• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.319 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

America bate tobele războiului. Din nou

Șeful apărării americane, Robert Gates, a afirmat sâmbătă că este îngrijorat de progresele Chinei privind tehnologia stealth. Acesta s-a deplasat în acest week-end în China, pentru a discuta cu liderii militari chinezi. Gates spera ca aceste convorbiri vor duce către o mai mare deschidere și reducerea necesității dezvoltării unor sisteme secrete de armament. Gates considera că, deși există întrebări legate de capacitatea stealth a aparatului, chinezii au dezvoltat avionul mai repede decât au apreciat agențiile americane de informații.

Apariția informaților despre așa-zisul avion stealth chinez J-20 (foarte asemănător ca formă cu defunctul proiect sovietic YAK-141) a coincis cu declarația publică a amiralului Robert Willard, precum racheta anti-portavion chineză a ajuns în faza finală de dezvoltare. Iar cum China va începe (probabil) să-și construiască propriul portavion, acest lucru i-a determinat pe analiștii militari americani să ia foc.

Umbrele anului 1939 sunt aici din nou,” a scris generalul retras de aviație Thomas G. McInerney într-un eseu pentru Fox News, afirmând că viitorul avion american F-35 nu se va putea compara cu J-20 — care momentan există doar în niște fotografii neclare. Singurul răspuns la stoparea dominației aeriene chineze? “Suplimentarea fondurilor pentru 12 F-22 în bugetul pe 2011 […] și menținerea acestei atitudini pentru contracararea rapidei dezvoltări a amenințării chineze.” McInerney, care are 73 de ani, este ori senil ori prost informat ori rău-intenționat.

Viceamiralul Jack Dorsett a adăugat niscaiva paie pe foc, săptămâna trecută, adăugând că, deși dezvoltarea rachetei anti-navă chineze DF-21D (o modificare a rachetei balistice DF-21) este îngrijorătoare, tot așa sunt și progresele Chinei în domeniul laserelor, sistemelor de bruiaj electronic, a războiului cibernetic și a tehnologiilor spațiale.

Toate acestea au stârnit o replică îngâmfată din partea ziarului chinezesc de limbă engleză Global Times, care afirma într-un editorial că, “Este atât firesc, cât și nefiresc, ca SUA să fie îngrijorată de dezvoltarea de către China de noi arme. Majoritatea puterilor doresc ca superioritatea lor să dureze veșnic. China se dezvoltă rapid, iar avansul militar al SUA asupra Chinei se reduce inevitabil.” Aha! Se pare că le place mult chinezilor faptul că unii americani sunt pe cale să facă un atac de panică. Totuși, cam mulți cowboy înfierbântați de cealaltă parte a Atlanticului.

O țară și o conductă

Astăzi, președintele Turkmenistanului, Kurbanguly Berdimuhamedov, se va întâlni cu președintele pakistanez Asif Ali Zardari, președintele afgan Hamid Karzai și cu ministrul petrolului și gazelor naturale din India, Murli Deora, pentru a se pune de acord cu privire la construcția unei noi conducte uriașe de transport a gazelor naturale. Conducta ar urma să aprovizioneze cu gaze naturale Pakistanul și India. Principalul obstacol în calea acestei încercări îl constituie securitatea acesteia: conducta va parcurge 735 de kilometri pe teritoriul Afganistanului, inclusiv provinciile paștune Helmand și Kandahar, considerate drept fortărețele talibanilor.

Cu toate că au existat discuții cu privire la îngroparea unor secțiuni ale conductei și la angajarea localnicilor să o păzească, chestiunea esențială rămasă nerezolvată este modul în care o posibilă pace cu talibanii ar afecta această înțelegere. Un astfel de acord de pace se află în curs de negociere de mai multe luni, folosindu-se metode indirecte de a stabili un dialog cu Quetta Shura, înaltul comandant taliban.

Această mișcare reprezintă o dezvoltare semnificativă pe tabla de șah din Asia Centrală, cu fosta republică sovietică a Turkmenistanului în prim plan; aceasta dând impresia că dorește să se îndepărteze de Moscova, în căutarea unor noi piețe pentru desfacerea energiei în Asia de Sud. Șansele acestei tentative depind însă de rezultatul final din războiul din Afganistan.

