră că asigurarea că fascismul sau criminalitatea ridicată nu vor mai prinde niciodată rădăcini în Europa, necesită o investiție a contribuabililor într-un sistem social puternic. Putem învăța de la Europa. Nu este mai bine să investești într-un sistem de securitate socială decât într-un sistem judiciar penal uriaș? (În America mai mult de două milioane de oameni se găsesc la închisoare.)

Ajutoare de șomaj care nu se termină niciodată

Spre deosebire de America, în Germania ajutoarele de șomaj nu se termină niciodată. Nu numai asta, dar, ca parte a sistemului lor de securitate socială, toți șomerii continuă să beneficieze de asigurare medicală, la fel ca și familiile acestora.

În sistemul ajutoarelor de șomaj din Germania, atunci când „ajutorul de șomaj 1” se termină, urmează „ajutorul de șomaj 2” (Arbeitslosengeld II), cunoscut popular sub numele de HartzIV. Acesta din urmă, nu este întrerupt niciodată. Șomerii continuă să beneficieze de contribuții pentru pensie. Primesc și alte tipuri de asigurare acoperite de către stat. Cum vă puteți imagina, numărul estimat de două milioane de americani, care nu au avut vreo primă de acest Crăciun, ar fi o chestiune de groază pentru europeni, pe lângă faptul că guvernul SUA nu furnizează niciun fel de asigurare medicală șomerilor americani. Europenii obișnuiți privesc asta cu neîncredere și dezgust.

Într-un alt articol, Spiegel se îndepărtează de statistici și povestește despre Pam Brown, care personifică ceea ce va fi de acum cunoscut drept noul sărac american (nouveau american poor). Pam Brown a fost asistent executiv pe Wall Street, iar declinul șocant al acesteia a devenit parte a poveștii americane:

Societatea americană se destramă. Milioane de oameni și-au pierdut slujbele și au alunecat în sărăcie. Printre aceștia, pentru prima oară, se găsesc multe familii din clasa de mijloc. Iat-o pe Pam Brown din New York, a cărei viață s-a schimbat peste noapte. Criza a prins-o nepregătită. ‘A fost îngrozitor,’ își aduce aminte Pam Brown. ‘Peste noapte m-am trezit de partea greșită a gardului. Nu mi-am imaginat niciodată că așa ceva mi s-ar putea întâmpla. Am devenit foarte deprimată.’ Brown stă într-un restaurant ieftin de pe West 14th Street în Manhattan, amestecându-și cafeaua de $1,35. Asta este tot ceea ce comandă, este prea târziu pentru mic dejun și prea devreme pentru prânz. Totodată, trebuie să-și economisească banii. Până la începutul anului 2009, Brown era asistent executiv pe Wall Street, câștigând mai mult de $80.000 pe an, trăind într-o casă cu șase dormitoare, cu cei trei fii ai săi. Astăzi, este șomeră pe termen lung și trebuie să se descurce într-o garsonieră micuță din Bronx.”

Este important de remarcat faptul că nicio țară din Uniunea Europeană nu utilizează bonurile de masă pentru a-și umili cetățenii dezavantajați, la coada de la casieria băcăniei. Chiar mai rău, este faptul că nici măcar alocația în bonuri de masă, nu furnizează suficientă mâncare pentru familiile fără serviciu din America. Așa că, destul de des, se întâmplă ca media europeană să informeze că unele dintre aceste familii mănâncă din tomberoanele de gunoi.

Pentru Pam Brown, iarna trecută a fost cea mai rea. Într-o zi a rămas fără mâncare și a trebuit să caute prin tomberoane. A căzut într-o depresie cumplită. […] Pentru mulți, ca Brown, căderea este o odisee kafkiană, o umilință greu de înțeles. Ajutorul nu se întrezărește: guvernul și societatea lor i-au abandonat.”

Pam Brown și copiii săi au fost lăsați, într-un mod tulburător și greu de priceput, să cadă până jos de tot. Cea mai bogată țară din lume devine imorală atunci când cineva precum Pam Brown și copiii acesteia trebuie să caute prin gunoi pentru a mânca, abandonați cu o indiferență crudă de către guvernul american. Oamenii, precum Pam Brown, s-au trezit deposedați de bunurile lor datorită acțiunilor banditești ale elitei baronilor acțiunilor de pe Wall Street.

