• OPRIȚI RĂZBOIUL!
  • ATENȚIE!

    Acest blog este un pamflet. Personajele care apar în postări sunt absolut imaginare și orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este accidentală și neintenționată.
  • Arhive

  • Top click-uri

    • Niciunul
  • Blog Stats

    • 91.537 hits
  • Quote:

    Be wiser than other people, if you can, but do not tell them so.
  • Spam blocat

Cele mai bune 40 de filme pe care le poți descărca legal

Cu toate că internetul abundă de informații legate despre faptul că este ilegal să descarci filme, există numeroase filme care pot fi descărcate gratis și, mai important, legal. Sigur, nu este vorba despre filmele de succes de vara trecută, dar unele chiar sunt filme bune. Este vorba despre filmele care au intrat în domeniul public, expirând perioada copyright-ului. Iată-le, grupate pe categorii:

Dramă
1. A Star Is Born – 1937: Această versiune din 1937 a unei povești despre o vedetă în ascensiune la Hollywood a fost refăcută de două ori, odată în 1954 cu Judy Garland și apoi în 1976 cu Barbara Streisand.
2. Bronenoseț Potyomkin (Battleship Potemkin) – 1925 O producție importantă a erei filmelor mute.
3. Captain Kidd – 1945 Charles Laughton și John Carradine joacă în acest film de suspans, pe ocean.
4. Child Bride – 1938 Un film controversat din 1938 despre un profesor care încearcă să pună capăt unui obicei din zona munților Ozark, în care bărbați în vârstă se căsătoreau cu fetițe.
5. Cyrano De Bergerac – 1950 Această adaptare din 1950 a poveștii este privită de mulți cinefili drept cea mai bună versiune.
6. Farewell to Arms – 1932 Bazat pe nuvela lui Ernest Hemingway, acest film îi are în rolurile principale pe Gary Cooper și Helen Hayes.
7. Great Guy – 1936 James Cagney joacă în acest film din 1936 despre corupție.
8. Iron Mask – 1952 O readaptare a filmului mut din 1929 cu același nume.
9. Last of the Mohicans – 1920 Un film mut din 1929, cu Boris Karloff în rolul unui indian.
10. Mambo – 1954 Un film din 1954 despre o femeie, al cărei trecut se întoarce să o bântuie, atunci când revine în orașul natal.
11. Meet John Doe – 1941 Un film de Frank Capra, cu Gary Cooper și Barbara Stanwyck, despre o ziaristă care inventează un personaj numit John Doe, iar povestea capătă o viață proprie, lansând chiar o mișcare politică.
12. Shame – 1962 Produs de Roger Corman și avându-l într-unul dintre roluri pe William Shatner, acest film spune povestea unui bărbat trimis într-un oraș american din Sud, pentru a pune capăt revoltelor rasiale.
13. The Boy in the Plastic Bubble – 1976 Un film de televiziune din 1976 despre povestea adevărată a unui băiat care nu poate intra în contact cu aerul nefiltrat, determinându-l să trăiască într-un balon.
14. The Contender – 1944 O poveste a unui boxer care pierde din vedere ceea ce este mai important în viața sa.
15. The Stranger – 1946 Avându-i în rolurile principale pe Edward G. Robinson și Orson Welles, acest film spune povestea unui nazist care se ascunde în America după război și este vânat de către un membru al Comisiei Aliate pentru Crime de Razboi.
16. The Time of Your Life – 1948 O adaptare din 1948 a piesei lui William Saroyan, cu James Cagney în rolul principal.

