• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.795 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

Drumul către pierzanie – Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial

[Articolul complet pentru cei care au foarte mult timp liber.]
***Introducere

Drept consecință a geo-strategiei SUA în ceea ce Brzezinski numea “Balcanii globali,” Statele Unite au lucrat împreună cu organismele neguvernamentale (NGO) pentru a “promova democrația” și “libertatea” în fostele republici sovietice, jucând un rol din spatele scenei în instigarea la ceea ce au fost intitulate “revoluțiile colorate,” care au instalat lideri-marionetă favorabili SUA și Occidentului pentru promovarea intereselor Vestului, atât economice cât și strategice.

Partea a doua a acestui eseu analizează revoluțiile colorate, ca fiind o stratagemă cheie pentru impunerea Noii Ordini Mondiale. “Revoluția colorată” sau “de catifea” constituie o tactică politică de expansiune a NATO și a influenței SUA până la granițele Rusiei și eventual Chinei; urmând linia scopurilor primare ale strategiei SUA în cadrul Noii Ordini Mondiale: de a înfrâna Rusia și China și de a preveni nașterea unei puteri care sa conteste rolul SUA în regiunea respectivă.

Aceste revoluții sunt portretizate de media occidentală ca revoluții populare democratice, în care oamenii respectivelor națiuni cer responsabilitate guvernamentală și democratică de la liderii lor despotici și de la sistemele lor politice arhaice. Cu toate acestea, realitatea este departe de ceea ce aceste imagini utopice sugerează. ONG-urile și media occidentale au finanțat masiv și au organizat grupările de opoziție și mișcările de protest, în mijlocul unor alegeri, creând percepția publică de fraudă electorală pentru mobilizarea unor mișcări de protest masive, pentru a solicita ca alesul „lor” să ajungă la putere. S-a întâmplat de asemenea ca acesta din urmă să fie și candidatul preferat de SUA-Occident, a cărui campanie a fost deseori finanțată de către Washington; iar acesta să propună politici amiabile la adresa SUA și condiții economice neoliberale. În final, sunt oamenii cei care pierd, așa cum speranțele lor pentru schimbare adevărată și responsabilitate guvernamentală le sunt negate de influența exercitată de SUA asupra liderilor lor politici.

Revoluțiile de catifea au și un efect de antagonizare asupra Chinei și Rusiei, prin apariția unor protectorate americane la granițele lor, pe măsură ce multe foste membre ale Pactului de la Varșovia caută apropierea relațiilor politice, economice și militare cu SUA. Acest fapt exacerbează tensiunile între Vest pe de o parte și China și Rusia de cealaltă parte; lucru care în cele din urmă va duce la un potențial conflict între cele două blocuri. Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial 5/5

*** “Revoluția Lalelelor” din Kîrghîzstan

În 2005, Kîrghîzstan a trecut prin “Revoluția Lalelelor” în care fostul președinte a fost înlocuit de candidatul pro-occidental prin intermediul altei “revoluții populare.” Așa cum informa New York Times în martie 2005, cu puțin timp înaintea alegerilor din Kîrghîzstan, “un ziar al opoziției a publicat fotografii ale palatului prezidențial aflat în construcție pentru nepopularul președinte Askar Akayev, ajutând la răspândirea nemulțumirilor și revoltei populației.” Însă, acest “ziar era beneficiarul unor fonduri în partea guvernului SUA și era tipărit de o tipografie finanțată și operată de Freedom House, o organizație americană care se descrie singură ca fiind ‘o voce clară pentru democrație și libertate în lume’.”

Mai mult, alte țări care au “ajutat la garantarea unor programe pentru dezvoltarea democrației și societății civile” în Kîrghîzstan au fost Marea Britanie, Olanda și Norvegia. Aceste țări au “jucat un rol crucial în pregătirea terenului pentru revolta populară care a propulsat opoziția la putere.” Banii au venit în general dinspre Statele Unite, mai ales prin intermediul National Endowment for Democracy (NED), precum și prin “tipografia Freedom House sau serviciul de limbă kîrghîză Radio Free Europe/Radio Liberty, un radio pro-democrație.” National Democratic Institute a jucat de asemenea un rol financiar major, despre care unul dintre beneficiarii ajutorului financiar a declarat, “Ar fi fost absolut imposibil să se întâmple acest lucru fără acel ajutor.” Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial 4/5

*** Ucraina

În 2004, Ucraina a trecut prin “Revoluția Portocalie,” în care opoziția și liderul pro-occidental Viktor Iușcenko a devenit președinte, învingându-l pe Viktor Ianukovici. Așa cum dezvăluia The Guardian în 2004, aceasta a urmat unor alegeri contestate (asa cum se întâmplă în fiecare “revoluție colorată”), “guerilele democrației ucrainiene ale mișcării de tineri Pora au obținut deja o victorie notabilă – oricum s-ar încheia situația periculoasă de la Kiev,” totuși, “campania este o creație americană, un exercițiu sofisticat și genial conceput în laboratoarele occidentale de branding și marketing, care, în patru țări în patru ani, a fost utilizat pentru salvarea unor alegeri fraudate și la răsturnarea unor regimuri insipide.”