Ahmadinejad și WikiLeaks

Mahmoud Ahmadinejad a declarat că postarea de către website-ul WikiLeaks a mii de documente diplomatice americane constituie pur și simplu un război psihologic împotriva Iranului.
Acesta a declarat că această scurgere de informații nu va afecta relațiile Iranului cu alte țări. Statele Unite considera că difuzarea documentelor a fost „nechibzuită” și pune în pericol viețile diplomaților săi.
Administrația Obama a asigurat că va lua măsuri ca astfel de scurgeri de informații să nu mai aibă loc. Agențiilor guvernamentale li s-a ordonat să își înăsprească procedurile de manipulare a informațiilor sensibile, asigurându-se că numai angajații lor au acces la astfel de documente.
Pentagonul a declarat că își va securiza mai bine sistemele informaționale pentru a preveni viitoare scurgeri de date. Procurorul general Eric Holder a spus că există o „anchetă penală în curs” pentru depistarea persoanei responsabile de dezvăluirea documentelor.

Printre dezvăluiri, a fost și aceea că regele Arabiei Saudite a cerut Statelor Unite să distrugă instalațiile nucleare ale Iranului. Ahmadinejad a declarat ieri într-o conferință de presă televizată că, „Nu credem că aceste informații s-au scurs. Credem că eliberarea acestora a fost organizată și urmărește un scop politic.”

Ceea ce este trist, este că probabil Ahmadinejad are dreptate iar WikiLeaks constituie o operațiune psihologică (PSYOP) organizată de către CIA. Acest lucru rezultă și din conținutul acestor noi „dezvăluiri;” care adâncesc starea de neîncredere între Iran și țările arabe, dezvăluie imaginea unei Chine care săvârșește infracțiuni cibernetice, în timp ce îl ridică în slăvi pe liderul rus Vladimir Putin, numit Batman. Se va dovedi, în cele din urmă, că aceste dezvăluiri – la fel ca precedentele, despre războiul din Afganistan – vor face mai mult bine decât rău americanilor. Asta în pofida ieșirilor emfatice ale unor politicieni americani, precum republicanul Peter King, care numește WikiLeaks o “organizație străină teroristă.”

De ce un război global nu ar fi… lucrativ

Imediat după izbucnirea crizei din peninsula coreeană, unii psihopați s-au grăbit să susțină necesitatea unui război global, care cică ar aduce sfârșitul crizei. Depinde de ce înțeleg dobitocii prin război global. Dacă se referă la faptul că niște țări mai mici și mai multe se războiesc între ele, convențional și eventual cu niscaiva arme nucleare tactice, atunci da, asta generează profit. Pentru țările puternice însă, nu pentru fraieri. Dacă însă se referă la un conflict care implică două sau mai multe puteri nucleare, atunci psihopații se înșeală amarnic; războiul nu va aduce profit nimănui. Am văzut chiar și argumente aduse pentru susținerea nevoii unui război global. Care erau ceva de genul acesta:
1. Reducerea mișcărilor sociale provocate de criza economică globală;
2. Reducerea suprapopularii și a fenomenului de îmbătrânire a populației;
3. Realizarea unui avans tehnologic deosebit, datorat războiului.

Eventualitatea declanșării unui război global, ca efect direct al conflictului coreean, nu poate implica decât Statele Unite, Coreea de Sud, Japonia și, eventual NATO, împotriva Coreei de Nord și a Chinei. Atenție mare însă! Nu este exclusă realizarea unei mari coaliții musulmane, care să se alăture războiului de partea comuniștilor. Pentru că implicarea Chinei, cu ogivele sale nucleare, poate semnaliza pentru musulmani un lucru care nu putea fi imaginat până atunci: posibilitatea de a-l înfrânge pe Marele Satan (SUA). Nu este foarte clar de care parte s-ar situa Rusia. După ultimele tendințe manifestate de către gigantul de la răsărit, s-ar părea că de partea occidentalilor. Dar, să revin. Un astfel de război ar avea loc inițial doar în cadrul peninsulei coreene, desfășurându-se doar cu arme convenționale. Nu este exclus totuși ca nord-coreenii să utilizeze arme nucleare tactice, de mici dimensiuni. China nu va accepta însă niciodată pierderea războiului și va folosi arme nucleare, chimice și bacteriologice, în cazul în care nu mai există alte alternative. Să nu uităm că această țară are aproximativ 200 de focoase nucleare (numărul maxim fiind estimat la 400), la care se adaugă aproximativ 10 bucăți ale Coreei de Nord. Rachetele balistice intercontinentale chinezești, precum DongFeng 5 și DongFeng 31A, au o rază de acțiune între 10.700 și 13.000 km. Adică, pot lovi ținte aflate în Statele Unite și în Europa Occidentală, inclusiv Marea Britanie. Sistemul anti-rachetă american nu și-a demonstrat eficacitatea în luptă până acum. Și, atenție!, nu a funcționat de fiecare dată nici în cadrul testelor. Este greu de crezut că va funcționa în condițiile în care se va confrunta cu o lansare neprevăzută, adică cu una diferită total de cele din teste, când se știe exact când și de unde va fi lansată racheta ‘inamică’. China mai deține și o flotă impresionantă de submarine, 58 la număr, care pot lansa de oriunde în lume arme nucleare. Despre unele submarine se zvonește chiar că ar fi complet nedetectabile, precum cele din clasa Song (Tip 039). Să ne amintim incidentul din 2006. Aceste submarine pot lansa inclusiv rachete de croazieră cu focos nuclear, care sunt aproape imposibil de doborât, având o traiectorie extrem de joasă.

