Tariq Aziz – Un nevinovat condamnat la moarte

Suntem cu toții victimele Americii și Marii Britanii. Ne-au ucis țara.”

– Tariq Aziz, fost vicepremier al Irakului

Aceste sunt cuvintele lui Tariq Aziz, fostul ministru de externe și vicepremier al Irakului, care a fost condamnat la moarte de către un tribunal rușinos dintr-o țară aflată sub ocupația SUA. Nu este pentru prima oară când liderii SUA se folosesc de marionete irakiene pentru a-și masca asasinatele. Președintele irakian Saddam Hussein și alți membri ai guvernului său au fost asasinați de către aceiași călăi. Condamnarea lui Tariq Aziz – ordonată și coordonată de către ocupanții americani – a constituit o încălcare flagrantă a drepturilor omului.

Tariq Aziz a fost condamnat de către un tribunal ilegitim instalat și controlat de către o forță străină de ocupație, sub o fațadă irakiană. Potrivit lui Cherif Bassiouni, profesor de drept la DePaul University College of Law din Chicago, expert în dreptul penal internațional și legislația privind drepturile omului: „Au fost făcute toate eforturile pentru crearea lui tribunal ai cărui magistrați nu sunt independenți, ci controlați, iar prin controlați însemnând că manipulatorii politici ai tribunalului au trebuit să se asigure că Statele Unite sau alte puteri occidentale să pară că nu nicio legătură cu asta.” (Le Monde Diplomatique, noiembrie 2004).

Traiq Aziz s-a aflat în custodia forțelor americane încă din 2003, după ce s-a predat trupelor de ocupație. În iulie 2010, Tariq Aziz a fost predat de către forțele de ocupație reprezentanților regimului marionetă irakian pentru a fi executat. “Sunt sigur că mă vor ucide,” a declarat Aziz. La fel ca în cazul execuțiilor altor lideri ai fostului regim irakian, americanii spun că: “Nu am făcut-o noi. Irakul este o țară suverană,” sub ocupație militară americană.

Tariq Aziz s-a născut cu numele de Mihail Yuhanna într-o familie creștină asiriană, în orașul Tell Keif, în apropiere de Mosul, în nordul provinciei Nineveh, în 1936. Tatăl acestuia a murit pe vremea când Aziz era doar un adolescent. Apoi s-a mutat împreună cu mama sa la Bagdad, pentru a locui și studia acolo. Aziz a absolvit universitatea din Bagdad la începutul anilor 1950 cu o diplomă în literatura engleză. Aziz s-a alăturat partidului socialist Baath în 1957, pe când lucra ca profesor de engleză, cooperând îndeaproape cu Saddam Hussein pentru eliberarea Irakului de sub ocupația colonială britanică. În 1963, Aziz a început să lucreze în presa de stat irakiană, iar în această perioadă și-a schimbat numele în Tariq Aziz, ca o expresie anti-imperialistă împotriva ideologiei britanice de „dezbinare și stăpânire,” ca un semn de solidaritate cu frații săi musulmani. În aprilie 1980, cu puțin timp înainte de începerea războiului cu Iranul, Aziz a fost ținta unui atac terorist, atunci când vizita universitatea Al-Mustansiriya din Bagdad. Partidul aflat în Iran și finanțat de către Iran, Al-Da’awa, a pretins responsabilitatea pentru atac. Citește în continuare