Foamete în țara lui Big Mac

Un titlu șocant al unui ziar elvețian (Berner Zeitung) se intitulează “Hunger im Land des Big Mac.” Deși articolul este în limba germană, fotografiile fac cât o mie de cuvinte și nu au nevoie de traducere. Având în vedere faptul că Elveția a eliminat practic foametea, cum credem noi, ca americani, că vor privi aceștia aceste imagini, la care aparent populația Americii este insensibilă?

Poate că, singura cale de a ne aminti cum arată cu adevărat America, este să ne vedem prin ochii altora.

Anunțuri

Războiul Rece și propaganda modernă

Majoritatea imaginilor propagandistice din timpul războiului rece arată demodate acum, dar ideea prezentării unui mesaj în stilul războiului rece ar putea fi mai relevantă ca niciodată, în cadrul propagandei moderne.
Cu puțină ură aici și puțină frică dincoace, pozițiile mass-media au rolul de a influența opinia publică într-o anumită direcție. Abordarea unui ton patriotic este extrem de utilă, pentru că, astfel, adversarii unor politici devin automat „trădători” de țară.
Dar ce pot avea în comun războiul rece și propaganda modernă? Cele două sunt conectate una cu cealaltă. Cea ce vedem astăzi este o continuare a propagandei din timpul războiului rece, dar în alte condiții.

Pe de o parte, avem Statele Unite, care sunt mereu implicate, într-o formă sau alta, într-un război de agresiune. Rareori trece un an întreg fără ca acest stat să invadeze o țară străină. Iar mass-media este mereu acolo, potrivindu-și pașii cu ritmul americanilor. Ceea ce era numit complexul militaro-industrial american, a devenit un complex militaro-industrial-media. Cea mai mare parte a mass-media este controlată ideologic, preluând doar ceea ce spune guvernul. Mass-media americană afirmă că Iranul deține un program de fabricare a armelor nucleare, deși dovezile concrete în acest sens sunt extrem de subțiri. Desigur, acest lucru poate fi adevărat, dar asta este o cu totul altă problemă. Ceea ce se afirmă la Washington, are ecou în media mainstream. Iar, în acest timp, lista antagoniștilor Americii se mărește.

Atunci când există o presă care nu face altceva decât să apere statul, apărând imperiul și încercând să-i justifice acțiunile, orice țară care stă în cale va fi văzută ca un adversar sau un inamic. Rezultatul este că, în media americană, multe țări sunt cel puțin suspecte, dacă nu cumva țări-inamice.
Având scopul unei a patra puteri, independentă, un câine de pază a celorlalte puteri, media americană a devenit în schimb un fel de minister al propagandei pentru guvern. Securitatea națională, complexul militaro-industrial sau structurile corporatiste nu vor fi niciodată criticate pe posturi tv precum CNN sau Fox News.
Aceste lucruri sunt, acum, subliniate tot mai mult de către internet, care a devenit un mijloc alternativ și, uneori, mai relevant de informații. Astfel, controlul asupra internetului a devenit o preocupare intensă a guvernului american și nu numai. În cadrul acestui efort, a apărut și inițiativa Wikileaks, pentru a evidenția faptul că internetul fără control este un lucru periculos. Un întreg arsenal de dezinformare a fost pus în funcțiune și nu este vorba doar despre guvern, ci și de așa-numitele think-tank-uri. Acestea inventează tot felul de povești, făcând astfel ca adevărul să devină tot mai dificil de deosebit de minciună.
Statele Unite este un stat condus de către o oligarhie, iar acest lucru explică de ce mass-media se află sub tutela câtorva corporații și de ce aceasta se situează mai mereu de partea guvernului.

Pe de altă parte, avem propaganda celorlalți. Iar când spun „celorlalți,” mă refer la adversarii ideologici ai Americii, cel puțin la nivel declarativ. Este vorba despre China comunistă și Rusia sau „statul mafiot.” Aici, avem o propaganda pură, mass-media fiind eminamente controlată de către stat, cu mici excepții în cazul Rusiei. Dacă în America mai există câte o voce, care mai critică mai mult sau mai puțin acțiunile guvernului, în cazul acestor țări există o silenzio stampa pe acest subiect. Guvernul are întotdeauna dreptate, iar acțiunile acestuia sunt unele juste. Desigur, nimeni cu crede ceea ce susține media rusă sau chineză, dar, uneori, anumite chestiuni sunt reflectate aproape corect; mai ales în ceea ce privește relațiile acestor țări cu Occidentul.