Să analizăm însă acele trei variante emise de către o minte extrem de bolnavă, care chipurile ar aduce beneficii pentru omenire.
1. Reducerea mișcărilor sociale este posibilă doar în capul unor tâmpiți, care presupun că un război global ar însemna automat și instalarea unor dictaturi în statele occidentale implicate. Nu este cazul astăzi, pentru că un război cu China ar fi total diferit de unul purtat în Europa (precum primele două războaie mondiale). Dimpotrivă, un război global ar însemna uriașe mișcări de protest anti-război în majoritatea statelor vestice. Pe lângă asta, mișcarea socialistă și cea anarhistă ar primi apă la moară [ar înregistra un boom, pe înțelesul generației Twitter], iar numărul adepților ar crește în mod spectaculos. De unde ar putea rezulta și posibila amplificare a mișcărilor sociale și implicita răsturnare a regimurilor aflate la putere, chiar cu metode foarte violente.
2. Reducerea suprapopularii și a fenomenului de îmbătrânire a populației. Aici, are ceva dreptate individul. Într-adevăr, populația planetei s-ar reduce, dar fenomenul de îmbătrânire nu. Pentru că, de obicei, în războaie mor mai întâi cei tineri. Aduceți-vă aminte de Berlinul acelor zile de la sfârșitul lui aprilie 1945, când majoritatea soldaților germani erau prea bătrâni, deoarece tinerii fuseseră uciși pe front. De ce am crede că acum ar fi altfel?
3. Realizarea unui avans tehnologic de pe urma războiului este posibilă NUMAI în cazul unui conflict convențional. Odată ce sunt implicate arme nucleare, chimice sau bacteriologice, acest progres nu va avea loc, ci dimpotrivă. Ne-am putea trezi cu toții în epoca de piatră.
Au mai avut loc două războaie globale care, aparent, au adus un avans tehnologic. Dar, dacă privim cu mai multă atenție, acest așa-zis avans tehnologic este unul infim, față de mijloacele tehnologice existente înaintea războiului. CELE MAI MARI PROGRESE TEHNOLOGICE AU FOST ÎNREGISTRATE PE TIMP DE PACE. Voi enumera doar câteva: clonarea (1996), inteligența artificială (1956), acceleratorul liniar de particule (1928), organele umane artificiale (inima-1969), roboții (1921), celulele solare (1955), kevlar (1965), microprocesorul (1971), internetul (1969), descoperirea fisiunii nucleare (1930), satelitul artificial (1957), și lista poate continua.
MARE ATENȚIE! China nu are niciun interes să declanșeze un conflict, nici măcar unul regional. Această criză economică globală este mană cereasca pentru chinezi, care vând mai bine ca niciodată. Deoarece criza le-a golit buzunarele occidentalilor, aceștia cumpără masiv produse ieftine chinezești. Conflictul global, dacă va izbucni, va fi declanșat de către occidentali. Aceștia vor orchestra un incident de genul celui fabricat de sovietici în 1940, pentru a avea un pretext să atace Finlanda (Vezi atacul asupra Mainila).
Cretinii care nu învață lecțiile istoriei vor sfârși tragic, precum Mussolini.

