• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.422 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

Interviu cu Herta Müller


Acest interviu a fost luat de către Cécile Rolin de la filiala belgiană a Amnesty International, în martie 1989, scriitoarei germane de origine română Herta Müller.

Cécile Rolin: Dnă Müller, vă puteți întoarce în România?

Herta Müller: Nu.

CR: Mai sunt membri ai familiei dvs rămași în România?

HM: Doar prieteni, familiile prietenilor.

CR: Pot aceștia să părăsească România?

HM: Nu, nimeni nu poate părăsi România. Este ceva de neconceput. Cu excepția unor cazuri speciale, precum al nostru — deoarece noi aparținem minorității germane și aici există o înțelegere specială cu Germania de Vest. Evreii pot emigra în Israel și mai există o serie de membri ai anumitor culte protestante, în sprijinul cărora au intervenit Statele Unite. Citește în continuare

Provocarea maghiară


Ieri la Miercurea-Ciuc 800 de participanți la Adunarea Aleșilor Locali din Ținutul Secuiesc, au adoptat o proclamație și un memorandum în care își exprimă dorința de obținere a autonomiei teritoriale a zonei formate din județele Harghita, Covasna și, parțial, Mureș.
Proclamația susține că „în conformitate cu principiile, respectiv jurisprudența europeană a subsidiarităţii și autodeterminării, dorim crearea unui statut specific de administrare și dezvoltare regională a Ținutului Secuiesc
De asemenea „interesul fiecărui locuitor al Ținutului Secuiesc este crearea unei forme de organizare administrativă care permite locuitorilor regiunii să decidă, în mod autonom, și să-și valorifice voința în toate domeniile vieții publice„.

Odată cu proclamarea unilaterală a independenței Kosovo, grupurile extremiste secuiești și-au intensificat lupta pentru obținerea autonomiei; aceasta fiind văzută ca fiind primul pas către independența de facto. În februarie 2008, când Kosovo și-a declarat independența, pe străzile din Sfântu Gheorghe, sute de maghiari au ieșit să demonstreze în favoarea kosovarilor. Kosovo a fost scânteia care a reaprins mai vechile conflicte separatiste ca Abhazia și Osetia de Sud în Georgia. Dar nici Uniunea Europeana nu este ferită de astfel de conflicte mocnite. Bascii din Spania și Franța sau ungurii din România, Slovacia și Serbia sunt doar câteva exemple.
Spre deosebire de Kosovo, Ținutul Secuiesc adoptă politica pașilor mărunți, cerând doar autonomia și nu independența completă, lăsând politica externă și apărarea națională în mâinile guvernului de la București. Ținutul Secuiesc are aproximativ 9.980 km² și o populație puțin peste 800.000, trei sferturi dintre ei fiind maghiari.
Ținta este însă, în mod evident, independența și – eventual – unirea cu Ungaria, cândva în viitorul nu foarte îndepărtat. Orice încercare de manipulare a opiniei publice, să creadă altceva despre acțiunea maghiarilor decât este, reprezintă doar tactici diversioniste. Și nu, în spatele secuilor nu se află Băsescu în căutare de capital politic, așa cum s-a sugerat, în mod naiv, prin unele medii.
Acțiunile secuilor au debutat încă din 1996, iar proclamația de ieri reprezintă apogeul acestora. Clasa politică românească este evident împotriva autonomiei Ținutului Secuiesc, astfel că dorințele maghiarilor nu au șanse să se îndeplinească pe cale amiabilă. Din acest motiv am intitulat articolul „provocarea maghiară„; pentru că inițiativa acestora nu poate duce decât spre conflict, fie el „cald” sau „rece„.
Norocul” secuilor l-au reprezentat guvernările slabe de după 1947, care nu au reușit să „dilueze” masa populației maghiare din zonele respective. Așa cum au procedat sovieticii cu Basarabia și Bucovina. Dictaturile comuniste au crezut că va dăinui veșnic acel status-quo și nu au luat măsurile necesare pentru protejarea ființei statale a României. Da, Trianonul a fost – poate – incorect și nu este vina secuilor că s-au trezit brusc în alt stat, dar așa este istoria, plină de nedreptăți. Ca român nu pot să fiu imparțial, trebuie să apăr statul căruia îi aparțin, de jure și emoțional.
Argumentul că am evoluat și nu mai trebuie să ținem cont de aceste emoții primitive ca naționalismul și patriotismul nu poate fi aplicat fără să se răsfrângă și asupra secuilor. Da, este adevărat, suntem mai întâi oameni, apoi europeni și apoi români, dar atunci…secuii??! Ei ce vor? Această separare, noi suntem unguri, voi români, ține de mentalul de tip primitiv. De ce simt, încă, oamenii nevoia să se separe unii de ceilalți prin niște criterii arbitrare? Când vom evolua oare?