Anunțuri

Creștinii irakieni sunt bineveniți în nord, spune un lider kurd

Creștinii irakieni asediați de către militanții islamiști sunt bineveniți în nordul țării, a declarat un lider kurd joi, 11 noiembrie, agenției APA, după ce mai multe atacuri au ucis zeci de creștini.
Vreau să știe că regiunea Kurdistanului le este deschisă. Dacă doresc să vină, îi vom proteja și le vom asigura toate serviciile,” afirma Massoud Barzani, președintele guvernului regional din Kurdistan. „Regretăm crimele cărora le-au căzut victime și condamnăm aceste acte criminale, aceștia sunt oameni nevinovați și o parte prețioasă a acestei națiuni,” a adăugat acesta.
În trecut, guvernul regional al Kurdistanului și-a deschis ușile și altor minorități persecutate.
Multe familii creștine au declarat că se tem pentru propria siguranță și doresc să părăsească Irakul, dar nu dețin mijloacele materiale pentru asta.
Regiunea semi-autonomă a Kurdistanului a înregistrat un aflux de creștini în ultimele zile, dar a existat o migrație generală încă din 2003.
Afirmațiile lui Barzani vin după ce Statele Unite, Consiliul de Securitate al ONU și Arhiepiscopia Catolică Americană și-au exprimat îngrijorările legate de atacurile asupra creștinilor și a altor grupuri religioase din Irak. Arhiepiscopul de Chicago, Illinois, a făcut un apel la președintele american Barack Obama să ia măsuri pentru protejarea creștinilor din Irak.
După invadarea Irakului, națiunea noastră are obligația morală de a nu-i abandona pe acei irakieni care nu se pot apăra singuri,” spunea cardinalul Francis George.
După atacul sângeros de pe 31 octombrie asupra bisericii Sayida al-Najat, 35 de supraviețuitori ai masacrului au plecat în Franța, care le-a oferit posibilitatea obținerii dreptului de azil.
Alte 26 de persoane rănite în atac au fost transportate pe calea aerului la spitalul Gemelli din Roma, la inițiativa guvernului italian.

* Surse: Al Jazeera, Haaretz.

Creștinii din Irak sub asediu

Motto: ברוך אתה ה’ אלהינו מלך העולם, יוצר האדם
Preotul Wasseem Sabeeh se afla la jumătatea liturghiei duminicale, în biserica Sayida al-Najat din Bagdad, când o explozie a zguduit biserica. Apoi, câțiva bărbați înarmați au pătruns înăuntru urlând rugăciuni musulmane. Aceștia au deschis focul asupra preotului, credincioșilor și a frescelor cu Fecioara Maria și cu sfinții.
Unii credincioși au fugit afară. Sabeeh și un alt preot, Thaer Saadallah, i-au direcționat pe ceilalți într-o încăpere de lângă altar, apoi s-au întors să negocieze cu bărbații cu veste cu explozibili să oprească uciderile.
Aceștia l-au împușcat pe Sabeeh de aproape, apoi l-au împușcat pe Saddallah în față. Acesta a căzut pe treptele altarului, pătându-le de sânge.
Aceștia erau cei mai buni oameni,” spune Withaina Hadi, o femeie musulmană, în timp ce așteaptă la clinica de la biserica anglicană Sf. Gheorghe, aflată pe cealaltă parte a râului Tigru.

O grupare teroristă intitulată Statul Irak a pretins responsabilitatea pentru atac. Gruparea urmărește instaurarea legii islamice Șaria și spune că toți creștinii din Irak sunt ținte ale jihadului. Îngroziți de acest atac, mulți creștini se pregătesc deja să plece din Irak.
Vor pleca cu siguranță,” spune Faiz Bashir, ajutor de paroh la biserica Sf. Gheorghe. „Sperăm că asta nu va însemna sfârșitul creștinismului în Irak, dar dacă va fi mai rău, dacă vor fi atacate bisericile și vor fi uciși oameni pe străzi, asta se va întâmpla cu siguranță,” adaugă acesta.

Atacul de pe 31 octombrie de la biserica Sayida al-Najat, care a ucis 68 de oameni, a fost cel mai sângeros atac terorist împotriva comunităților creștine din Irak din ultimul an.
Miercuri, 10 noiembrie, 11 bombe au fost amplasate în trei zone predominant creștine din Bagdad. Alte patru atacuri au vizat case aparținând creștinilor, iar două salve de mortier au lovit enclavele creștine din cartierul predominant sunnit Dora. Două bombe au fost amplasate în două case părăsite, aparținând unor creștini.
Marți, 9 noiembrie, câteva bombe au fost detonate în trei case aparținând unor creștini din vestul Bagdadului.