Familie
17. Beyond Tomorrow – 1940 Un film clasic de Crăciun, despre trei fantome care încearcă să ajute doi îndrăgostiți, pe care i-au cunoscut când trăiau, să ajungă împreună.
18. Little Lord Fauntleroy – 1936 O adaptare din 1936 a nuvelei din secolul al XIX-lea cu același nume.
19. Rescue from Gilligan’s Island – 1978 Primul dintre cele trei filme de televiziune care au urmat seriei originale.
20. Santa Claus Conquers the Martians – 1964 Un film din 1964 care probabil ar fi fost uitat dacă Mystery Science Theater 3000 nu se amuza pe seama lui.
21. Scrooge – 1935 Versiunea din 1935 a nuvelei „A Christmas Carol” de Carles Dickens, cu Seymour Hicks în rolul principal.

Mister/Thriller
22. The 39 Steps – 1935 Un film din 1935 regizat de Alfred Hitchcock și bazat pe nuvela „The Thirty-nine Steps” de John Buchan.
23. Blackmail – 1929 Regizat de Alfred Hitchcock în 1929, acesta este primul film sonor al acestuia și totodată primul film britanic „vorbit.”
24. Dick Tracy – 1937 Serialul original, cu cele 15 episoade cuplate.
25. Dick Tracy Detective – 1945 Bazat pe benzile desenate Dick Tracy, acest film este primul de lung-metraj dedicat personajului. Tracy trebuie să rezolve o serie de crime, care nu par să aibă legătură între ele.
26. Dick Tracy Meets Gruesome – 1947 Un alt film despre Dick Tracy, cu Boris Karloff în rolul lui Gruesome.
27. Five Minutes To Live – 1961 Un film despre spărgători de bănci, cu Vic Tayback și Johnny Cash.
28. Murder At The Baskervilles – 1937 Sherlock Holmes își ia vacanță și își vizitează vechiul său prieten Sir Henry Baskerville. Vacanța îi este întreruptă brusc, după două crime.
29. The Lodger: A Story of the London Fog – 1927 Un film mut din 1927 regizat de Alfred Hitchcock, despre o proprietăreasă care își suspectează chiriașul că ucide femei prin Londra.
30. The Phantom of the Opera – 1925 O adaptare din 1925 a romanului lui Gaston Leroux, cu Lon Chaney în rolul fantomei.

Sci-Fi/Horror
31. Hercules Against the Moon Men – 1964 Unul dintre numeroasele filme despre Hercules.
32. House on Haunted Hill – 1959 Povestea unui bărbat care invită câteva persoane să-și petreacă noaptea în casa sa, bântuită de fantome.
33. Night of the Living Dead – 1968 Primul film din seria “Living Dead,” de George A. Romero. Deși a fost realizat în 1968, filmul se află în domeniul public datorită faptului că înștiințarea legată de copyright nu a fost plasată pe forma finală a filmului.
34. Plan 9 from Outer Space – 1959 Considerat de mulți drept cel mai prost film făcut vreodată, acest „clasic” de Ed Wood trebuie văzut pentru a te convinge.
35. Rocketship X-M – 1950 Un SF clasic din 1950, cu Lloyd Bridges, despre o navă care ratează aselenizarea și ajunge în schimb pe Marte, descoperind acolo ruinele unui oraș străvechi.
36. The Brain That Wouldn’t Die – 1962 Un film din 1962 despre un doctor care-și menține prietena în viață, deși decapitată după un accident auto, căutând între timp un corp donator.
37. The Brother from Another Planet – 1984 Un film realizat în 1984, dar a cărui înștiințare privind copyright-ul nu a fost amplasată pe pelicula finală. Un extraterestru mut aterizează în Harlem și este urmărit de vânători de recompense intergalactici.
38. The Last Man on Earth – 1964 Cu Vincent Price în rolul principal, acest film din 1964 este o adaptare a cărții „I Am Legend” de Richard Matheson.
39. The Phantom Planet – 1961 O rachetă ajunge pe o planetă cu… pitici.
40. White Zombie – 1932 Un film din 1932, cu Bela Lugosi, despre un bărbat care apelează la un vraci pentru a câștiga dragostea unei femei.

WikiLeaks are… scurgeri?