Autorul, Ian Traynor, explica faptul că, “Finanțată și organizată de guvernul SUA, beneficiind de consultanți și diplomați americani, de sprijinul celor două partide americane și a organizațiilor non-guvernamentale din SUA, campania a fost folosită prima oară în Europa, la Belgrad în 2000, pentru înfrângerea lui Slobodan Milosevic.” În plus, “National Democratic Institute, International Republican Institute, Departamentul de Stat al SUA și USAID sunt principalele agenții americane implicate în aceste campanii alături de ONG-ul Freedom House” și același finanțator implicat în Revoluția Trandafirilor din Georgia. În implementarea strategiei schimbărilor de regim, “opoziția, de regulă divizată, trebuie să fie unită în spatele unui singur candidat, dacă dorește să existe vreo șansă de răsturnare a regimului. Acel lider este selectat pe baza unor motive pragmatice și obiective, chiar dacă el sau ea este anti-american(ă).” Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial 3/5

*** Georgia

În 2003, Georgia a trecut prin “Revoluția Trandafirilor,” care a dus la răsturnarea președintelui Eduard Șevardnadze, acesta fiind înlocuit cu Mihail Saakașvili după alegerile din 2004. Într-un articol publicat de The Globe and Mail în noiembrie 2003, se afirma că o fundație americană “a început să construiască temelia pentru răsturnarea președintelui georgian Eduard Șevardnadze,” pe măsură ce fondurile provenind de la organizația non-profit au fost folosite pentru “trimiterea unui activist de 31 de ani numit Giga Bokeria în Serbia spre a se întâlni cu membrii mișcării Otpor pentru a învăța cum au folosit aceștia demonstrațiile stradale pentru răsturnarea președintelui Slobodan Milosevic. Apoi, în timpul verii, fundația a plătit pentru călătoria în Georgia a unor activiști Otpor, care au ținut timp de trei zile cursuri în fata a aproximativ 1.000 de studenți învățându-i cum să organizeze o revoluție pașnică.”

Aceeași fundație americană “a finanțat și o populară stație de televiziune a opoziției, care a fost crucială în efortul de mobilizare a maselor și, de asemenea, se pare că a finanțat un grup de tineri care a condus protestele stradale.” Proprietarul fundației “a avut o relație caldă cu oponentul lui Șevardnadze, Mihail Saakașvili, un avocat educat la New York care se așteaptă să câștige alegerile prezidențiale la alegerile programate pe 4 ianuarie.”

În timpul unei conferințe de presă cu o săptămână înaintea demisiei sale, Eduard Șevardnadze a declarat că fundația americană “este pornită împotriva președintelui Georgiei.” Mai mult, “Domnul Bokeria, a cărui Institut pentru Libertate a primit bani atât de la fundația respectivă cât și de la guvernul SUA, prin Eurasia Institute, spune că alte trei organizații au jucat un rol cheie în căderea lui Șevarnadze: Partidul Mișcarea Națională al lui Saakașvili, televiziunea Rustavi-2 și Kmara! (Destul! în georgiană), o grupare de tineri care i-a declarat război lui Șevarnadze și a demarat o campanie de amplasare de postere și graffiti atacând corupția guvernamentală.” [3] Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial 2/5

*** Serbia

Serbia a înregistrat propria sa “revoluție colorată” în octombrie 2000, care a dus la răsturnarea liderului sârb Slobodan Milosevic. Așa cum Washington Post remarca în decembrie 2000, din 1999 încoace, Statele Unite au abordat o “strategie electorală” majoră pentru îndepărtarea lui Milosevic, pe măsură ce “consultanții finanțați de SUA au jucat un rol crucial din spatele scenei în aproape fiecare fațetă a campaniei anti-Milosevic, ocupându-se de sondaje secrete, pregătind mii de activiști ai opoziției și ajutând la organizarea unei numărători paralele a voturilor. Contribuabilii americani au plătit pentru 5.000 de spray-uri cu vopsea folosite de activiștii opoziției pentru pictarea de graffiti anti-Milosevic pe zidurile din Serbia, și pentru 2,5 milioane de afișe cu sloganul „E terminat,” care a devenit motto-ul revoluției.” În plus, potrivit lui Michael Dobbs, care scria în Washington Post, aproximativ “20 de lideri ai opoziției au acceptat o invitație din partea National Democratic Institute (NDI) în octombrie 1999 la un seminar la Marriott Hotel în Budapesta.”