Coreea de Nord își încordează mușchii

Tensiune maximă în peninsula coreeană, după un schimb de focuri între Coreea de Nord și Coreea de Sud. Nord-coreenii au bombardat insula Yeonpyeong, în timpul unor manevre militare ale celor din Sud, efectuate în apropiere de o zonă disputată a Mării Galbene. Insula se găsește la doar 12 kilometri de coastele nord-coreene și a mai fost scena unor confruntări violente în 1999 și 2002. În schimbul de focuri din 2002, 13 marinari din Nord și 5 din Sud au fost uciși. În atacul de astăzi, început ora locală 14:34 (05:34 GMT), se pare că au fost uciși doi pușcași marini sud-coreeni, iar alți 16 au fost răniți. Coreea d Sud a răspuns cu „un foc intens de represalii,” care – pretind aceștia – a provocat victime „considerabile” în Nord. Totuși, Coreea de Nord nu a confirmat vreo victimă de partea sa, până acum.

Statele Unite au promis că vor apăra Coreea de Sud cu orice preț, 24.800 [globalsecurity.org] de militari americani fiind prezenți în acest moment în Coreea de Sud.
Conflictul a izbucnit cu puțin timp înainte ca ministrul sud-coreean al apărării, Kim Tae-young, să anunțe faptul că țara sa ia în considerare posibilitatea de a cere Statelor Unite desfășurarea de arme nucleare pe solul sud-coreean. Toate armele nucleare americane au fost retrase în 1991. Cum Coreea de Nord și-a sporit arsenalul nuclear în ultimii ani, iar cele două părți se găsesc într-o stare aproape permanentă de conflict, armele nucleare vor amplifica tensiunile.
Iată o comparație a celor două forțe aflate în conflict, via globalsecurity.org, cu precizarea că, pentru Coreea de Nord, cifrele sunt estimate:

Țara Coreea de Nord Coreea de Sud
Nr. total militari 1.106.000 687.000
Trupe terestre 950.000 560.000
Marina 46.000 68.000
Forțe aeriene 110.000 64.000
Nr. tancuri 3.500 2.750
Nr. submarine 63 13
Avioane de luptă 388 467
Piese de artilerie 17.900 10.774

Riscul izbucnirii unui război global, în cazul declanșării unui conflict regional, rămâne însă moderat.

Tariq Aziz – Un nevinovat condamnat la moarte

Suntem cu toții victimele Americii și Marii Britanii. Ne-au ucis țara.”

– Tariq Aziz, fost vicepremier al Irakului

Aceste sunt cuvintele lui Tariq Aziz, fostul ministru de externe și vicepremier al Irakului, care a fost condamnat la moarte de către un tribunal rușinos dintr-o țară aflată sub ocupația SUA. Nu este pentru prima oară când liderii SUA se folosesc de marionete irakiene pentru a-și masca asasinatele. Președintele irakian Saddam Hussein și alți membri ai guvernului său au fost asasinați de către aceiași călăi. Condamnarea lui Tariq Aziz – ordonată și coordonată de către ocupanții americani – a constituit o încălcare flagrantă a drepturilor omului.

Tariq Aziz a fost condamnat de către un tribunal ilegitim instalat și controlat de către o forță străină de ocupație, sub o fațadă irakiană. Potrivit lui Cherif Bassiouni, profesor de drept la DePaul University College of Law din Chicago, expert în dreptul penal internațional și legislația privind drepturile omului: „Au fost făcute toate eforturile pentru crearea lui tribunal ai cărui magistrați nu sunt independenți, ci controlați, iar prin controlați însemnând că manipulatorii politici ai tribunalului au trebuit să se asigure că Statele Unite sau alte puteri occidentale să pară că nu nicio legătură cu asta.” (Le Monde Diplomatique, noiembrie 2004).

Traiq Aziz s-a aflat în custodia forțelor americane încă din 2003, după ce s-a predat trupelor de ocupație. În iulie 2010, Tariq Aziz a fost predat de către forțele de ocupație reprezentanților regimului marionetă irakian pentru a fi executat. “Sunt sigur că mă vor ucide,” a declarat Aziz. La fel ca în cazul execuțiilor altor lideri ai fostului regim irakian, americanii spun că: “Nu am făcut-o noi. Irakul este o țară suverană,” sub ocupație militară americană.