Julian Assange a publicat numai vreo 2.000 de telegrame ale ambasadelor SUA obținute de către WikiLeaks, dar acum un ziar norvegian pretinde că a pus mâna pe toate cele 250.000 de telegrame. Dacă acest lucru este adevărat, atunci va fi interesant. Devin Dwyer informează pe ABC News:

Principalul cotidian de afaceri al Norvegiei a informat ieri că ziarul Aftenposten a obținut accesul neautorizat și nelimitat la întregul cache cu documente guvernamentale secrete deținute de către Wikileaks și fondatorul acestuia, Julian Assange.

Dacă este așa, atunci Aftenposten va deveni singura organizație media internațională care are în posesia sa directă întregul tezaur al telegramelor diplomatice americane și arhivele militare, care se crede că au fost furnizate inițial de către soldatul american Bradley Manning.
Ziarul nu dezvăluie modalitatea în care a intrat în posesia documentelor.

Nu am niciun comentariu asupra modului în care am obținut accesul la documente. Nu ne dezvăluim niciodată sursele, nici măcar în acest caz,” a declarat editorul Aftenposten, Ole Erik Almlid, ziarului Dagens Næringsliv.
Fishy. Întreaga poveste. Ca și WikiLeaks, de altfel. Sunt sigur că, până la urmă, nu va fi dezvăluit nimic senzațional. Ca, de pildă, finanțarea campaniei portocalii din România, din anii 2004 și 2009, de către anumite agenții și ONG-uri americane. Prietenii știu de ce. 😉

CIA răspunde Wikileaks: WTF

CNN relatează o poveste foarte amuzantă și cu un titlu foarte nimerit.
Nu este niciun secret că publicarea de către Wikileaks a telegramelor ambasadelor americane a ridicat numeroase speculații și îngrijorări asupra modului în care Statele Unite își păstrează secretele – proprii și ale altor țări.
Dezvăluirile au fost extrem de jenante atât pentru diplomații americani, cât și pentru liderii străini menționați în telegrame, dar nu au existat bombe de presă adevărate în documentele dezvăluite până acum. CIA, cunoscută pentru abilitatea sa de a păstra secrete, nu riscă nimic și ia măsuri pentru a nu fi târâtă în acest marasm. Deși, CIA abia a fost menționată de câteva ori în telegrame, și nu a fost afectată atât de mult precum diplomația americana și alte agenții, aceasta nu pare dispusă să stea pe margine și să privească.

Și are un răspuns pentru WikiLeaks: WTF. Pe bune.

Într-o mișcare ce nu putea fi mai ironică, perfectă pentru titluri precum cel de mai sus, CIA a creat un grup operativ. Și, precum în toate chestiile care implică armata sau secretomania, acronimele sunt foarte importante. Așa că, atunci când CIA a creat WikiLeaks Task Force, natural, acest lucru a stârnit un zâmbet.

Procedând astfel, CIA dovedit ori că are un simț al umorului deosebit sau a încercat să trimită un mesaj supărăcios sau, pur și simplu, cineva din cadrul agenției nu s-a gândit suficient de mult la alegerea numelui.

Oficial, grupul se numește WikiLeaks Task Force,” informează Washington Post. “Dar la sediul CIA este cunoscut sub acronimul său: W.T.F.”… 😆

Războiul Rece și propaganda modernă

Majoritatea imaginilor propagandistice din timpul războiului rece arată demodate acum, dar ideea prezentării unui mesaj în stilul războiului rece ar putea fi mai relevantă ca niciodată, în cadrul propagandei moderne.
Cu puțină ură aici și puțină frică dincoace, pozițiile mass-media au rolul de a influența opinia publică într-o anumită direcție. Abordarea unui ton patriotic este extrem de utilă, pentru că, astfel, adversarii unor politici devin automat „trădători” de țară.
Dar ce pot avea în comun războiul rece și propaganda modernă? Cele două sunt conectate una cu cealaltă. Cea ce vedem astăzi este o continuare a propagandei din timpul războiului rece, dar în alte condiții.