Interesant, “Unii dintre americanii implicați în campania anti-Milosevic au declarat că erau conștienți de activitatea CIA la sediile de campanie, dar nu știu exact cu ce se ocupa agenția acolo. Orice ar fi fost, aceștia au concluzionat că nu a avut un efect determinant. Rolul principal a fost jucat de către US State Department și de către U.S. Agency for International Development, agenția de asistență externă a guvernului SUA, care au canalizat fondurile prin contractori non-comerciali și grupuri non-profit precum NDI și replica sa republicană, International Republican Institute (IRI).”

NDI (National Democratic Institute), “a lucrat îndeaproape cu partidele de opoziție sârbe, iar IRI și-a concentrat atenția pe Otpor, care a servit drept element de fundație pentru organizarea și ideologia revoluției. În martie, IRI a plătit pentru ca două duzini de lideri ai Otpor să participe la un seminar asupra rezistenței non-violente la Hilton Hotel în Budapesta.” La seminar, “studenții sârbi au fost pregătiți pentru chestiuni precum organizarea de greve, pentru comunicarea prin simboluri, pentru învingerea fricii și pentru subminarea autorității unui regim dictatorial.”[1]

Așa cum dezvăluia New York Times, Otpor, principalul grup de opoziție a studenților, a primit fonduri masive de la National Endowment for Democracy (NED), o organizație pentru “promovarea democrației” finanțată de Congresul SUA. United States Agency for International Development (USAID) a acordat fonduri Otpor, la fel cum a făcut și International Republican Institute, “un alt grup non-guvernamental de la Washington finanțat parțial de către A.I.D.”[2]

* Note:

[1] Michael Dobbs, U.S. Advice Guided Milosevic Opposition. The Washington Post: December 11, 2000: http://www.washingtonpost.com/ac2/wp-dyn/A18395-2000Dec3?language=printer

[2] Roger Cohen, Who Really Brought Down Milosevic? The New York Times: November 26, 2000: http://www.nytimes.com/2000/11/26/magazine/who-really-brought-down-milosevic.html?sec=&spon=&pagewanted=1

VA URMA


* Sursa: Global Research

Drumul către pierzanie – Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial 1/5

***Introducere

Drept consecință a geo-strategiei SUA în ceea ce Brzezinski numea “Balcanii globali,” Statele Unite au lucrat împreună cu organismele neguvernamentale (NGO) pentru a “promova democrația” și “libertatea” în fostele republici sovietice, jucând un rol din spatele scenei în instigarea la ceea ce au fost intitulate “revoluțiile colorate,” care au instalat lideri-marionetă favorabili SUA și Occidentului pentru promovarea intereselor Vestului, atât economice cât și strategice.

Partea a doua a acestui eseu analizează revoluțiile colorate, ca fiind o stratagemă cheie pentru impunerea Noii Ordini Mondiale. “Revoluția colorată” sau “de catifea” constituie o tactică politică de expansiune a NATO și a influenței SUA până la granițele Rusiei și eventual Chinei; urmând linia scopurilor primare ale strategiei SUA în cadrul Noii Ordini Mondiale: de a înfrâna Rusia și China și de a preveni nașterea unei puteri care sa conteste rolul SUA în regiunea respectivă.

Aceste revoluții sunt portretizate de media occidentală ca revoluții populare democratice, în care oamenii respectivelor națiuni cer responsabilitate guvernamentală și democratică de la liderii lor despotici și de la sistemele lor politice arhaice. Cu toate acestea, realitatea este departe de ceea ce aceste imagini utopice sugerează. ONG-urile și media occidentale au finanțat masiv și au organizat grupările de opoziție și mișcările de protest, în mijlocul unor alegeri, creând percepția publică de fraudă electorală pentru mobilizarea unor mișcări de protest masive, pentru a solicita ca alesul „lor” să ajungă la putere. S-a întâmplat de asemenea ca acesta din urmă să fie și candidatul preferat de SUA-Occident, a cărui campanie a fost deseori finanțată de către Washington; iar acesta să propună politici amiabile la adresa SUA și condiții economice neoliberale. În final, sunt oamenii cei care pierd, așa cum speranțele lor pentru schimbare adevărată și responsabilitate guvernamentală le sunt negate de influența exercitată de SUA asupra liderilor lor politici.