În acest context, omul de rând a căutat surse alternative de informare. Internetul a devenit o astfel de sursă, dar – din păcate – acesta este dominat recent de dezinformare. Orice sursă de informații trebuie analizată atent, pentru a depista dacă nu cumva este de fapt una dintre componentele rețelei de propagandă americană sau a „celorlalți.” Un astfel de portal este și cel numit Wikileaks, care, deși la prima vedere este unul anti-sistem, constituie vârful de lance al propagandei americane. Wikileaks se deconspiră însă în momentul în care nu „găsește” niciodată vreun document compromițător la adresa Israelului. Bizar, Israelul este țara care nu face niciodată nimic revoltător. Nici măcar chestii precum fabricarea vreunui virus pe nume Stuxnet, pe care să-l strecoare în rețelele de calculatoare ale instalațiilor nucleare ale Iranului.

Ceea ce ne rămâne de făcut este să urmăm îndemnul „Trust no one.” 😉

Statele Unite intensifică operațiunile clandestine împotriva Venezuelei

Milioane de dolari sunt direcționate către grupările de opoziție din Venezuela prin intermediul USAID, în timp ce Pentagonul a înființat un nou program PSYOP îndreptat către Venezuela, inclusiv un program de televiziune în spaniolă de cinci zile pe săptămână pentru Venezuela în 2011.

Raportul anual pe 2010 al Office of Transition Initiatives (OTI), o divizie a US Agency for International Development (USAID), referitor la operațiunile acesteia în Venezuela, evidențiază faptul că cel puțin $9,29 milioane au fost investite în acest an în eforturi de a „sprijini obiectivele de politică externă ale SUA… și de a promova democrația” în această țară sud-americană. Această sumă reprezintă o creștere de aproximativ $2 milioane față de anul trecut ($7,45 milioane), bani distribuiți prin această organizație pentru finanțarea activităților politice anti-Chávez din Venezuela.

OTI este un departament al USAID dedicat “sprijinirii obiectivelor de politică externă ale SUA prin ajutorarea partenerilor locali să promoveze democrația, cu prioritate în țările aflate în criză.”
Deși în mod tradițional OTI este utilizată ca o strategie „pe termen-scurt” pentru a filtra milioanele de dolari în fonduri lichide, destinate grupărilor politice și activităților care promovează interesele SUA în națiuni importante din punct de vedere strategic, cazul Venezuelei a fost diferit. OTI și-a deschis biroul în anul 2002 [vezi imagine], imediat după tentativa de lovitură de stat împotriva lui Hugo Chavez – susținută de Washington – acesta rămânând deschis de atunci. Biroul OTI din Venezuela este cel care este deschis de cel mai mult timp de către USAID, în istoria acestei agenții.

* Operațiunile clandestine ale OTI

Într-un document confidențial datat 22 ianuarie 2002, Russell Porter, șeful OTI, a dezvăluit cum și de ce și-a deschis USAID biroul în Venezuela. “OTI i-a fost cerut să-și reconsidere programul din Venezuela de către Biroul Departamentului de Stat pentru Afaceri Andine pe 4 ianuarie… OTI a fost întrebată dacă poate oferi programe și asistență pentru întărirea elementelor democratice, care se află sub o puternică presiune din partea guvernului Chavez.” Citește în continuare

Este România condusă de către psihopați?

Răspunsul este unul fără echivoc: DA. Cine sunt aceștia? Îi vedem aproape zilnic în mass-media. Sunt aceiași indivizi care din patru în patru ani vin și vă cer voturile. Aceiași oameni care vă mint în față, recunosc uneori că au mințit și totuși continuă să ocupe aceleași funcții, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Simptomele psihopatiei includ lipsa conștiinței sau sentimentului de vinovăție, lipsa empatiei, egoismul, minciunile patologice, încălcarea repetată a normelor sociale, lipsa de respect pentru lege, emoțiile superficiale și un trecut dominat de înșelarea celor din jur. Majoritatea acestor simptome sunt manifestate de către toți politicienii din România.
Desigur, nu toți dintre aceștia sunt psihopați clinici, unii sunt doar niște indivizi fără caracter, aflați în urmărirea propriei îmbogățiri și atât. Psihopații clinici sunt dificil de identificat în absența unui test psihiatric. Există un test care se numește „Calcularea coeficientului de deteriorare intelectuală.” Acesta ar trebui să devină obligatoriu pentru cei care ocupă funcții publice. Testul constă în verificarea aptitudinilor verbale și aptitudinilor de performanță, prin care un viitor psihopat este detectat încă din perioada adolescenței.
Procedeul de calcul este următorul:

1. Se totalizează notele standard ale subtestelor care, „țin cu vârsta”; – Informație, Vocabular, Completare imagini și Asamblare (reprezentând grupa A).

2. Se totalizează notele standard ale subtestelor care „nu ţin cu vârsta”; – Raționament aritmetic, Memorie, cifre, Cuburi, Cod (reprezentând grupa B).

3. După formula \frac{A-B}{A} se calculează coeficientul de deteriorare psihometrică. Citește în continuare

Psihopații printre noi

ATENȚIE! ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ATAC LA PERSOANĂ. DACĂ NU SUNTEȚI DE ACORD CU ASTFEL DE MÂRȘĂVII, NU CONTINUAȚI MAI DEPARTE.
Nu îmi stă în fire să lansez atacuri la persoană, dar rar îmi este dat să găsesc un psihopat clinic în toată splendoarea sa. Și încă unul care nu se ascunde deloc în spatele unei măști, încercând să pară sănătos. Acest lucru este surprinzător, având în vedere că teama de a fi descoperit este cea mai mare temere a unui psihopat, Dar, cum trăim în România, poate că psihopatii au renunțat la mască, văzând că totul este posibil. Poate că aceste „calități” psihopatice, precum lipsa conștiinței, sunt considerate de către români drept lucruri bune, drept o cale neonorabilă, dar practică și eficientă, de a avansa în societate. Sigur, individul disimulează boala sub pretextul stimulării „capitalismului sălbatic.” Doar nu credeați că va spune direct: „Da, sunt un psihopat,” nu-i așa? Are și un blog, numit ironic „Capitalism pe pâine.” Acolo este susținut în delirul său de către o serie de scelerați, probabil psihopați sau pur și simplu niște tâmpiți, așa cum, din păcate, întâlnim foarte des în România. Numitului Mihai Giurgea îi recomand un consult psihiatric. Asta în cazul în care vorbele sale sunt sincere, pentru că înșiruirea unor cuvinte grele pe hârtie, care să prezinte simptomele unei psihopatii, caracterizată de lipsa oricărei empatii și compasiuni față de ființele umane, nu este un lucru imposibil de făcut; fără să fii un psihopat clinic, ci manifestându-ți doar trăirile personale cinice. Problema apare atunci când respectiva persoană pune în practică aceste vorbe în viața reală. Numai atunci putem vorbi despre un psihopat veritabil.

Iată câteva citate aleatorii din cadrul articolelor și – mai important – al comentariilor acestuia pe blogul Capitalism pe pâine: „Rolul lor (al maselor n.a.) e să fie călcați în picioare. […] Dacă această criză se va prelungi, iar violențele de stradă vor continua și chiar se vor accentua, cu siguranță se va declara starea de urgență și Constituția va fi suspendată. Pur și simplu nu există altă soluție de a pune capăt haosului. Deci dispariția democrației și apariția unui regim de dreapta autoritar este chiar foarte probabilă.[…] Banii sunt mai importanți decât oamenii. […] Proprietatea trebuie să redevină mai importantă decât omul. Iar asta trebuie declarat clar în Constituție. Dacă cineva iți încalcă proprietatea, trebuie să ai dreptul să îl omori pe loc, ca și când te-ar fi atacat pe tine.”