© 2009 Zalmoxys32

Prostia la români

Mă enervează în mod deosebit utilizarea termenului „locație” în mod eronat. Conform DEX, „locație” înseamnă „închiriere„. Mass-media, atât cea scrisă cât și cea audio-vizuală, folosește cuvântul locație ca sinonim pentru amplasare, amplasament.[AMPLASAMENT s. așezare, loc, poziție, situare]
Eroarea vine din (ne)traducerea termenului „location” din limba engleză (situație, amplasare, localizare etc). „Cunoscători” ai limbii engleze au presupus că „location” (referindu-se strict la amplasare) se traduce prin „locație” ( remember „furculision” !). Și așa și-a făcut apariția această struțo-cămilă în peisajul vocabularului românesc.
Da, știu că este cool să spui locație. Pare un termen modern, dar nu este altceva decât reprezentarea prostiei umane. De vină este și CNA-ul care doarme. Ar trebui ca de fiecare dată, când un prezentator TV sau radio folosește „locație” în sensul de „amplasare„, postul respectiv să primească o amendă de 5000 RON. Poate așa vom scăpa de acest termen omniprezent.
Un alt cuvânt folosit în mod eronat este acela de „clasificate„, mai precis sintagma „documente clasificate„. Clasificate cum ? Secrete, poate? Termenul provine din limba engleză „classified documents„. Numai că înseamnă „documente secrete” și nu „clasificate„. Într-adevăr „classified” se poate traduce și „clasificat„, dar nu în acest context (de ex: „classified as very important„; aici „classified” se traduce „clasificat”). Dar când traduci „classified documents” nu poți să spui „documente clasificate” ci „documente secrete„, sintagma provenind din limbajul militar. Termenul a avut același parcurs ca și „location„, fiind „tradus” după ureche și adoptat -în special- de vocabularul mass-media audio-vizuale.

© 2009 Zalmoxys32

Răspuns unei iredentiste pe nume „Katrina”

