• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 90.319 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

„Frăția romilor” proferează amenințări cu moartea

Posturile de televiziune, așa-zise de știri, difuzează de câteva zile amenințările unui cetățean țigan la adresa rudelor unor presupuși criminali (oricine este nevinovat până la pronunțarea unei sentințe, nu-i așa?). „Dacă justiția nu va face cum trebuie dreptate, putem fi și noi chinezi, mai au și ei rude, putem să-i băgăm și noi în plase și-n valize”.
Articolul 193 Cod Penal : – Amenințarea
Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Televiziunile iresponsabile încurajează comportamentul antisocial al unor indivizi cu preocupări dubioase. Titluri de genul „frăția romilor”, „romii jură răzbunare” etc, nu fac altceva decât să portretizeze o țară fără legi și fără autorități. Poliția nu ar trebui să se autosesizeze în cazul țiganului care amenință cu moartea oameni nevinovați? CNA-ul nu ar trebui să amendeze televiziunile pentru difuzarea de materiale care incită la violență?
Trăim într-o țară din ce în ce mai nesigură și mai dezgustătoare.

A True Story

Guvernul și-a asumat răspunderea pentru noile coduri, civil și penal. După cum probabil știți, noul cod penal conține, printre altele, și pedepse mult mai mici sau chiar deloc pentru diverse infracțiuni. Iar contravențiile devin un fel de „comportament normal” în societate.
Am început cu asta pentru a ilustra „background-ul” unui fenomen care se petrece frecvent în România.
Săptămâna trecută, angajații serviciului de pază dintr-un cunoscut hypermarket bucureștean au prins un individ care încerca să iasă, având asupra sa mai multe produse neplătite. Angajații l-au reținut, chemând în același timp și politia. Reacția individului a fost una interesantă: "ce mai chemați bă politia, ca să mă duc să mai dau și-o declarație?! Că oricum nu-mi face nimic" Poliția l-a condus apoi la secție, luându-i o declarație și sancționându-l cu amendă.
A doua zi surpriză! Același individ este din nou prins, având asupra sa bunuri furate. Același tablou, cu reacția virulentă a individului și sosirea politiei, declarația și amenda. Un polițist s-a destăinuit unui angajat al serviciului de pază al hypermarketului: „Nu avem ce să-i facem! Așa sunt legile. Dacă paguba este mică, nu putem decât să-i dăm amendă. Amenzile nu le plătește pentru că nu are venituri, nu are nici carte de identitate, neavând domiciliu legal în București și asta este!”
Dobitocul pe numele său „de cartier” Gioni, face parte dintre acei indivizi, care-și fac veacul prin fața anumitor blocuri. Îi știți prea bine, piele închisă la culoare, maieu cu mușchi, cu lanț de aur la gât și ff mult tupeu; pe scurt, un băiat șmecher. Ocupația lui: furtul. Și ca el mai sunt foarte mulți, majoritatea membri ai unei anumite etnii minoritare.
Ce anume a creat această nouă specie în peisajul autohton? Vă mai aduceți aminte, reportajele în care priveam scandalizați, cum anumiți cetățeni erau condamnați la 5-6 ani de pușcărie, pentru furtul unei sticle de apă sau al unei pâini? De acolo ni se trage. Îmblânzirea codului penal, a dus la acest fenomen. Iar noul cod penal nu face altceva decât să incurajeze și mai mult acest lucru. România=paradisul hoților.

© 2009 Zalmoxys32

Italienii spun că Lucescu e țigan, dar numai ei?