Pe de o parte, avem Statele Unite, care sunt mereu implicate, într-o formă sau alta, într-un război de agresiune. Rareori trece un an întreg fără ca acest stat să invadeze o țară străină. Iar mass-media este mereu acolo, potrivindu-și pașii cu ritmul americanilor. Ceea ce era numit complexul militaro-industrial american, a devenit un complex militaro-industrial-media. Cea mai mare parte a mass-media este controlată ideologic, preluând doar ceea ce spune guvernul. Mass-media americană afirmă că Iranul deține un program de fabricare a armelor nucleare, deși dovezile concrete în acest sens sunt extrem de subțiri. Desigur, acest lucru poate fi adevărat, dar asta este o cu totul altă problemă. Ceea ce se afirmă la Washington, are ecou în media mainstream. Iar, în acest timp, lista antagoniștilor Americii se mărește.

Atunci când există o presă care nu face altceva decât să apere statul, apărând imperiul și încercând să-i justifice acțiunile, orice țară care stă în cale va fi văzută ca un adversar sau un inamic. Rezultatul este că, în media americană, multe țări sunt cel puțin suspecte, dacă nu cumva țări-inamice.
Având scopul unei a patra puteri, independentă, un câine de pază a celorlalte puteri, media americană a devenit în schimb un fel de minister al propagandei pentru guvern. Securitatea națională, complexul militaro-industrial sau structurile corporatiste nu vor fi niciodată criticate pe posturi tv precum CNN sau Fox News.
Aceste lucruri sunt, acum, subliniate tot mai mult de către internet, care a devenit un mijloc alternativ și, uneori, mai relevant de informații. Astfel, controlul asupra internetului a devenit o preocupare intensă a guvernului american și nu numai. În cadrul acestui efort, a apărut și inițiativa Wikileaks, pentru a evidenția faptul că internetul fără control este un lucru periculos. Un întreg arsenal de dezinformare a fost pus în funcțiune și nu este vorba doar despre guvern, ci și de așa-numitele think-tank-uri. Acestea inventează tot felul de povești, făcând astfel ca adevărul să devină tot mai dificil de deosebit de minciună.
Statele Unite este un stat condus de către o oligarhie, iar acest lucru explică de ce mass-media se află sub tutela câtorva corporații și de ce aceasta se situează mai mereu de partea guvernului.

Pe de altă parte, avem propaganda celorlalți. Iar când spun „celorlalți,” mă refer la adversarii ideologici ai Americii, cel puțin la nivel declarativ. Este vorba despre China comunistă și Rusia sau „statul mafiot.” Aici, avem o propaganda pură, mass-media fiind eminamente controlată de către stat, cu mici excepții în cazul Rusiei. Dacă în America mai există câte o voce, care mai critică mai mult sau mai puțin acțiunile guvernului, în cazul acestor țări există o silenzio stampa pe acest subiect. Guvernul are întotdeauna dreptate, iar acțiunile acestuia sunt unele juste. Desigur, nimeni cu crede ceea ce susține media rusă sau chineză, dar, uneori, anumite chestiuni sunt reflectate aproape corect; mai ales în ceea ce privește relațiile acestor țări cu Occidentul.

În acest context, omul de rând a căutat surse alternative de informare. Internetul a devenit o astfel de sursă, dar – din păcate – acesta este dominat recent de dezinformare. Orice sursă de informații trebuie analizată atent, pentru a depista dacă nu cumva este de fapt una dintre componentele rețelei de propagandă americană sau a „celorlalți.” Un astfel de portal este și cel numit Wikileaks, care, deși la prima vedere este unul anti-sistem, constituie vârful de lance al propagandei americane. Wikileaks se deconspiră însă în momentul în care nu „găsește” niciodată vreun document compromițător la adresa Israelului. Bizar, Israelul este țara care nu face niciodată nimic revoltător. Nici măcar chestii precum fabricarea vreunui virus pe nume Stuxnet, pe care să-l strecoare în rețelele de calculatoare ale instalațiilor nucleare ale Iranului.