Recent o persoană auto-intitulată „Katrina”, m-a îndemnat să mai pun mâna pe carte, ca să aflu că Transilvania a aparținut Ungariei până la 1918. Și asta pentru că l-am numit „iredentist” pe „pastorulTokes Laszlo într-un comentariu pe blogul Roxanei Iordache. Nu cred că d’şoara „Katrina” a citit măcar un sfert din cărțile citite de mine. Pentru documentarea dânsei îi recomand cărțile de mai jos și îi urez lectură plăcută. Și după asta mai vorbim despre Transilvania, despre rasa fino-ugrică și legitimitatea pretențiilor unor venetici ajunși în Europa din stepele Mongoliei.
DEX : IREDENTÍSM s.n. Mişcare politică naţionalist-şovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaţionalii lor sunt în minoritate. [Explicație apărută în „Dicționar de neologisme,” Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986]
Ca să înțeleagă şi urmașii Idei ce înseamnă iredentismul ăsta.
Bibliografie pentru „Katrina”:
1. Makkai Ladislas, Histoire de Transylvanie, Paris, 1946;
2. Pascu Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-II, Cluj-Napoca, 1972-1979;
3. Köpeczi Béla, Kurze Geschichte Siebenbürgens (Scurtă istorie a Istoriei Transilvaniei), Budapest, 1990;
4.Philippide Alexandru, Originea românilor, vol. I-II, Iaşi, 1923-1927;
5. Klein Karl Kurt, Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsätze zur Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen (Colecţie de eseuri privind cercetarea lingvistică şi a colonizării germanilor din Transilvania), München, 1963;
6. Györffy György, Az Árpad-kori Magyarország történeti földrajza (Geografia istoriei Ungariei arpadiene), vol. I-III, Budapest, 1963-1987;
7. Giurescu C. Constantin, Transilvania în istoria poporului român, Bucureşti, 1967;
8. Popa Radu, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970;
9. Göckenjahn Hansgerd, Hilfsvölker und Grenzwächter im mittelalterlichen Ungarn (Popoare auxiliare şi paznici de frontieră în Ungaria medievală), Wiesbaden, 1972;
10. Drăganu Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticii, Bucureşti, 1933;
11. Craig Cornish Louis, Transylvania, the Land Beyond the Forest, 1947
12. Nägler Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1981;
13. Horedt Kurt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit (Transilvania în epoca romană târzie), Bukarest, 1982;
14. Horedt Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter (Transilvania în evul mediu timpuriu), Bonn, 1986;
15. Popa Radu, La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988;
16. Mályusz Elemér, Az erdély magyar társadalom a középkorban (Societatea maghiară în evul mediu), Budapest, 1988;
17. Lupaş Ioan, Voievodatul Transilvaniei în sec. XII şi XIII, în: Academia Română. Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III, Tom. XVIII, Bucureşti, 1936-1937;
18. Kristó Gyula, Die Entstehung der Komitatsorganisation unter Stephan dem Heiligen (Apariţia organizării comitatelor sub Ştefan cel Sfânt), în Setlement and Society in Hungary, vol. I, Budapest, 1990;
19. Armbruster Adolf, Der Donau-Karpatenraum in den Mittel- und Westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie (Spaţiul carpato-danubian în izvoarele Europei centrale şi occidentale din secolele X-XVI. O imagologie istoriografică), Köln, Wien, 1990;
20. Pop Ioan-Aurel, Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991;
21. Papacostea Şerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată şi Imperiul Mongol, Bucureşti, 1993;
22. Pop Ioan-Aurel, Observaţii privitoare la structura etnică şi confesională a Ungariei şi Transilvaniei medievale (secolele IX-XIV), în: Istoria României. Pagini transilvane (coord. Dan Berindei), Cluj-Napoca, 1994;
23. Pop Ioan-Aurel, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996;
24. Pop Ioan-Aurel, Voievodatul Transilvaniei şi părţile vestice în sec. XII-XVI, în: Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Stephen Fischer-Galaţi (coordonatori), O istorie a românilor, Cluj-Napoca, 1998;
25. Lukács Antal, Ţara Făgăraşului în Evul Mediu. Secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1999;
26. Busuioc-von Hasselbach Dan Nicolae, Ţara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. Mănăstirea cisterciană Cârţa, vol. I-II, Cluj-Napoca, 2000;
27. Madgearu Alexandru, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001;
28. Sălăgean Tudor, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregaţional, Cluj-Napoca, 2003;
29. Sălăgean Tudor, Mitu Melinda(coord.), Principele Ştefan Bocskai şi epoca sa, Cluj-Napoca, 2006;
30. Meteş Ştefan, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Bucureşti, 1971;
31. Prodan David, Transilvania şi iar Transilvania. Consideraţii istorice, Bucureşti, 1992;
32. Koch John T., Celtic Culture: A Historical Encyclopedia, ABC-CLIO, 2006;
33. Lázár István, Erdély rövid története, Budapest, Korvina, 1997;
34. Moga Ioan, Scrieri istorice, 1926-1946 (ediţia M. Dan şi A. Răduţiu), Cluj, 1973.

PS: Comentariul tău „Katrina” nu apare, așa cum nu vor apare nici alte comentarii injurioase sau care conțin atacuri la persoană. Asta pentru a nu oferi satisfacție minților înguste și perfide care parazitează blogosfera.
Și mai exact unde este Ungaria aici?Europa de SE 1600
Europa de Sud-Est 1600.

***Legături externe:
http://books.google.ro/books?id=jLfX1q3kJzgC&pg=RA1-PA302&lpg=RA1-PA302&dq=population+in+transilvania&source=bl&ots=tdWVE3qh6I&sig=HFV5eovyAXYtI3qAqMlqNcdmHBg&hl=ro&ei=THAsSvLwNJqPsAaj9dTbCQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7#PRA1-PA265,M1