Revoluțiile de catifea au și un efect de antagonizare asupra Chinei și Rusiei, prin apariția unor protectorate americane la granițele lor, pe măsură ce multe foste membre ale Pactului de la Varșovia caută apropierea relațiilor politice, economice și militare cu SUA. Acest fapt exacerbează tensiunile între Vest pe de o parte și China și Rusia de cealaltă parte; lucru care în cele din urmă va duce la un potențial conflict între cele două blocuri.

VA URMA


* Sursa: Global Research

PS: Revoluția portocalie din 2004 din România și revoluția Twitter din 2009 din Moldova vor avea dedicate propriile articole, a căror sursă nu va fi Global Research, ci propria documentare. Deși, aparent, acestea nu par să facă parte din strategia americană globală, de fapt sunt strâns legate de ofensiva Americii împotriva Rusiei.

Drumul către pierzanie – Originile celui de-al III-lea război mondial

[Articolul complet, pentru cei care au foarte mult timp liber.]
*** Introducere

În fața colapsului economic global, perspectiva unui război internațional este pe un curs ascendent. Istoric, perioadele de declin ale imperiilor și crizele economice au fost marcate de violențe internaționale sporite și războaie. Declinul marilor imperii europene a fost marcat de Primul Război Mondial și de al Doilea Război Mondial, cu Marea Criză având loc în perioada intermediară.

În prezent, lumea este martoră la declinul imperiului american, un produs al celui de-al Doilea Război Mondial. Ca hegemon imperial post-război, America a condus sistemul monetar internațional și a domnit ca un campion și arbitru al politicii economice globale.
Pentru a conduce politica economică globală, Statele Unite au creat cea mai mare forță militară din istorie. Controlul constant asupra economiei globale necesită o prezență militară constantă și anumite acțiuni în acest sens.
Acum, faptul că atât imperiul american cât și politica economică globală se află în declin, colapsul fiind iminent, perspectiva unui sfârșit violent al erei imperiale americane pare a fi tot mai aproape.

Acest eseu este împărțit în trei părți distinctive. Prima parte, intitulată „Originile celui de-al III-lea război mondial,” este împărțită în cinci capitole și tratează strategia geopolitică a SUA-NATO de la sfârșitul Războiului Rece, până la începutul Noii Ordini Mondiale, evidențiind strategia imperialistă occidentală care a condus la războiul din Iugoslavia și la “War on Terror.” Partea a doua, intitulată „Revoluțiile colorate și originile celui de-al III-lea război mondial,” analizează rolul „revoluțiilor de catifea” sau „revoluțiilor colorate” în strategia imperialistă a SUA, concentrându-se pe stabilirea unei hegemonii asupra Europei Răsăritene și Asiei Centrale. A treia parte, intitulată „Un nou război pentru o nouă ordine mondială,” analizează caracterul strategiei imperialiste în ceea ce privește edificarea unei Noi Ordini Mondiale, concentrându-se pe intensificarea conflictelor din Afganistan, Pakistan, Iran, America Latină, Europa Răsăriteană și Africa; și potențialul pe care îl au aceste conflicte pentru declanșarea unui nou război mondial cu China și Rusia. Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Originile celui de-al III-lea război mondial 5/5

Războiul împotriva terorii (War on Terror) și imperialismul excedentar

În 2000, Pentagonul a difuzat un document intitulat Joint Vision 2020, care evidenția un proiect pentru obținerea a ceea ce era numit, “Full Spectrum Dominance,” care urma să fie schița planurilor Departamentului Apărării pentru viitor. “Full-spectrum dominance înseamnă abilitatea forțelor SUA, operând singure sau împreună cu aliații lor, de a înfrânge orice adversar și de a controla orice situație întâlnită în teatrele de operațiuni militare.” Raportul “îndeamnă la full-spectrum dominance pornind de la toate tipurile de conflicte, de la război nuclear la războaie convenționale majore, până la conflicte la scară redusă. De asemenea se referă și la situații amorfe precum menținerea păcii și operațiuni non-combatante de ajutorare umanitară.” Mai mult, “dezvoltarea unei rețele globale de informații va furniza mediul pentru superioritatea decizională.”[37]