Edificator, nu-i așa? Și omul își dorește sincer o dictatură de dreapta în România. Ca și cum așa ceva ar fi posibil. Desigur, avem acum o dictatură de catifea, dar de aici până la o dictatură de facto este cale lungă. Atâta vreme cât părintii noștri, cei care au ieșit pe străzi în 1989, vor mai fi în putere (în cazul alor mei încă vreo zece ani), aceștia nu vor sta și vor privi de pe margine la instalarea unei noi dictaturi sângeroase. Vor ieși în stradă și eventual vor muri în numele libertății. Până și chiriașul de la Cotroceni știe asta, și tocmai din acest motiv nu încearcă să meargă mai departe. Pentru că știe că o dictatură fățișă va sfârși înecată în sânge, ca multe alte dictaturi ale secolului trecut. Masele dețin puterea pentru scurt timp, dar în această perioadă otrepele psihopate sfârșesc precum niște câini turbați.
Cât despre „banii sunt mai importanți decât oamenii,” omul se referă la faptul că nu ar plăti vreun șfanț în cazul în care cineva i-ar răpi copiii sau soția. Comportament tipic al unui individ psihopat, care nu pune preț pe nimic decât pe persoana sa și pe bunăstarea personală.
Dar, repet, totul este valabil atâta vreme cât afirmațiile sale sunt adevărate și nu constituie un fel de pamflet.

Blogul individului: http://capitalismpepaine.wordpress.com/

* Disclaimer: Citatele sunt preluate de pe blogul capitalismpepaine.wordpress.com, care nu conține nicio referire la eventuale restricții privind utilizarea conținutului blogului de către terți. Dacă autorul se simte lezat în vreun fel de aceste preluări, este rugat să își exprime această nemulțumire printr-un comentariu pe acest blog sau prin e-mail și materialele vor fi îndepărtate.

Coduri de bare

Psihopații care ne conduc 3/3

De ce se tem psihopații că vor pierde controlul? Deoarece sunt amenințați de răspândirea informațiilor. Cea mai mare temere a unui psihopat este aceea de a fi descoperit.

Psihopații trec prin viață știind că sunt complet diferiți de ceilalți oameni. Undeva, adânc în subconștientul lor, aceștia știu că le lipsește ceva. Învață foarte repede să-și ascundă lipsa de empatie, în timp ce studiază cu atenție emoțiile celorlalți, astfel încât să poată imita normalitatea, în vreme ce-i manipulează pe normali cu sânge rece.

Astăzi, datorită noilor tehnologii informaționale, ne aflăm foarte aproape de demascarea psihopaților și de construirea unei noi societăți, de și pentru ființele umane sănătoase, o civilizație fără război, bazată pe adevăr și în care oamenii sănătoși să ajungă la putere. Deținem deja cunoștințele necesare pentru diagnosticarea personalității psihopatice. Deținem cunoștințele necesare pentru a demonta instituțiile în care psihopații prosperă – guvernul, parlamentul, marile corporații, armata, agențiile de informații și societățile secrete. Mai este nevoie doar răspândirea acestor cunoștințe și de stabilirea unei metode de a-i împiedica să ajungă la putere, cât mai repede posibil.

Până când informațiile despre ființele umane patologice nu ajung în atenția publicului larg, nu există vreo cale de a schimba această stare de fapt. Dacă doar jumătate dintre oamenii care se agită pentru adevăr și pentru oprirea războaielor sau pentru salvarea Pământului și-ar concentra eforturile în această direcție, expunându-i pe psihopați, am putea ajunge undeva.

Oare tocmai toleranța societății în privința comportamentului psihopatic este punctul slab al acesteia? Neîncrederea noastră în faptul că o persoană poate părea un lider inteligent și totuși să acționeze pentru interesele sale, lipsită de orice conștiință? Sau este vorba despre ignoranță?

Dacă publicul larg nu este conștient de existența unei categorii de oameni pe care-i percepem uneori drept oameni normali, care arată ca noi, muncesc cu noi, sunt prezenți în fiecare rasă, dar cărora le lipsește conștiința, cum poate publicul larg să le blocheze accesul către vârfurile ierarhiilor? Ignoranța generală în privința psihopatologiei ar putea aduce căderea civilizației. Stăm ca oile la tăiere, în timp ce elitele politico-corporatiste trimit armate formate din fiii și fiicele oamenilor sănătoși împotriva unor inamici fabricați, ca o metodă de a genera profituri uriașe, asmuțindu-ne unul împotriva celuilalt pentru hegemonia patologică.

Tocmai faptul că psihopații domină ierarhiile politice explică absența vreunui efect al demonstrațiilor pacifiste asupra deciziilor politice. Poate că este tipul să alegem altceva, în locul unor ierarhii distante, ca formă de guvernare.