Observ că a sărit lumea din fotolii să comenteze că Mircea Lucescu a fost făcut țigan de către italieni. Dar, oare, numai italienii l-au făcut țigan pe Lucescu? Citiți mai jos articole pe această temă, unde veți descoperi că și personaje gen Ioan Becali, Marius Lăcătuș, Mădălin Voicu sau Rică Răducanu au spus despre Mircea Lucescu sau Răzvan Lucescu același lucru. Așa că nu mai fiți indignați de ceea ce au zis italienii, că n-au zis-o ei primii.
* http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1264287-ioan-becali-facut-lucescu-tigan.htm
* http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/815320/Madalin-Voicu-il-face-praf-pe-Marius-Lacatus/
* http://www.ziua.net/mail.php?id=206628&data=2006-09-05

© 2009 Zalmoxys32

Manelizare

De vreo zece ani încoace, asistăm la un fenomen care se întinde precum un cancer în societatea românească. Este vorba despre fenomenul numit generic „manele”. Pornite, inițial, ca un gen „muzical” destinat unui segment de populație minoritar în România, manelele au devenit rapid, muzica preferată a aproximativ 60-75% din populația țării. La amplificarea fenomenului au contribuit din plin televiziuni gen Pro TV, care a reprezentat, de altfel, vârful de lance al promovării „culturii” manelelor și maneliștilor, inclusiv al stilului de viață al „interpreților” acestui gen. Aceștia au fost prezentați ca exemple demne de urmat, iar viața opulentă a acestora a devenit subiectul preferat al mass-media, atât audiovizuală cât și scrisă. Acest lucru a dus, ca în anul 2009, maneliștii și manelele să fie nelipsiți din programele tv și din paginile publicațiilor.
Fenomenul manelizării societății românești, are loc și pe fundalul scăderii drastice a procentului de alfabetizare, asta în pofida creșterii numărului de studenți/persoane cu studii superioare.
Acest fenomen este fără precedent în epoca modernă. Niciodată, în nicio țară democratică, atât de mulți oameni, de vârste atât de diferite, nu au avut aceleași gusturi muzicale. Astfel, de la țiganca de 70 de ani, știrbă și dansând în jurul grătarului pus în fața cortului, la bărbatul de 45 de ani care lucrează la strung, la tânărul avocat de 30 de ani, la studenta de 20 de ani de la psihologie, la copilul de 10 ani care se joacă în fața blocului, toți au ACELEAȘI gusturi, și le „vibrează” sufletul la unison, atunci când specimene gen Guță sau Salam, își zbiară versurile „să moară dușmanii, că sunt șmecher și-am mulți bani”.
Niciodată, generații complet diferite nu au cunoscut o astfel de „nivelare” la nivelul muzicii ascultate. Nici măcar în America, în perioada de explozie a jazz-ului. Nu sunt sociolog, dar cred că fenomenul merită o atenție deosebită, având în vedere amploarea lui. Foarte curând, noi cei care (dacă mai suntem) nu ascultăm manele, vom deveni o minoritate „ciudată„, privită cu ochi răi de majoritatea societății, iubitoare de manele.
O chestie ciudată este faptul că, mulți ascultători de manele, sunt fani adevărați, cunoscând informații detaliate despre viața idolilor lor, de la numărul și marca mașinii sau greutatea lanțului de aur de la gât, până la numele, vârsta sau zodia nevestelor și copiilor acestora. Ciudată, pentru că ei nu se consideră fani și resping fenomenul „fanilor„, atunci când este vorba despre formații sau interpreți de muzică rock sau pop.

© 2009 Zalmoxys32

Italia nu a învățat nimic din trecut

Întotdeauna crizele economice au generat nemulțumiri sociale. În trecut politicieni abili au profitat de aceste nemulțumiri, îndreptând (abătând) atenția opiniei publice către un „inamic” public.
Germania, 1933. Pe fondul sărăciei post-crah și a sentimentelor revanșarde (revizuirea tratatului de la Versailles) ale populației, Adolf Hitler ajunge la putere, având scopul de a scăpa țara de „inamicul public” :evreii.
Italia, 2009. Criză economică. Populație speriată de posibilitatea pierderii locurilor de muncă, de spectrul sărăciei. Clasa politică, profită de asta și abate atenția mulțimilor către „diabolicii” români.
Toate acestea conduc către posibilitatea instaurării unei dictaturi. Nu a unei dictaturi clasice, impuse, ci a uneia cerute de populație.