Așa cum explică Ellen Wood, “Dominația fără granițe a economiei globale și numeroasele state care o administrează, necesită acțiuni militare fără un sfârșit în materie de obiective sau timp.”[38] Mai mult, “Dominația imperialistă în economia capitalistă globală necesită o balanță delicată și contradictorie între suprimarea competiției și menținerea condițiilor în economiile competitoare care generează piețe și profit. Aceasta este una dintre contradicțiile fundamentale ale noii ordini mondiale.”[39]

După evenimentele 9/11, “doctrina Bush” a fost stabilirea a ceea ce a fost numit “dreptul unilateral și exclusiv de a lansa un atac de prevenire, la orice moment, oriunde, liber de orice tratat internațional, pentru asigurarea că forțele noastre sunt puternice suficient să convingă orice potențial adversar să renunțe la acumularea de armament în speranța de a depăși sau egala puterea Statelor Unite.”[40] Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Originile celui de-al III-lea război mondial 4/5

“Marea tablă de șah” a lui Brzezinski

Strategul Zbigniew Brzezinski, co-fondator al Comisiei Trilaterale cu David Rockefeller, fost consilier pentru securitate națională și arhitectul principal al politicii externe pe vremea administrației Jimmy Carter, este și autorul unei cărți despre geo-strategia americană. Brzezinski este de asemenea și membru al Council on Foreign Relations și al Bilderberg Group, fiind și membru în consiliile Amnesty International și Atlantic Council and the National Endowment for Democracy. În acest moment, el este consilier și administrator la Center for Strategic and International Studies (CSIS), o grupare americană importantă în domeniul experților politici.

În cartea sa din 1997, „The Grand Chessboard,” Brzezinski a evidențiat o strategie pentru America în lume. El a scris, “Pentru America, premiul major geopolitic este Eurasia. Pentru jumătate de mileniu, afacerile mondiale au fost dominate de puterile eurasiatice și de oamenii care s-au luptat pentru dominația regională încercând să dețină puterea globală.” Mai mult, “modul în care America ‘gestionează’ Eurasia este critic. Eurasia este cel mai mare continent al lumii și este un punct axial al geopoliticii. O putere care ar domina Eurasia ar controla două din cele trei regiuni cele mai avansate și mai productive economic ale lumii. O scurtă privire pe hartă sugerează de asemenea și faptul că eventualul control asupra Eurasiei ar însemna automat și subordonarea Africii.”[29] Citește în continuare

Drumul către pierzanie – Originile celui de-al III-lea război mondial 3/5

Războiul împotriva terorii (War on Terror) și Proiectul pentru un Nou Secol American (PNAC)

Când Bill Clinton a devenit președinte, vulturii neo-conservatori din jurul administrației George H.W. Bush au format un grup numit Project for the New American Century, sau PNAC. În 2000, aceștia au publicat un raport intitulat „Rebuilding America’s Defenses: Strategy, Forces, and Resources for a New Century.” Construit pe baza actului Defense Policy Guidance, acesta preciza că, “Statele Unite trebuie să dețină suficiente forțe capabile să fie desfășurate rapid și să câștige războaie multiple simultane la scară largă.”[23] Mai mult, există “nevoia de a deține suficiente forțe combatante pentru a câștiga războaie multiple simultane în teatre majore,”[24] și “Pentagonul trebuie să calculeze forțele necesare pentru protejarea intereselor SUA în Europa, Asia de Est și Golful Persic în mod independent în orice moment.”[25]

Interesant, documentul preciza că, “Statele Unite au căutat de decenii să joace un rol permanent în securitatea regiunii Golfului. În vreme ce conflictul nerezolvat cu Irakul furnizează justificare imediată, necesitatea unei prezențe mai substanțiale de forțe americane în Golf transcende chestiunea regimului lui Saddam Hussein.”[26] Cu toate acestea, în susținerea creșterii masive a cheltuielilor pentru apărare și a expansiunii imperiului american pe glob, inclusiv distrugerea convingătoare a numeroase țări prin războaie de anvergură, raportul preciza că, “Mai mult, procesul de transformare, chiar dacă va aduce schimbări revoluționare, probabil va fi unul de durată, în absența unor evenimente catastrofale și catalizatoare – precum un nou Pearl Harbor.”[27] Acel eveniment a venit un an mai târziu odată cu acțiunea 9/11. Mulți dintre autorii raportului și membrii Project for the New American Century au devenit oficiali ai administrației Bush, fiind capabili astfel să își pună în aplicare „proiectul” lor după ce obținuseră „noul Pearl Harbor.” Citește în continuare