Problema este că nu mai există lideri inspirați, iar în cadrul structurilor ierarhice nu pot fi găsiți astfel de oameni. Presupunerea că alegând un bărbat sau o femeie într-o funcție de conducere, acesta va vedea lumina și va deveni rațional/ă, schimbându-se și evoluând, pentru a lua decizii pline de compasiune, este o prostie, un vis copilăros. Continuând să visăm nu facem altceva decât să le facem jocul psihopaților.

Numai atunci când 75% din omenirea cu o conștiință sănătoasă va ajunge să înțeleagă că avem un prădător natural, un grup de oameni care trăiesc printre noi, care ne consideră victime sigure cu care să se hrănească pentru a-și atinge țelurile lor inumane, numai atunci vom întreprinde acțiunile necesare pentru a ne apăra umanitatea. Devianții psihologici trebuie îndepărtați din pozițiile de putere. Oamenii trebuie avertizați de faptul că există astfel de indivizi și trebuie învățați să-i depisteze și să le afle metodele de manipulare. Partea cea mai dificilă este că și noi trebuie să rezistăm tendințelor de a fi buni și miloși, tocmai pentru a nu deveni prada psihopaților.

Problema reală este că informațiile despre conducerea psihopatică au fost ascunse lumii. Oamenii nu au cunoștințele adecvate, nuanțate, pentru a face o schimbare de jos în sus. De cele mai multe ori în istorie, vechiul conducător psihopat a fost înlocuit cu altul nou, la fel de bolnav ca predecesorul său.

Sunt doar două lucruri care pot supune un psihopat:

1. Un psihopat mai mare.
2. Refuzul absolut, non-violent de a accepta controlul psihopatului, indiferent de consecințe.

Să alegem a doua cale! Dacă indivizii vor refuza pur și simplu să îndeplinească cerințele psihopaților, dacă oamenii nu-și vor mai plăti taxele, dacă soldații vor refuza să lupte, dacă angajații guvernamentali, sclavii corporatiști și gardienii închisorilor vor refuza să meargă la serviciu, dacă medicii vor refuza să-i trateze pe membrii elitei psihopatice și pe familiile acestora, întregul sistem s-ar opri.

Adevărata schimbare se întâmplă atunci când o persoană devine conștientă de prezența psihopatiei, cu toate detaliile sale insensibile. Având aceste cunoștințe, lumea va părea un loc complet diferit, în care acea persoană va trebui să acționeze total diferit de cum o făcuse până atunci. Distingerea diferențelor dintre calitățile umane și cele psihopatice începe cu responsabilitatea noastră a tuturor, în jurul căreia putem crea o societate nouă și durabilă.
Partea I
Partea a II-a
Citește în continuare

Psihopații care ne conduc 2/3

Cum pot fi deosebiți psihopații de oamenii sănătoși? Care este portretul unui psihopat veritabil?

O astfel de întrebare periculoasă nu a primit niciodată răspunsul adecvat. Motivul este acela că, de obicei, există o confuzie între sănătos și normal. Diversitatea psihologiei umane face ca noțiunea de normal să fie una iluzorie. Nu există noțiunea de normal, deoarece oamenii sănătoși continuă să evolueze dincolo de orice standarde de normalizare. Acțiunea de a căuta în cadrul ierarhiilor persoane care deviază de la normal nu este diferită de vânătoarea de vrăjitoare sau de Inchiziție. Nu cu mult timp în urmă, biserica și statul obțineau venituri importante și proprietăți prin intermediul vânătorii de vrăjitoare și a Inchiziției. Acest lucru a continuat mai mult de 250 de ani. Zeci de generații europene au privit pogromul ca fiind o componentă normală a vieții lor. Testarea normalității nu poate avea un rezultat concludent. Nu există noțiunea de normal. Dar există noțiunea de conștiință.

Există foarte puține dovezi empirice care să susțină ideea că psihopatia veritabilă este rezultatul unei copilării abuzate și mult mai puține dovezi empirice care să susțină faptul că ar fi genetică. Totuși, unele studii recente au concluzionat că psihopații au mari dificultăți în procesarea materialului afectiv (emoțional) verbal și non-verbal, au tendința de a confunda semnificația emoțională a evenimentelor, și cel mai important, aceste probleme apar la explorarea creierului! O legătură lipsă între inima emotivă și creierul rațional este detectabilă.