Ceea ce ne rămâne de făcut este să urmăm îndemnul „Trust no one.” 😉

Google și CIA cooperează pentru prevestirea viitorului

Noah Schachtman dezvăluie o nouă încrucișare între domeniile de informații publice și cele private, pentru Wired:

CIA și Google investesc într-o companie care monitorizează internetul în timp real și susține că utilizează aceste informații pentru prezicerea viitorului.
Compania se numește Recorded Future și cutreieră zeci de mii de website-uri, bloguri și conturi de Twitter, pentru a descoperi legăturile dintre persoane, organizații și incidente – atât prezente cât și viitoare. Într-o carte albă, compania declară că motorul său temporal analitic “depășește simpla căutare” prin “analizarea ‘legăturilor invizibile’ între documente care vorbesc despre aceleași (sau aflate în legătură) evenimente sau entități.”

Ideea este să se afle pentru fiecare incident, cine a fost implicat, unde s-a întâmplat și unde ar putea duce. Recorded Future schematizează aceasta pălăvrăgeală, arătând online “momentul mecanic” pentru orice eveniment dat.
Cel mai interesant lucru, este că poți să prezici curba întocmai, în multe cazuri,” spune președintele companiei Christopher Ahlberg, fost membru al armatei suedeze.
Lucru care, evident, face ca firma, formată din 16 persoane din Cambridge, Massachusetts, să fie foarte atractivă pentru Google Ventures, divizia de investiții a gigantului, dar și pentru In-Q-Tel, care se ocupă de activități similare pentru CIA și alte agenții de informații.
Nu este prima oară când Google face afaceri cu agențiile de spionaj ale Americii. Cu mult înainte de a apela la ajutorul National Security Agency pentru a-și securiza rețelele, Google a vândut echipament către anumite agenții de informații. In-Q-Tel a susținut firma de cartografiere Keyhole, care a fost achiziționată de Google în 2004 – devenind apoi coloana vertebrală pentru Google Earth.

Totuși, aceasta pare să fie prima oară când comunitatea agențiilor de informații și Google finanțează același proiect, în același timp. Deocamdată nu exista dovezi ale colaborării directe a celor de la Google cu CIA, dar această investiție, alături de alte acțiuni anterioare ale gigantului de căutare, dau impresia unei prietenii excesiv de apropiată cu guvernul Statelor Unite. Unele voci afirmă că Google începe să-și uite motto-ul său “don’t be evil.”

Rusia blochează YouTube în regiunea Habarovsk

Rusia se alătură Turciei, Chinei, Pakistanului și Iranului, interzicând YouTube pe teritoriul său. După ce un filmuleț “extremist” naționalist a apărut pe website, un tribunal rus a ordonat ca YouTube să fie blocat în regiunea Habarovsk. The Guardian informează că:
Blogosfera rusă a reacționat cu mânie astăzi după ce un tribunal regional a interzis YouTube deoarece a difuzat un filmuleț cu conținut “extremist.”
Tribunalul din Komsomolsk-pe-Amur din regiunea Habarovsk, în extremul orient rus a ordonat Rosnet, un furnizor local de internet, să blocheze YouTube, precum și trei biblioteci online și un website care arhivează pagini web șterse.
Interdicția regională a fost aplicată pentru că YouTube a găzduit „Russia For Russians,” un video-clip ultra-naționalist care a fost adăugat de ministerul federal de justiție pe lista cu materialele extremiste interzise, după o decizie separată a unui tribunal din regiunea Samara, în noiembrie 2009.
Celelalte patru site-uri – Web.archives.org, Lib.rus.ec, Thelib.ru și Zhurnal.ru – conțineau toate copii ale cărții lui Hitler, „Mein Kampf.”