Creștinii trăiesc în Irak cu mult timp înainte ca acest teritoriu să se numească astfel, cu câteva secole înainte de nașterea lui Muhammad. Vechii asirieni s-au convertit la creștinism în primul secol A.D.
Pe atunci, Irakul făcea parte din Mesopotamia, Islamul ajungând acolo abia în secolul VIII A.D. Mormântul profetului biblic Ezekiel se găsește în orașul irakian Al Kifl, iar cel al profetului Daniel se află în Susa.

Human Rights Watch apreciază că numărul creștinilor din Irak a scăzut de la un milion la momentul invaziei americane din 2003, la doar 675.000 în 2008. Biserica Catolică din Irak afirmă că astăzi sunt 1,5 milioane de creștini în Irak, cu un milion mai puțini decât în 2003.
Mulți creștini s-au refugiat în Siria, Iordania sau Egipt. Mulți dintre cei rămași în urmă își părăsesc casele pentru zone mai sigure, precum nordul deținut de către kurzi.

Marți, 9 noiembrie, primul-ministru irakian Nouri al-Maliki a vizitat biserica în care a avut loc masacrul și a promis că va proteja creștinii. Guvernul irakian afirmă că dorește să stopeze exodul.
Este foarte trist și regretabil faptul că creștinii irakieni pleacă,” declara Kamil Amin, purtător de cuvânt al Ministerului Drepturilor Omului. „Prezența acestora face parte din moștenirea istorică a Irakului.”

Câteodată, astfel de evenimente te fac să crezi că unele țări au nevoie să fie conduse de către un dictator brutal. Știu sigur că acei creștini irakieni, care și-au părăsit țara în care se află mormintele strămoșilor lor, îl regretă pe Saddam Hussein.

* Surse: USA Today, Al Jazeera, Haaretz.

Irak – Sfârșitul războiului?

Săptămâna trecută, cu mare fast, ultimele trupe „combatante” ale Statelor Unite s-au retras din Irak. Administrația Obama a trâmbițat începutul sfârșitului războiului din Irak și schimbarea rolului Statelor Unite în această țară. Luând în considerare nemulțumirea publicului american cu privire la continuarea războiului, la asta adăugându-se promisiunea făcută de Obama de a încheia acest război, această mișcare pare să fie o simplă manevră politică, o chestiune de semantică în realitate, în încercarea de a-i convinge pe americani că războiul din Irak s-a încheiat. Cu toate acestea, oficiali din cadrul armatei confirmă faptul că intervenția americană în Irak va continua și în anii următori, operațiunile fiind de fapt doar reduse și nu încheiate.

Sfârșitul unui război înseamnă retragerea tuturor trupelor. După opt ani lungi, la fel ca faimosul moment „misiune îndeplinită” („mission accomplished”) al fostei administrații, acest „sfârșit” al războiului nu este decât o nouă mișcare de propagandă ieftină.
50.000 de soldați americani rămân în Irak. Un soldat a fost ucis la Basra pe 22 august, după presupusa încheiere a operațiunilor de luptă, iar în aceeași zi 5.000 de militari din cadrul Regimentului nr.3 de Cavalerie Blindată de la Fort Hood au fost desfășurați în Irak. Misiunea acestora nu va consta în muncă de birou. Printre alte lucruri, aceștia vor însoți armata irakiană în misiuni de patrulare extrem de periculoase, vor continua să vâneze teroriști și vor furniza sprijin aerian pentru armata irakiană.
În același timp, numărul civililor, reprezentând firme private de securitate, se va dubla. Aceștia fac aproape aceleași lucruri ca și trupele americane, doar că sunt mai bine plătiți. Un mod ciudat de a încheia operațiunile de luptă din Irak.