Psihopații sunt incapabili de emoții adânci autentice. Psihologul canadian Robert Hare – care și-a petrecut cariera studiind psihopatia – a efectuat explorări asupra creierelor psihopaților, în timp ce le arăta două seturi de cuvinte, unul cu cuvinte neutre, fără asocieri emoționale, și unul cu cuvinte cu încărcare emoțională. În timp ce la grupul de control, format din persoane sănătoase, se activau diferite zone ale creierului, la psihopați ambele seturi erau procesate în aceeași zonă a creierului, respectiv zona care se ocupă cu procesarea limbajului. Aceștia nu aveau o reacție emoțională, decât atunci când ajungeau la concluzia rațională că ar trebui să aibă una și declanșau un răspuns emoțional doar de fațadă.

Cel mai simplu, clar și adevărat portret al psihopatului este cel oferit de trei lucrări asupra subiectului: Without Conscience („Fără conștiință„) de Robert Hare, The Mask of Sanity („Masca sănătății„) de Hervey Cleckley și Snakes in Suits („Șerpi în costume„) de Robert Hare și Paul Babiak. Un psihopat este exact așa: fără conștiință. Cel mai important lucru de reținut este acela că lipsa conștiinței este ascunsă vederii în spatele unei măști a normalității, care este deseori atât de convingătoare, încât până și experții sunt păcăliți. Rezultatul este ca psihopații devin „șerpi în costume,” care controlează lumea noastră.

Psihopații nu simt lucruri precum remușcarea sau empatia față de ceilalți. Pot fi extrem de fermecători și sunt specialiști în utilizarea cuvintelor pentru a-și hipnotiza și atrage prada. Sunt iresponsabili. Nimic nu este din vina lor; altcineva sau lumea este întotdeauna de vină pentru problemele sau pentru greșelile lor. Martha Stout, în cartea sa „The Sociopath Next Door” („Sociopatul de alături„), identifică ceea ce numește trucul compătimirii. Psihopații folosesc compătimirea pentru a manipula. Aceștia te conving să le mai acorzi o șansă și să nu spui nimănui despre ce au făcut. Așadar, o altă trăsătură – și una foarte importantă – este abilitatea acestora de a controla fluxul informației.

Psihopații par să nu aibă concepția asupra trecutului și viitorului, trăind în întregime pentru dorințele și nevoile lor imediate. Datorită calității aride a vieții lor interioare, aceștia caută deseori noi senzații, orice de la sentimentul de putere rezultat din manipularea celorlalți, până la angajarea în activități ilegale doar pentru fluxul de adrenalină.

O altă trăsătură a psihopaților este aceea a cunoașterii psihologiei oamenilor sănătoși. Ne-au studiat. Ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Sunt experți în a ști cum să ne manipuleze, cum să ne stârnească exact acea emoție pe care o doresc, utilizându-ne emoțiile împotriva noastră. Dar, pe lângă asta, se pare că au un fel de putere hipnotică asupra noastră. Atunci când suntem prinși în pânza psihopaților, abilitatea noastră de a gândi coerent se deteriorează, se murdărește. Numai ulterior, atunci când nu ne mai aflăm în prezența acestora, ne revine claritatea gândurilor și ne găsim întrebându-ne cum de a fost posibil să nu le răspundem sau să le contracarăm acțiunile.

Psihopații învață să se recunoască reciproc în mulțime încă din copilărie și devin conștienți de faptul că sunt diferiți față de oamenii care-i înconjoară. Ne observă de la o oarecare distanță.

Imaginați-vă acum, faptul că oamenii, care sunt complet în necunoștință de cauză cu privire la prezența psihopaților, pot fi foarte ușor manipulați și induși în eroare de către acești indivizi. Oamenii sănătoși sunt asmuțiți unii împotriva celorlalți pe baza unor diferențe neimportante, în timp ce devianții aflați la putere culeg toate beneficiile și trag de sfori.

Suntem martorii unei întregi pleiade de psihopați – de la bancheri internaționali care spală bani negri, militari de rang înalt corupți, prădători corporatiști și amicii lor din politică, spălători de creiere, cunoscuți sub numele de specialiști în PR și agenți specializați în operațiuni psihologice -, toți formând așa-zisa elită a civilizației noastre. Și, ca efect al exploziei difuzării informațiilor, aceștia par să intre în panică.

VA URMA
Partea I
Partea a III-a