Tariq Aziz s-a născut cu numele de Mihail Yuhanna într-o familie creștină asiriană, în orașul Tell Keif, în apropiere de Mosul, în nordul provinciei Nineveh, în 1936. Tatăl acestuia a murit pe vremea când Aziz era doar un adolescent. Apoi s-a mutat împreună cu mama sa la Bagdad, pentru a locui și studia acolo. Aziz a absolvit universitatea din Bagdad la începutul anilor 1950 cu o diplomă în literatura engleză. Aziz s-a alăturat partidului socialist Baath în 1957, pe când lucra ca profesor de engleză, cooperând îndeaproape cu Saddam Hussein pentru eliberarea Irakului de sub ocupația colonială britanică. În 1963, Aziz a început să lucreze în presa de stat irakiană, iar în această perioadă și-a schimbat numele în Tariq Aziz, ca o expresie anti-imperialistă împotriva ideologiei britanice de „dezbinare și stăpânire,” ca un semn de solidaritate cu frații săi musulmani. În aprilie 1980, cu puțin timp înainte de începerea războiului cu Iranul, Aziz a fost ținta unui atac terorist, atunci când vizita universitatea Al-Mustansiriya din Bagdad. Partidul aflat în Iran și finanțat de către Iran, Al-Da’awa, a pretins responsabilitatea pentru atac. Citește în continuare

Afganistan: retragerea trupelor străine este singura soluție

Condiția femeilor din Afganistan nu constituie o scuză pentru „ocupația occidentală,” a declarat o fostă membră a parlamentului afgan.
Malalai Joya – cea mai tânără femeie aleasă în parlamentul afgan, în 2004, care a fost apoi amenințată de multe ori cu moartea pentru criticarea deschisă a liderilor tribali războinici – spune că imaginea femeilor afgane a fost utilizată în mod nedrept pentru justificarea prezenței trupelor străine.

Situația tragică a femeilor în timpul regimului taliban a fost o scuză foarte bună pentru SUA și NATO după tragedia de pe 11 septembrie pentru ocuparea țării,” a declarat Malalai Joya în timpul unei vizite la Melbourne.
Revista Time a publicat recent pe copertă fotografia unei femei afgane în vârstă de 19 ani, Aisha, având nasul și urechile tăiate de către soțul acesteia. Imaginea avea subtitlul: ”What happens if we leave Afghanistan.”
Malalai Joya spune însă că, în pofida prezenței trupelor occidentale, femeile continuă să sufere.
Au înlocuit regimul taliban cu liderii războinici fundamentaliști, care sunt la fel ca talibanii – misogini, care au comis numeroase crime împotriva femeilor și au încălcat drepturile omului,” adaugă aceasta. „Astăzi, majoritatea femeilor poartă burqa doar pentru a rămâne în viață.”

Malalai Joya se descrie pe sine ca fiind membra unei „generații de război” – născută în 1978, cu puțin timp înaintea invaziei sovietice – care a văzut efectele devastatoare ale războiului civil și venirea la putere a talibanilor. Aceasta afirmă că femeile din parlamentul afgan, 68 la număr, au numai un rol simbolic.

Alegerile care au avut loc în acest an au fost marcate de corupție, iar Malalai Joya a refuzat să participe pentru a nu legitima un proces defectuos.
Secretarul american al apărării, Robert Gates, a declarat că începând din 2014 va avea loc o tranziție, prin care forțele SUA vor preda controlul afganilor. Dar, Malalai Joya afirmă că singura soluție a conflictului din Afganistan este retragerea completă a trupelor străine și sprijinirea de către Vest a educației și a serviciilor sociale.

* Sursa: The Age

Creștinii irakieni sunt bineveniți în nord, spune un lider kurd

Creștinii irakieni asediați de către militanții islamiști sunt bineveniți în nordul țării, a declarat un lider kurd joi, 11 noiembrie, agenției APA, după ce mai multe atacuri au ucis zeci de creștini.
Vreau să știe că regiunea Kurdistanului le este deschisă. Dacă doresc să vină, îi vom proteja și le vom asigura toate serviciile,” afirma Massoud Barzani, președintele guvernului regional din Kurdistan. „Regretăm crimele cărora le-au căzut victime și condamnăm aceste acte criminale, aceștia sunt oameni nevinovați și o parte prețioasă a acestei națiuni,” a adăugat acesta.
În trecut, guvernul regional al Kurdistanului și-a deschis ușile și altor minorități persecutate.
Multe familii creștine au declarat că se tem pentru propria siguranță și doresc să părăsească Irakul, dar nu dețin mijloacele materiale pentru asta.
Regiunea semi-autonomă a Kurdistanului a înregistrat un aflux de creștini în ultimele zile, dar a existat o migrație generală încă din 2003.
Afirmațiile lui Barzani vin după ce Statele Unite, Consiliul de Securitate al ONU și Arhiepiscopia Catolică Americană și-au exprimat îngrijorările legate de atacurile asupra creștinilor și a altor grupuri religioase din Irak. Arhiepiscopul de Chicago, Illinois, a făcut un apel la președintele american Barack Obama să ia măsuri pentru protejarea creștinilor din Irak.
După invadarea Irakului, națiunea noastră are obligația morală de a nu-i abandona pe acei irakieni care nu se pot apăra singuri,” spunea cardinalul Francis George.
După atacul sângeros de pe 31 octombrie asupra bisericii Sayida al-Najat, 35 de supraviețuitori ai masacrului au plecat în Franța, care le-a oferit posibilitatea obținerii dreptului de azil.
Alte 26 de persoane rănite în atac au fost transportate pe calea aerului la spitalul Gemelli din Roma, la inițiativa guvernului italian.