Anton Nosik, deținătorul Lenta.ru, a condamnat decizia. “Nivelul de prostie al acestei decizii este tipic pentru procedurile legale privind internetul în Rusia,” a declarat acesta. Google, proprietarul YouTube, a declarat că decizia violează dreptul constituțional în Rusia la libertatea de informație.

Mulți bloggeri au comentat interdicția, avertizând că ar putea reprezenta o alunecare către o înăsprire a cenzurii în întreaga țară.
Îmi pot imagina acum,” a scris Ghost82 în LiveJournal. “Rusia în 2015, YouTube este interzis pretutindeni. În căutarea unei guri de aer, oamenii călătoresc la granița cu Georgia, unde se vor așeza lângă laptop și vor plăti sume inimaginabile pentru a se conecta la internet prin intermediul unor emițătoare Wi-Fi puternice, pentru a gusta din civilizația occidentală depravată.”
Alexander a postat pe RuTvit: “Cazul YouTube a dat de înțeles că Rusia, Pakistanul și Coreea de Nord au multe lucruri în comun.”

Genialitatea românului

Iată ce am găsit pe internet: 😀
1. Ion are o crâșmă. Pentru a-și spori vânzările, el decide să le ofere clienților (majoritatea – bețivani neisprăviți) băutură pe datorie. Își notează cu grijă datoria fiecărui client, ținând astfel un bilanț al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândește vorba că Ion te servește acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienților crește, iar vânzările de băutură așișderea. Pe fază, Ion profită de ocazie și scumpește țuica și berea.
2. Un consilier bancar abil își dă seama că afacerea lui Ion este de viitor și îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanțele acumulate de Ion – promisiunile de plată ale bețivanilor care îi trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar – băieți deștepți, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare – refinanțează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligațiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND și VOMITBOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumpărate și tranzacționate apoi pe piața internațională. Mulți investitori nu înțeleg ce înseamnă aceste obligațiuni și cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele crește, alimentată de creșterea continuă a cotațiilor.
5. Într-o bună zi, cu toate că prețurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproșată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de bețivii care frecventează crâșma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum să plătească. Ion nu își poate rambursa creditul contractat de la bancă și intră în faliment.
7. Obligațiunile BEAUBOND și BEATBOND își pierd 95% din valoare. VOMITBOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se după o prăbușire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăți financiare, după ce clientul lor a închis porțile și după ce obligațiunile în care investiseră masiv și-au pierdut valoarea. Furnizorul de țuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
9. Banca este salvată de la faliment de către guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obținute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.

Site-ul antena3.ro devine tabloid

Antena3.ro a publicat un articol calomnios la adresa lui Michael Jackson, preluat din The Sun, cunoscut ca și scursura presei britanice. Articolul susține faptul că Michael Jackson ar fi fost homosexual.
Încă un pas glorios pe drumul tabloidizării.

Cele mai bune site-uri cu subtitrări

Nu credeți tot ce citiți despre asta pe internet. Din proprie experiență, nu din auzite, pot spune că printre cele mai bune site-uri cu subtitrări sunt acestea :
* http://subtitrari.regielive.ro/
* http://www.titrari.ro/
* http://www.allsubs.org/subtitrari
* http://subtitrari.alege.net/
Exact în această ordine.

© 2009 Zalmoxys32

Cântați la pian cu…mouse-ul

Zilele trecute am dat întâmplător peste un site simpatic unde poți să cânți la pian cu mouse-ul. Pentru asta îți trebuie Macromedia Flash. Site-ul respectiv îl găsiți aici:http://www.apronus.com/music/flashpiano.htm
Un alt site și mai interesant este însă acesta:http://www.bgfl.org/bgfl/custom/resources_ftp/client_ftp/ks2/music/piano/index.htm. Aici puteți folosi ori mouse-ul ori tastatura, având o gamă largă de instrumente la dispoziție, precum pianul, orga, naiul, saxofonul etc.