© 2009 Zalmoxys32

Au ajuns zece la număr

Căpitanul Petre Tiberius, 33 de ani. Este al zecelea militar român care moare în Afganistan într-un război care nu ne aparține. Apar puțin pe la televizor și prin presă, președintele îi decorează și (eventual) înaintează în grad post-mortem, apoi lumea uită de ei; devin doar niște nume din statistici. Războiul din Afganistan se duce împotriva terorii (pesemne); dar cine i-a chemat pe occidentali acolo? Poporul afgan oare? Nu-mi aduc aminte de așa ceva.
Sunt 955 de militari români staționați în Afganistan. Singura întrebare este cine urmează, după Petre Tiberius, Claudiu Chira, Dragoș Traian Alexandrescu, Claudiu Marius Covrig, Ionuț Cosmin Sandu, Aurel Marcu, Ionel Gheorghiță Drăgușanu, Narcis Șonei, Iosif Silviu Fogorași și Mihail Anton Samoilă să devină erou?
***Update (7 aprilie):A urmat Vasile Unguraș, ucis astăzi în Afganistan.

Guvernul ilegal

Premierul Emil Boc mai inventează un impozit. Așa numita „contribuție” sau „taxă de solidaritate”, aplicabilă bugetarilor care au salariul mai mare decât al președintelui Traian Băsescu. Recunosc nu am citit prea multe în presă sau pe internet, referitor la asta, dar din ce am văzut în cadrul emisiunilor de știri de la televiziune, nu am remarcat să se întrebe cineva despre legalitatea unei asemenea măsuri. Domnul Emil Boc este profesor de drept; cunoaște domnia sa faptul că nu poți impune un impozit pe salariu doar unei anumite categorii de oameni? Pentru că oricum i-ar spune, „contribuție, taxă, zeciuială, tribut de solidaritate” este un IMPOZIT pe salariu. Pentru a fi legală, „contribuția de solidaritate” trebuie să fie făcută cu acordul respectivilor contribuabili. Dacă nu, atunci este ilegală. De ce? Pentru că nu poți impozita venitul unui om doar pentru că lucrează la stat. Dacă vrei să impozitezi veniturile peste 8000 de lei, trebuie să le impozitezi la toată lumea, indiferent unde lucrează. Ca să înțeleagă și domnul Boc, asta este ca și cum ai propune să nu mai plătească impozit pe casă decât cei care au primit locuințe pe vremea lui Ceaușescu; iar cei care și le-au cumpărat singuri, fără ajutorul statului, după anul 1989, să fie scutiți. Sau, ca și cum ai hotărî să impozitezi cu 50% veniturile celor care s-au declarat homosexuali. Oricum ai da-o este DISCRIMINARE. Nu vreau să fiu înțeles greșit; nu îi apăr pe acei bugetari cu venituri mari și nici nu mă număr printre ei (aș fi vrut eu!). Pur și simplu sunt uimit de faptul că premierul României încearcă de o perioadă de vreme să calce în picioare toate legile acestui stat. Mai întâi cumulul salariului cu pensia (idee pe care nu a abandonat-o și încearcă din nou s-o pună în aplicare) și acum asta.
Dacă guvernul vrea într-adevăr să obțină mai multe venituri la buget din impozitele pe salarii e simplu de făcut: să modifice cota unică de 16%! În mod sigur se vor aduna mai mulți bani la buget, decât prin măsurile populiste propuse de domnul Boc. Îi fac și o propunere de grilă de impozitare: să rămână 16% până la suma de 4000 de lei; 18% între 4001-8000 de lei și 20% pentru salariile peste 8000 de lei. Și vă garantez eu domnule Boc, că va fi o măsură populară. Pentru că, după cum știți majoritatea populației are venituri sub 4000 de lei și va saluta impozitarea celor cu salarii mari, indiferent dacă lucrează la stat sau la privat.

Italia nu a învățat nimic din trecut

Întotdeauna crizele economice au generat nemulțumiri sociale. În trecut politicieni abili au profitat de aceste nemulțumiri, îndreptând (abătând) atenția opiniei publice către un „inamic” public.
Germania, 1933. Pe fondul sărăciei post-crah și a sentimentelor revanșarde (revizuirea tratatului de la Versailles) ale populației, Adolf Hitler ajunge la putere, având scopul de a scăpa țara de „inamicul public” :evreii.
Italia, 2009. Criză economică. Populație speriată de posibilitatea pierderii locurilor de muncă, de spectrul sărăciei. Clasa politică, profită de asta și abate atenția mulțimilor către „diabolicii” români.
Toate acestea conduc către posibilitatea instaurării unei dictaturi. Nu a unei dictaturi clasice, impuse, ci a uneia cerute de populație.