* Surse: Al Jazeera, Haaretz.

11 septembrie a schimbat totul. Oare?

O sintagmă des rostită de către oficialitățile americane după 11 septembrie 2001: „9/11 changed everything.”
Este adevărat? Să vedem:

* Războiul din Afganistan a fost plănuit înainte de 11 septembrie (Aici și aici);

* Decizia de a lansa războiul din Irak a fost luată înainte de 11 septembrie. Într-adevăr, fostul director al CIA, George Tenet, spunea că Casa Albă dorea să invadeze Irakul cu mult înainte de 11 septembrie și a introdus „porcarii” în cadrul justificărilor pentru invadarea Irakului. Fostul secretar al Trezoreriei, Paul O’Neill – care s-a aflat în cadrul National Security Council – spunea de asemenea că administrația Bush a plănuit războiul din Irak înainte de 11 septembrie. Înalți oficiali britanici au declarat că Statele Unite au discutat schimbarea regimului din Irak la numai o lună după preluarea funcției de președinte de către George W. Bush.

* Se pare că Dick Cheney considera câmpurile petrolifere din Irak drept o prioritate pentru securitatea națională înainte de 11 septembrie;

* Documentul Patriot Act a fost plănuit înainte de 11 septembrie;

* Dick Cheney visa să ofere Casei Albe puterile unui monarh autoritar cu mult înainte de 11 septembrie;

* Dick Cheney și Donald Rumsfeld au elaborat rapoarte false care au exagerat amenințările la adresa SUA pentru a justifica cheltuielile militare uriașe cu mult înainte de 11 septembrie. Și aici.

* Dick Cheney și restul neo-conservatorilor se lamentau – înainte de 11 septembrie – că America nu va putea cu adevărat să-și proiecteze puterea la nivel global fără justificarea unui “nou Pearl Harbor.”

* Spionarea cetățenilor americani de către guvern a început înainte de 11 septembrie (confirmarea aici și aici. Și vedeți și asta.);

* Decizia de a amenința Iranul cu un atac a fost luată înainte de 11 septembrie;

* Guvernul SUA știa despre faptul că teroriștii ar putea utiliza avioane drept arme – și chiar a efectuat exerciții în care avioanele erau folosite drept arme într-un atac împotriva World Trade Center și alte ținte americane importante, utilizând avioane reale – toate înainte de 11 septembrie;

* Guvernul american a aflat despre planurile teroriștilor chiar de la aceștia înainte de 11 septembrie;

* Se știa foarte bine înainte de 11 septembrie că tortura nu este un mijloc eficient de a obține informații, ci reprezintă o metodă eficientă de terorizare a oamenilor.

Așadar, 11 septembrie „a schimbat tot” sau a fost doar un pretext pentru implementarea unor planuri deja existente?

Cheltuielile fricii 2/2

Cheltuielile militare ale SUA

Statele Unite este fără îndoială cea mai mare putere militară a lumii. Valoarea cheltuielilor sale militare constituie principiul determinant al cheltuielilor militare globale. În general, cheltuielile militare americane au fost în creștere. Creșterile recente sunt atribuite așa-numitului War on Terror și invaziilor din Afganistan și Irak, dar bugetul militar american se găsea în creștere și înainte de acestea.

De exemplu, Christopher Hellman, un expert în domeniul analizei bugetului militar observa în „The Runaway Military Budget: An Analysis,” (Friends Committee on National Legislation, March 2006, no. 705, p. 3) că cheltuielile militare au fost în creștere încă din 1998, dacă nu mai devreme.

Laicie Olson, de la Center for Arms Control furnizează cifre în această privință începând din 2001 până la proiecțiile bugetare pentru 2011, arătate aici:

Cheltuielile militare ale SUA începând din 2001

* Declinul observat pe grafic se datorează reducerii intensității conflictului din Irak și redesfășurării din Afganistan.
* Cifrele pentru 2011 sunt preliminare și nu includ programele pentru armele nucleare.
Citește în continuare